Plângere contravenţională. Sentința nr. 920/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 920/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 920/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 920/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier F. G. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR 7, având ca obiect
plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 01.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 02.10.2015 sub nr._ /2013, petenta S.C. DM SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/08.09.2015,exonerarea acesteia de plata amenzii iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât agentul constatator a omis să menționeze toate datele conducătorului auto, G. E..
A învederat instanței că un alt motiv de nelegalitate al procesului verbal este reprezentat de faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fără să fie identificat un martor care să semneze procesul verbal.
A mai arătat că sancționarea acesteia pentru contravenția descrisă în procesul verbal, este netemeinică și nelegală pentru că operatorul de transport nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției, pentru justificarea activității desfășurată sau nedesfășurată de conducătorul auto. A precizat că, conducătorul auto are obligația de a respecte normele referitoare la perioadele de conducere și de odihnă și să utilizeze corect aparatul radar.
A învederat instanței că amenda aplicată este excesivă, fapta conducătorului auto având un grad de pericol social redus și nu a avut urmări.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OG 37/2007.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale a martorilor G. E. și G. E..
Anexat plângerii au fost depuse următoarele înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul: dovada achitare amendă(filele 10-11), dovadă comunicare proces verbal(fila 12), copie proces-verbal(fila 13), anexă certificat de desfășurare a activității(fila 14).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013(fila 4).
La data de 20.11.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, întrucât procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.
În fapt arătat că la data de 08.09.2015, orele 19.29, la controlul efectuat în trafic pe DN 7 km 123, localitatea Bascov, a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autotractor cu nr. de înmatriculare_, și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către S.C. DM Internațional C. S.R.L., și condus de G. E.. În urma analizării datelor digitale din memoria cartelei tahograf RO_MBZ000, s- a constatat că în perioada 14.08.2015, ora 19.10-17.08.2015, ora 06.37, conducătorul auto nu a prezentat organelor de control înregistrări manuale și rapoarte imprimate pentru perioada menționată.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, cu privire la lipsa martorului din procesul verbal, intimatul a arătat că agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului verbal faptul că societatea contravenientă nu se află de față, motivând corespunzător lipsa martorului.
A învederat instanței că prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, fapta este considerată ca având un grad de pericol social extrem de ridicat, scopul legii neputând fi atins prin înlocuirea amenzii cu avertisment. Pentru aceste motive, societatea petentă nu poate beneficia de circumstanțe atenunate care să justifice înlocuirea amenzii de 4000 de lei cu avertisment.
A arătat că fapta contravențională a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. A precizat că prezentarea ulterioară în fața instanței a activității desfășurată de șofer pentru perioada 14.08.2015, ora 19.10-17.08.2015, ora 06.37 nu are relevanță juridică, întrucât elementul constitutiv al contravenției, sub aspectul laturii obiective, se realizează când transportul se efectua fără aceste documente.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.p.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 27/2011 și HG 69/2012, OMTI 980/2011.
Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare (filele 25-29).
La data de 15.12.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă apărările formulate de intimat, ca neîntemeiată. Ulterior a reiterat cele susținute în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.09.2015, petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2, lit. bb din OG nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.
În fapt s-a reținut căla data de 08.09.2015, orele 19.29, la controlul efectuat în trafic pe DN 7 km 123, localitatea Bascov, a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autotractor cu nr. de înmatriculare_, și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către S.C. DM Internațional C. S.R.L., și condus de G. E.. În urma analizării datelor digitale din memoria cartelei tahograf RO_MBZ000, s- a constatat că în perioada 14.08.2015, ora 19.10-17.08.2015, ora 06.37, conducătorul auto nu a prezentat organelor de control înregistrări manuale sau alte documente justificative.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulată in termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, .data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
În raport de prevederile 16 si 17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator.
În ceea ce privește invocarea de către petentă a faptului că operatorul de transport nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției, instanța reține că potrivit art 9 alin. 1, lit. c din OG 37/2007, contravențiile prevăzute la art. 8 se sanctionează după cum urmează: cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) - m), p), s), ș), y) - dd) și hh. Având în vedere că în sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 2, lit. bb-OG 37/2007, instanța reține că în mod corect sancțiunea a fost aplicată operatorului de transport și nu conducătorului auto.
Cu privire la critica de nelegalitate invocată de petentă, privind lipsa tuturor datelor conducătorului auto, instanța reține că aceasta nu se circumscrie niciuneia dintre prevederile OG 2/2001, care instituie cauze de nulitate relativă sau absolută, întrucât acesta nu are calitatea de subiect al contravenției.
În continuarea analizei celor invocate de către petentă drept motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție, raportat la lipsa semnăturii unui martor întrucât contravenienta nu a fost de față la încheierea actului administrativ obiect al prezentului litigiu, instanța are în vedere dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001.
Potrivit conținutului art. 19 din O.G. nr. 2/2001 „(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, (…), agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.(2)Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.(3)În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Potrivit situației de fapt reținute, cuprinsul procesului verbal de contravenție relevă faptul că petenta nu a fost prezentă în momentul întocmirii acestuia, împrejurare pentru care, ca regulă instituită de temeiul legal indicat, este necesară confirmarea, prin semnătură, a cel puțin unui martor. Cu titlu de excepție, alin. 3 al art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevede situația în care o asemenea confirmare nu poate fi realizată, impunând în sarcina agentului constatator menționarea motivului care a stat la baza acestei modalități de încheiere a actului juridic. Reținând și prevederea expresă cuprinsă în art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a justificat motivul lipsei semnăturii martorului, prin consemnarea faptului că la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a putut identifica nicio persoană care să-și asume calitatea de martor. Mai mult, textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări, vătămare care nu a fost dovedită a fi suferită de către contravenientă prin întocmirea procesului-verbal într-o asemenea împrejurare. Din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față/refuză/nu poate să semneze. Or, câtă vreme petenta nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța reține că potrivit art.. 8 alin. 2, lit. bb din OG nr. 37/2007 „:Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: lit. bb „neprezentarea organelor de control a înregistrărilor manuale și a rapoartelor imprimate din ziua curentă sau din cele 28 de zile anterioare celei curente”.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007 contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) - m), p), s), ș), y) - dd) și hh.
În prezenta cauză, deși petenta a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie. Aceasta recunoaște că șoferul nu a prezentat pentru control agentului constatator, înregistrări manuale pentru perioada 14.08.2015, ora 19.10- 17.08.2015, ora 06.37, însă a precizat că avea asupra sa o aneaxă-certificat de desfășurare activități, anexă pe care însă șoferul nu a găsit-o în momentul controlului, astfel că nu a prezentat-o agentului constatator. Instanța reține că potrivit textului de lege ce incriminează contravenția reținută în sarcina petentei, elementul material al acesteia se realizează în momentul neprezentării documentelor justificative la momentul controlului. Astfel că prezentarea, ulterior în fața instanței, a anexei certificat de desfășurare activități (fila 14), nu este în măsură să înlăture caracterul contravențional al faptei, pentru că operatorul de transport trebuia să asigure la bordul autovehiculului toate documentele jutificative necesare potrivit legislației în vigoare, în momentul controlului. De asemenea instanța reține că depunerea la dosarul cauzei a certificatului de desfășurare a activității (fila 14) fără nicio dată certă indică faptul că acesta a fost întocmit pro causa, ulterior efectuării transportului. Prezentarea certificatului de desfășurare a activității la controlul în trafic este necesară pentru a da posibilitatea agenților constatatori să verifice respectarea timpilor de odihnă și de condus, astfel că întocmirea sa ulterioară controlului nu are nicio valoare probatorie.
Instanța constată că cele reținute de agentul constatator sunt confirmate de diagrama depusă la dosar de intimat(fila 28), diagramă rezultată în urma analizării datelor în momentul efectuării controlului. Astfel se poate observa că în perioada 14.08.2015, ora 19.10-17.08.2015, ora 06.57, nu există înregistrări din care să reiasă timpii de condus și de odihnă..
Așadar, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză susțin mențiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța constată că potrivit art. 21 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. .
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv suma de 4000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 9 alin. 1, lit. c din O.G. nr. 37/2007, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia savarsita (4000 lei) si apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentei, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții, întrucât ar putea induce ideea de impunitate a faptelor. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OG nr. 37/2007 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind transporturile rutiere de mărfuri divizibile pe drumurile publice, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Rațiunea edictarii normelor in domeniul transporturilor rutiere are in vedere asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilității raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurentei loiale, valori sociale care sunt indispensabile desfășurării normale a activității de transport rutier.
Pentru aceste motive, sancțiunea care i-a fost aplicată apare ca fiind proporțională, astfel încât instanța nu constată a se justifica aplicarea sancțiunii avertismentului.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentei sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru care va respinge plângerea.
În temeiul art. 453-C. pr. Civ, respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta S.C. DM I. C. S.R.L.,înregistrată la Registrul comerțului sub nr. J_, CUI RO13348423, cu sediul în București, .. 15, sector 3, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier, cu sediul procesual ales în Pitești, ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, F. G. B. |
Red, dact, A.O. 01 martie 2016/4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1812/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2016.... → |
|---|
