Plângere contravenţională. Sentința nr. 705/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 705/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 705/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 705/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier F. G. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA CESTRIN, având ca obiect
plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul a depus înscrisuri prin intermediul Serviciului Registratură – respectiv copia lizibilă a procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu prevederile art. 121, alin. (5) din HCSM 1375/2015, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul a depus înscrisuri prin intermediul Serviciului Registratură – respectiv copia lizibilă a procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu prevederile art. 394 Cod de Procedură Civilă, considerându-se lămurită, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de față, instanța reține urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2015, sub nr_ , petenta .. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA-CESTRIN, a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare și stabilire a sancțiunii contravenționale ., nr._ din 22.06.2015, ca nelegal și netemeninic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii primite cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că prin procesul verbal s-a reținut că la data de 22.06.2015, un vehicul categoria E, aparținând acesteia, cu nr. de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinetă valabilă. A mai arătat că cel ce a condus autovehiculul nu a fost oprit în trafic și nu i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
În continuare a invocat faptul că lipsește semnătura olografă agentului constatator, întrucât procesul-verbal este semnat doar electronic, fapt ce nu este în concordanță cu prevederile art. 16 din OG 2/2001. A invocat în acest sens prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, precum și Decizia nr. 6 pronunțată în dosarul 14/2014 a Î.C.C.J.
Petenta a mai precizat că procesul verbal este nelegal pentru că descrierea faptei a fost făcută în mod sumar, fără a se arăta niciun element de fapt sau de drept care ar fi putut circumstanția împrejurările concrete în care s-ar fi săvârșit fapta(localitate, . deplasare, dacă era încărcat sau nu, etc).
Un alt motiv de nelegalitate invocat de petentă este faptul că agentul constatator nu a adus la cunoștiință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni. A mai arătat că agentul constatator nu a indicat în procesul-verbal datele de identificare ale persoanei care o reprezintă, și nici nu a indicat în procesul-verbal calitatea sa.
A invocat de asemenea faptul că nu au fost respectate prevederile art. 19 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal se semnează de către martor în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze.
În continuare a învederat instanței că intimatul poate cel mult constata anumite abateri, dar nu poate aplica sancțiuni, invocând prevederile OG 26/2011.
Petenta a subliniat faptul că procesul-verbal este netemeinic, întrucât sancțiunea aplicată este prea mare, agentul constatator având posibilitatea să aplice sancțiunea avertismentului.
De asemenea a invocat faptul că un proces verbal nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei a autorului acesteia și a vinovăției. A precizat că întrucât contravențiile se încadrează în sfera art. 6 din CEDO, se bucură de prezumția de nevinovăție, revenind autorității din care face parte agentul constatator să facă dovada vinovăției celui căruia i se impută săvârșirea contravenției.
În dovedirea celor susținute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OG 15/2002, Legea 455/2001, HG 1259/2001, OG 26/2011, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea cererii a fost anexat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 06.07.2015(fila 9).
La data de 21.08.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și netemeinică, și, în consecință, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În motivare a arătat că la data de 20.01.2015, pe DN72 km 66+117 m, pe raza localitățíi Brătăsanca, jud.Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând .., a circulat fără rovinetă valabilă, motiv pentru care la data de 22.06.2015, a fost întocmit procesul-verbal ., nr._, de către CNADR-prin subunitatea acesteia CESTRIN.
A învederat instanței că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contraveninetului și a martorului, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinetei.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe invocată de petent, a arătat că procesul verbal îndeplinește și această condiție, fiind semnat de agentul constatator.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 15/2002, OG 2/2001, OG 8/2010, Ordinul MTI 769/2010.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate înscrisuri constând în proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (fila-22), autorizația de control a agentului constatator (f. 20), dovada comunicării procesului-verbal(fila 21).
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat si administrat atat pentru petentă cat și pentru intimata, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 22.06.2015 (fila 32), petenta, .., a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2750 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. 15/2002 modificată și sancționată de art. 8 alin. 3, ind. 2 din același act normativ.
În fapt s-a reținut că, în data de 20.01.2015, un vehicul categoria E, aparținând petentei, a circulat pe DN72 km 66+117 m, pe raza localitățíi Brătăsanca, jud.Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
În baza art. 34 alin.1 din OUG 2/2001, instanța constată că plangerea formulată de petentă a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din OUG 2/2001.
Sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate reglementate de lege, mai exact art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 9 din O.G. nr. 15/2002, neexistând niciun motiv de nulitate al acestuia.
Contrar celor arătate de către petentă cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța, procedând la o simplă vizualizare a cuprinsului procesului-verbal de contravenție, constată că actul atacat a fost întocmit, respectiv semnat olograf de către agentul constatator D. A. B., din cadrul CNADR-CESTRIN. Așadar, cerința impusă de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la semnătura agentului constatator este complinită, susținerea contravenientei fiind astfel înlăturată.
Cu privire la critica de nelegalitate invocată de petent, potrivit căreia intimata, nu avea calitatea legală de a constata și sancționa contravenția, instanța reține că este neîntemeiată. În acest sens se vor avea în vedere dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 26/2011, care prevăd că „personalul ISCTR va exercita atribuțiile de insepctie și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul ARR, RAR, CNADR S.A.”, precum și dispozițiile art. 9 alin. 2 din O.G. 15/2002, potrivit cărora „constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 se face de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare. Avândînvederecăprocesul-verbal a fostîntocmit de un agent constatator din cadrul CNADR-CESTRIN, instanțareținecăacestaaveadreptul de a constatașisancționacontravențiareținutăînsarcinapetentei.
În raport de prevederile 16 si 17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentei este complet și corect descrisă de agentul constatator, întrucât din modul în care este descrisă fapta în procesul-verbal, se poate stabili în concret contravenția reținută în sarcina acesteia, respectiv faptul că a circulat la data de 20.01.2015pe DN72 km 66+117 m, pe raza localitățíi Brătăsanca, jud.Prahova, fără a deține rovinetă valabilă. Astfel instanța reține că apărările petentei potrivit cărora descrierea faptei fost făcută în mod sumar, fără a se arăta niciun element de fapt sau de drept care ar fi putut circumstanția împrejurările concrete în care s-ar fi săvârșit fapta(localitate, . deplasare, dacă era încărcat sau nu, etc) sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește critica de nelegalitate a procesului-verbal prin raportare la lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezintă contravenienta, instanța constată că aceasta se circumscrie prevederilor art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, care este o cauză de nulitate relativa(Decizia XXII/2007-Î.C.C.J) si nu absoluta, anularea actului intervenind doar în masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi înlaturata altfel, decât prin anularea actului. Instanța reține că agentul constatator a menționat în procesul-verbal denumirea, sediul, precum și numărul de înregistrare în Registrul Comerțului a petentei, acestea fiind indicate în mod corect după cum rezultă și din datele precizate în plângerea contravențională. Lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezintă societatea nu este de natură să ducă la anularea procesului-verbal, petenta nedovedind vătămarea cauzată.
În continuarea analizei celor invocate de către petentă drept motive de nulitate a procesului-verbal de contravenției, raportat la lipsa semnăturii unui martor întrucât contravenienta nu a fost de față la încheierea actului administrativ obiect al prezentului litigiu, instanța are în vedere dispozițiile art. 9 alin. 4-5 din O.G. nr. 15/2002 coroborate celor cuprinse în art. 19 din O.G. 2/2001.
Astfel, în temeiul normelor cu caracter special din art. 9 alin. 4-5 O.G. nr. 15/2002, agentul constatator, prin intermediul sistemelor de camere video, a constatat lipsa rovinietei valabile a autovehiculului cu număr de înmatriculare_, aparținând petentei, și a procedat la aplicarea sancțiunii contravenționale, încheind procesul-verbal de constatare a contravenției, în lipsa contravenientei.
Potrivit conținutului art. 19 din O.G. nr. 2/2001 „(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, (…), agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.(2)Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.(3)În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Potrivit situației de fapt reținute, cuprinsul procesului verbal de contravenție relevă faptul că petenta nu a fost prezentă în momentul întocmirii acestuia, împrejurare pentru care, ca regulă instituită de temeiul legal indicat, este necesară confirmarea, prin semnătură, a cel puțin unui martor. Cu titlu de excepție, alin. 3 al art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevede situația în care o asemenea confirmare nu poate fi realizată, impunând în sarcina agentului constatator menționarea motivului care a stat la baza acestei modalități de încheiere a actului juridic. Reținând și prevederea expresă cuprinsă în art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a justificat motivul lipsei semnăturii martorului, prin consemnarea faptului că prezenta contravenție s-a constatat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, încheind procesul verbal cu respectarea dispozițiilor legale speciale prevăzute de art. 9 O.G. nr. 15/2002. Mai mult, textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări, vătămare care nu a fost dovedită a fi suferită de către contravenientă prin întocmirea procesului-verbal într-o asemenea împrejurare. Din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față/refuză/nu poate să semneze. Or, câtă vreme petenta nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
În ceea ce privește critica petentei potrivit căreia nu a avut posibilitatea să facă obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, instanța reține că aceasta nu avea cum să formuleze obiecțiuni, nefiind prezentă la întocmirea procesului-verbal.Totodatănulitatea prevazuta de art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001modificata si completata este o nulitate relativa(Decizia XXII/2007-Î.C.C.J) si nu absoluta, anularea actului intervenind doar în masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi înlaturata altfel, decât prin anularea actului. Petenta nu a dovedit ca ar fi suferit vreo vatamare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal, aceasta având astfel posibilitatea sa formuleze plângere, iar în cursul procesului sa-si formuleze apararile pe care le considera necesare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
Invocarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg, precum și a art. 6 –CEDO, de către petentă, nu este de natură să conducă la concluzia preconizată de acesta. Aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor are a fi privită din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile. În măsura în care petenta a dovedit prin probe, că nu a săvârșit cu vinovăție fapta ilicită reținută în sarcina sa, nu mai operează prezumția de veridicitate a procesului-verbal, în vreme ce prezumția de nevinovăție a petentei poate fi invocată. Așadar, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși, iar cel care trebuie sa facă dovada contrară este contravenientul. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
Cu privire la fapta imputată petentei, instanța constată că art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 prevede că „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, respectiv cele prevăzute în art. 7 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare (…) revine în exclusivitate utilizatorilor români” raportat la art. 1 alin. 1 lit. b) și j) din același act normativ „utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”; „rovinietă – înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare”.
Instanța constată că petenta s-a mulțumit să afirme că procesul verbal nu este temeinic, neaducând nicio probă care să demonstreze contrariul. Din analiza probelor foto(fila 22), obținute cu sistemul SIEGMCR, înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, autoturismul înmatriculat cu nr._, a fost surprins în data de 20.01.2015, ora 10.38, circulând pe DN72 km66+117 m, pe raza localitățíi Brătăsanca, jud.Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, fiind astfel confirmate cele reținute în procesul verbal contestat.
Așadar, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză susțin mențiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța constată că potrivit art. 21 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv suma de 2750 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 8 alin. 2din O.G. nr. 15/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia savarsita (2750 lei) si apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentei. De asemenea, în cauză nu se impune nici reindividualizarea sancțiunii. Astfel, petenta nu a înțeles să arate și să probeze elementele care fac ca fapta sa să prezinte un grad de pericol social redus sau ca circumstanțele sale personale să fie unele deosebite. Pentru aceste motive, sancțiunea care i-a fost aplicată apare ca fiind proporțională, astfel încât instanța nu constată a se justifica aplicarea sancțiunii avertismentului.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentei sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul social în Pitești, . A, jud. Argeș, CUI R., înregistrată la ORC sub nr. J_, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat S. I. L., Pitești, aleea Teilor, ., ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din 22.06.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, F. G. B. |
Red, dact., A.O. 23 februarie 2016/4ex
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 706/2016.... → |
|---|
