Plângere contravenţională. Sentința nr. 4471/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4471/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 4471/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4471/2016
Ședința publică de la 20 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. N. și pe intimat I. DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care, instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune note scrise, în temeiul art. 396 alin.(1) NCPC, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.05.2016, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2016, petentul M. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 12.11.2015.
În motivare, petentul a arătat că se grăbea întrucât soția sa, cu care se afla în mașină, a suferit o criză generată de citostatice chiar în timpul transportului spre casă.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către petent, un set de înscrisuri (f.6-10).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013 (f.5).
Intimatul a depus întâmpinare (f. 15-16), prin care a arătat că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat, motiv pentru care plângerea trebuie respinsă în consecință.
În esență, intimatul a arătat că viteza de rulare a fost constatată cu un aparat radar verificat și omologat metrologic și a fost manevrat de un agent autorizat. În ceea ce privește autotestarea, potrivit NML 021-05 și manualului de utilizare, se efectuează la pornirea aparatului radar, în mod automat, pe durata autotestării neefectuându-se înregistrări video. De asemenea, sarcina probei incumbă petentului, acesta trebuind să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea consemnată în cuprinsul actului contestat.
Intimatul a invocat în drept dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate întâmpinării, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către intimat, un set de înscrisuri (f. 17-22).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2015, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului (f.9), petentul M. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 945 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin.(1) din ROUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.(3) lit. e) din OUG nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că, la data de 12.11.2015, ora 15:44, pe DN7, în localitatea Valea Ursului, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h în localitate, viteză înregistrată cu aparatul radar Autovision . 134, montat pe auto MAI_. În auto se afla soția acestuia care afișa o vădită stare de boală.
În ceea ce privește cererea de anulare a procesului-verbal . nr._ din data de 12.11.2015, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 118 alin.(1) din OUG nr. 195/2002, astfel încât va trece la analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, în conformitate cu art. 34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2015 conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, fiind întocmit de către un agent constatator competent, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:
Potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, jurisprudența CEDO a instituit trei criterii (criteriile Engel): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura și gradul de severitate al sancțiunii.
În cazul concret, deși materia contravențională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura și severitatea sancțiunii principale aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancțiunilor penale, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, dar și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, precum și faptul că, deși norma sancționatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmărește apărarea unui interes general al societății (siguranța și securitatea celorlalte persoane participante la trafic), instanța apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.
De asemenea, jurisprudența CEDO a statuat că, atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane – iar potrivit dispozițiilor OG 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.
Prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Din înregistrarea și planșele foto depuse la dosar de către intimat (f.17 și 19) reiese că autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 103 km/h, la data de 12.11.2015, ora 15:44, putându-se observa în mod clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins în mers, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
De asemenea, conform mențiunilor agentului constatator, viteza a fost înregistrată cu aparatul radar tip Autovision, având . 134, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică (f.21) atașat la dosar, aflat în perioada de valabilitate la momentul constatării faptei. Totodată, conform atestatului nr._ (f.22), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională și care a completat registrul abateri radar (f.18), are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală necesară în acest scop.
În ceea ce privește invocarea de către petent a faptului că soția sa, cu care se afla în mașină, avea o urgență medicală, analizând motivarea în fapt a plângerii contravenționale, instanța apreciază că petentul a solicitat să-i fie reținută ori starea de necesitate ori cazul fortuit.
Potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei săvârșite este înlăturat în cazul stării de necesitate, această cauză putând fi constatată numai de instanța de judecată, iar art. 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal. Instanța reține că art. 20 alin.(2) NCP definește starea de necesitate astfel: „Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat”, iar art. 31 NCP cu privire la cazul fortuit prevede că „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută”.
În speță, instanța apreciază că situația invocată de petent nu se circumscrie unei stări de necesitate, în sensul dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr.2/2001 raportate la art. 20 Cod penal, care să înlature caracterul contravențional al faptei săvârșite, întrucât nu este îndeplinită condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlaturat altfel decât prin comiterea faptei contravenționale. În acest sens, se constată că petentul ar fi avut posibilitatea să apeleze la serviciul de urgență 112, pentru a merge la un spital sau o policlinică, în vederea stabilizării stării de sănătate a soției sale. Mai mult decât atât, instanța apreciază că pericolul invocat nu a fost neprevăzut, din moment ce, potrivit înscrisurilor existente la dosar (f. 8-10), soția acestuia nu se afla la primul tratament de acest gen, astfel încât nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 31 NCP cu privire la cazul fortuit.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului M. N. săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând sancțiunile stabilite prin actul atacat, respectiv amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de art. 102 alin.(3) lit.e) din OUG nr. 195/2000 și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța apreciază că acestea au fost corect individualizate față de criteriile prevăzute de art. 21 alin.(3) din OG nr.2/2001. Trebuie precizat că amenda în cuantum minim este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei petentului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv de locul săvârșirii contravenției, o localitate situată pe un drum național intens circulat, cât și de timpul săvârșirii faptei, 15:44.
Toate acestea impun în mod deosebit adaptarea vitezei la condițiile unui trafic rutier pe timp de zi, când este crescut riscul producerii unor accidente de circulație, fiind pusă astfel în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a petentului și a soției sale, dar și a celorlalți participanți la trafic.
Totodată, și sancțiunea complementară a fost aplicată în limitele prevăzute de lege și este proporțională cu starea de pericol pentru siguranța traficului rutier creată de către petent prin deplasarea pe drumurile publice cu o viteză de două ori mai mare decât limita maximă admisă de lege. În plus, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale petentului, care a mai fost sancționat anterior pentru contravenții la regimul circulației pe drumurile publice. astfel cum reiese din fișa istoric sancțiuni (f.20).
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în baza art. 34 alin.(1) din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N., domiciliat în Petroșani, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Pitești, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2016.
Președinte, A. M. P. | ||
Grefier, M. G. |
Red. A.M.P/Tehnored. M.G
4 ex./09.06.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4476/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4458/2016.... → |
|---|
