Plângere contravenţională. Sentința nr. 4673/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4673/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 4673/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4673/2016
Ședința publică de la 24 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. I. A. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională PAGX,_/13,11,2015
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, s-a depus prin serviciul registratură note de ședință din partea petentului.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art.32 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen.
Având în vedere excepția invocată prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității introducerii plângerii, instanța o va respinge, raportat la data întocmirii procesului verbal respectiv 13.11.2015 și data introducerii plângerii contravenționale.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentului proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o consideră concludentă pentru judecarea procesului, urmând a o administra în condițiile legii.
Va încuviința pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video, sens în care instanța procedează la vizionarea CD-ului.
Cu ocazia vizionării probei video a fost identificat autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ surprins de către aparatul radar cu viteza de 121 km/h, în lateralul părții carosabile fiind identificate imobile cu destinație locuințe.
Instanța, având în vedere înscrisurile existente la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.11.2015, petentul N. I. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, emis la data de 13.11.2015 de către lucrătorii MAI- S. R. din cadrul IPJ Argeș, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile, precum și avertisment, pentru faptul că în data de 13.11.2015, în jurul orelor 11.55 ar fi condus autoturismul înmatriculat sub nr._, pe DN 65, în localitatea C., jud. Argeș, pe sensul de mers Pitești-Slatina cu o viteză de 121 Km/h în localitate, viteză care încalcă dispozițiile legale și nu a prezentat permisul de conducere la solicitarea organelor poliției rutiere.
Menționează petentul că procesul verbal este nelegal și netemeinic, solicitând totodată intimatului să depună înregistrările video de la locul săvârșirii pretinsei fapte, ordinul de serviciu al agentului constatator, verificarea metrologică a aparatului radar, certificatul de omologare, depunerea fișei postului agentului constatator, numerele de înmatriculare ale autovehiculelor care își desfășurau activitatea în perioada menționată pe raza localității C., indicând totodată lipsa din procesul verbal a mențiunilor privind limita maximă a vitezei pe sectorul de drum pe care a fost depistat, susținând că există anumite sectoare de drum unde viteza maximă admisă este de 80 km/h.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile din OG 2/2001, OUG 195/2002.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
Petentul a înțeles să propună dovedirea susținerilor prin înscrisuri anexând plângerii contravenționale: procesul verbal de contravenție în copia emisă de intimat (fila 5), copie CI (fila 6) și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 7).
La data de 30.12.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 11-13), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute, invocând totodată necompetența teritorială a Judecătoriei C. și excepția tardivității.
Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere și prin urmare sancționarea acestuia este temeinică. Totodată intimatul susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă în localitate există și un pericol social concret.
În dovedirea pretențiilor intimatul IPJ Argeș a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: planșe foto (fila 17), buletin de verificare metrologică (fila 15’), extras registrul abaterilor radar (fila 15), atestatul operatorului radar (fila 16), CD înregistrare video (fila 14)și istoricul sancțiunilor(fila 18).
La data de 21.01.2016, petentul a înaintat instanței răspuns la întâmpinare (filele 26-28), solicitând respingerea excepției tardivității și apărărilor invocate de intimată și obligarea agentului constatator la restituirea permisului de conducere suspendat și anularea punctelor de penalizare. Totodată petentul a pus concluzii și asupra necompetenței instanței la care introdusese plângerea contravențională, reiterând faptul că simpla susținere a organului constatator că fapta a fost comisă pe raza localității Crebu la km 106, nu este suficientă, susținând petentul totodată că nu a depășit viteza de 90 km/h de când se urcase ultima dată la volanul autoturismului. A mai solicitat petentul să îi fie trimis un CD cu filmarea faptei contravenționale, sustinând că în autospeciala MAI pe care își desfășura activitatea organul constatator nu era montat un aparat radar și că acest reprezentant al intimatei nu deține calitatea de agent constatator.
Prin sentința civilă nr. 1833/08.02.2016 pronunțată de Judecătoria C. s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 01.03.2016 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
La termenul din data de 24.05.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile propuse de petent și intimat și proba cu filmarea propusă de intimat, pe care a administrat-o în ședință publică și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._, emis la data de 13.11.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș- S. R., petentul N. I. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 945 lei și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, cu avertisment.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 13.11.2015 ora 1152, pe raza localității C., jud. Argeș, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fiind înregistrat cu aparatul radar tip PythonII, ._, cu viteza de 121 km/h în localitate, fără a prezenta permisul de conducere.
Faptele sunt prevăzute de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și de dispozițiile art 147 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;”, fapta sancționată de art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr.195/2002, care prevede “Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:…. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni că "nu recunosc, nu cred să fi avut mai mult de 90 km/h, agentul care m-a oprit nu avea aparat radar montat pe autovehicul, cu mine a mai fost o persoană".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat ca motive de nelegalitate a procesului verbal contestat faptul că se specifică locul săvârșirii contravenției ca DN 65, în dreptul bornei kilometrice 106, în localitatea C., neexistând certitudinea că a fost depistat în localitate.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Cu privire la invocarea petentului instanța reține că locul săvârșirii contravenției este specificat ca fiind DN 65, km. 106, în localitatea C., contravenientul fiind depistat și oprit în localitatea în care s-a și întocmit procesul verbal, cu privire la susținerile petentului, instanța reținând că nu există dubiu că petentul a fost depistat cu viteza reținută de agentul constatator în localitate, raportat la imaginile video furnizate de intimat și administrate în ședința de judecată (astfel în lateralul părții carosabile au fost identificate imobile cu destinație locuințe, fiind fără dubiu că petentul a condus pe raza localității și nu în afara ei așa cum susținea în plângerea formulată). Aceleași sunt și argumentele pentru care instanța a respins solicitarea petentului de a se emite o adresă către CNADNR, pentru a specifica dacă la km 108 pe DN 65, locul menționat în procesul verbal, este situat pe raza localității sau în afară, precum și pentru precizarea limitei de viteză pentru acest sector de drum, istanța reținând faptul că această locație se supune regimului legal general de viteză pe raza localităților de 50 km/h (și nu 80 km/h, cum susține petentul), nefiind necesară emiterea adresei solicitate, aspectele reținute putând fi constatate în mod direct de petent, prin prezența indicatoarelor de intrare și ieșire din localitate (sau prin solicitarea acestor date personal și depunerea lor la dosar, pentru a produce mijloace de probă care să contrazică situația reținută de agentul constatator). Cu privire la menționarea limitei de viteză în actul contestat (lipsa mențiunii cu privire la nr. de km cu care s-a depășit limita de viteză ), instanța reține faptul că aceste argumente nu pot atrage nulitatea procesului verbal, prin actele normative în baza cărora au fost aplicate sancțiunile și constatate contravențiile (care au fost înscrise în procesul verbal), putându-se identifica facil faptul că s-a depășit limita de viteză cu mai mult de 50 km/h, lipsa menționării exprese neproducând petentului nici o vătămare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut utiliza de orice mijloc de probă și a putut invoca orice argument (cu respectarea totodată și a disciplinei procesuale impuse de normele legale) pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât conducea cu “ o viteză ce nu a depășit 90 km/h de când se suise la volanul autoturismului”, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 17), rezultă fără dubiu că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 121 km/h în localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar tip PythonII, ._ montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 15.
Din planșele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării (11.52, așa cum este menționat în procesul verbal), precum și valoarea vitezei măsurate.
Totodata, instanța a constatat în ședința de judecată prin administrarea probei video, că petentul a fost înregistrat din față, iar în preajma sa nu apar și alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar, care nu putea înregistra viteza unui alt autovehicul decât cel vizat cu privire la care a furnizat instanței probele analizate. Săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar. Solicitarea petentului de înaintarea a înregistrării video pentru clarificarea planșei foto depusă de intimat (prin răspunsul la întâmpinare) nu este de natură a afecta garanțiile procesuale instituite în favoarea petentului, întrucât acesta a avut posibilitatea solicitării copierii acestei probe depusă la dosar încă de la data de 30.12.2015 (odată cu planșa foto), precum și posibilitatea de a se prezenta în ședința de judecată și a pune concluzii asupra imaginilor prezentate, drepturi de care a înțeles să nu se folosească.
Cu privire la invocarea de către petent a lipsei calității de agent constatator a persoanei care a întocmit procesul verbal, instanța reține că prin întâmpinarea depusă, intimatul confirmă calitatea de prepus al său a agentului de poliție, care prin întocmirea procesului verbal a devenit agent constatator al contravențiilor reținute în sarcina petentului, iar solicitările acestuia din urmă, de precizare a numelui agenților de poliție care își desfășurau activitatea pe raza localității C. la data de 13.11.2015 nu are absolut nici o legătură cu faptul că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa. De altfel solicitarea petentului are legătură cu precizările că agentul care a întocmit procesul verbal se afla în interiorul localității, pe când aparatul radar (manevrat de alți reprezentanți ai intimatului) în afara localității, însă aceste susțineri nu sunt întemeiate pentru argumentele expuse anterior și pentru cele care urmează.
Instanța constată că operatorul radar era atestat să utilizeze aparatul folosit la constatarea contravenției din speță, potrivit atestatului depus la fila 16, rolul acestuia fiind doar de a asigura funcționarea corectă a aparatului.
Cu privire la constatările reprezentanților intimatului și respectiv la locul săvârșirii contravenției, contestat de petent, instanța reține faptul că în proba video administrată în ședința din data de 24.05.2016, se disting în lateralul căii de rulare imobile cu destinație de locuință, fiind fără dubiu că locul constatării este o localitate, iar petentul nu a probat faptul că se afla în afara localității așa cum a afirmat. Cu privire la argumentele petentului potrivit cărora autoturismul în care este montat aparatul radar este poziționat deseori la . concludentă viteza surprinsă pentru localitate, ea fiind surprinsă în afara localității, instanța urmează a respinge aceste precizări, atât pentru argumentele mai sus prezentate (fără dubiu a fost depistat în localitate), precum și pentru faptul că nu prezintă importanță locul amplasării autospecialei MAI, înainte sau după limita localități (sau chiar la limită cum arată petentul), atât timp cât aparatul radar cu care este dotată măsoară viteza unui autovehicul care se deplasează în localitate.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic, instanța reținând că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Astfel, în raport de faptul că petentul a condus cu o viteză excesivă în localitate (121 km/h), unde riscul producerii unor accidente cu victime crește, precum și în raport de circumstanțele personale, respective istoricul sancțiunilor depus de intimat la fila 18 (12 sancțiuni în perioada 2011-2015), potrivit căruia petentul a fost anterior sancționat în repetate rânduri pentru depășirea vitezei legale, precum și pentru alte contravenții ce pun în pericol siguranța participanților la trafic, instanța apreciază că atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este corect individualizată și aplicată.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. I. A., cu domiciliul în C., .. 10, ., ., CNP_ și domiciliu procesual ales în C., .. 73, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
5 ex./Red. T.I./Tehn. T.I./01.06.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4257/2016. Judecătoria PITEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4677/2016.... → |
|---|
