Anulare act. Sentința nr. 885/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 885/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 885/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 885/2016
Ședința publică de la 12 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. A. L.
Grefier M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Civil privind pe reclamantul T. A. M. și pe pârâta C. B. SA, C. B. SA PRIN SUCURSALA RM. V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu ocazia pronunțării au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise de către reclamant la data de 12.02.2016, după care:
Instanța constată că dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2016, fiind consemnate în încheierea civilă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.08.2015 sub nr._, reclamantul T. A. M. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei referitoare la dobânda variabilă prevăzută la art. 9 din contractul de credit încheiat între părți; să fie obligată pârâta să ramburseze suma de bani încasată cu titlu de dobândă variabilă ce excede dobânzii convenționale inițiale de 6,60% pe an, pentru perioada martie 2008 – 2015; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului principal, ce se va calcula de la data încasării contravalorii dobânzii variabile de către pârâtă și până la restituirea efectivă a acestuia; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este abuzivă clauza de mai sus referitoare la dobândă, deoarece banca pârâtă și-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii curente, fără ca noțiunea prevăzută în art. 9 din contract să fie definită în vreun fel în cuprinsul convenției, fără să fie prevăzute motivele care dau dreptul băncii să modifice dobânda inițială în cuantum de 6,6% pe an. A menționat că sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, clauza în litigiu fiind o clauză abuzivă, conform art. 4 alin. 1 din această lege.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare (fila 28) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică. A arătat că rata dobânzii a fost fixă în primul an, iar ulterior a fost variabilă, în funcție de indicele de referință EURIBOR ala 6 luni. A menționat că în temeiul OUG nr. 50/2010 a fost adoptat actul adițional la contract, considerat acceptat tacit în temeiul art. 40 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, prin care au fost eliminate comisionul de risc, de plată anticipată și de trecere la restanță și s-a precizat în mod explicit formula de calcul a dobânzii, nivelul marjei practicat de bancă fiind 3,9%. A menționat că dobânda a variat în funcție de indicele de referință EURIBOR, care este public, fapt notoriu care nu trebuie dovedit și exterior voinței Băncii, fiind respectate dispozițiile art. 9 ind. 3 din OG nr. 21/1992.
Pârâta a menționa că și-a respectat obligația de informare a consumatorului, notificându-l cu privire la toate modificările survenite în ceea ce privește contractul de credit, cu respectarea dispozițiilor art. 9 ind. 1 – 9 ind. 3 din OG nr. 21/1992. A mai arătat că au fost asumate prin semnătură de către reclamant condițiile de creditare, iar clauzele pretins abuzive nu se regăsesc în lista Anexă a Legii nr. 193/2000.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamantul a depus cerere de modificare la data de 30.10.2015, cu respectarea termenului prevăzut de art. 204 din C.p.c. (fila 67), solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei referitoare la comisioane percepute conform reglementărilor proprii, prevăzute de art. 7 din contractul de credit încheiat de părți, fiind o clauză abuzivă. A motivat că pârâta și-a rezervat dreptul de a modifica comisioanele și nivelul acestora, pe cale de consecință, clauza fiind una abuzivă, având în vedere modul în care Banca înțelege să modifice comisioanele.
A solicitat restituirea sumelor percepute cu titlu de comision, conform graficului de rambursare.
Pârâta a depus întâmpinare la cererea de modificare (fila 81), prin care a arătat că sunt legale comisioanele percepute, iar Actul adițional din anul 2010 a eliminat clauzele cu potențial risc de a genera o atitudine abuzivă asupra consumatorului, împrejurare față de care pretențiile reclamantului rămân fără obiect concret, s-a eliminat posibilitatea Băncii de a revizui în mod unilateral nivelul dobânzilor și al comisioanelor.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul și pârâta . au încheiat convenția de credit nr. RQ_32/13.03.2008, privind acordarea unui credit bancar în valoare de 45.000 de euro, pe o perioadă de 30 de ani de la data încheierii convenției (fila 17). Contractul de credit de mai sus a fost aliniat la prevederile OUG nr. 50/2010, conform actului adițional din 21.06.2010 depus la fila 37 în dosar.
Prima categorie de clauze contractuale criticate ca fiind abuzive de reclamant sunt cele referitoare la dobândă - art. 9 din contractul de credit nr. RQ_32/13.03.2008 privind modificarea dobânzii.
Pentru a fi apreciată drept abuzivă, o clauză contractuală trebuie să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 193/2000 (potrivit cărora, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”).
În speță, clauza în litigiu nu îndeplinește condițiile menționate în paragraful anterior, fiind prezumată a fi negociată cu reclamanții, în condițiile în care se află inserată în partea specială a contractului. Pe de altă parte, reclamanții nu contestă faptul că au optat pentru o dobândă variabilă, iar nu pentru una fixă.
Această clauză supusă analizei nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, mai ales în condițiile în care permite sau, cel puțin, nu exclude chiar posibilitatea scăderii cuantumului dobânzii. Un asemenea dezechilibru nici nu s-a produs în concret, în condițiile în care variația dobânzii a fost determinată doar de evoluția indicelui EURIBOR prevăzut în clauza supusă analizei, și nu în funcție de alte criterii, așa cum rezultă și din adresa ., depusă la termenul din 06.01.2015 la fila 93, împrejurare necontestată de reclamant.
De asemenea, obiectul convenției de credit în litigiu îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o anumită perioadă de timp în schimbul prețului, care este format în cauză din dobândă și comision. Clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectul contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 (potrivit acestor dispoziții legale, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CEE, care a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000, „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectul contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”).
În speță, clauza supusă analizei este redactată în mod clar și inteligibil, ușor accesibil pentru un consumator de nivel mediu. Mai mult, așa cum s-a reținut și mai sus, această clauză doar confirmă caracterul variabil al dobânzii, aspect negociat și acceptat de către părți. Și în forma în care era redactată inițial, această clauză avea un caracter inteligibil, întrucât, prin modul de formulare, nu oferea Băncii dreptul exclusiv și discreționar de a modifica dobânda, ci aceasta putea fi modificată în funcție de evoluția indicelui EURIBOR la 6 luni. Cu atât mai mult, în urma modificării prin actul adițional din 21.06.2010 depus la fila 37, clauza în discuție are un caracter clar și expune elementele în funcție de care suportă ajustări, verificabile ulterior – în speță, evoluția indicelui EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă marja Băncii. În aceste condiții nu se creează un dezechilibru contractual, având în vedere că variația dobânzii nu este la discreția Băncii și având în vedere că există inclusiv posibilitatea reducerii cuantumului dobânzii, așa cum se prevede expres în conținutul acestei clauze.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii nu este abuzivă dacă modificarea are la bază o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Or, clauza supusă analizei îndeplinește aceste condiții, în cadrul convenției de credit în litigiu fiind stipulate atât modalități de comunicare a eventualului nou cuantum al dobânzii, cât și posibilitatea rambursării creditului, (art. 9 și art. 13).
Prin urmare, cererea reclamanților cu privire la această clauză este neîntemeiată. Pe cale de consecință, este neîntemeiată și cererea accesorie având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă în temeiul acestei clauze.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 7 din convenția de credit nr. RQ_32/13.03.2008, conform cererii de modificare formulate de reclamant, depusă la fila 67, instanța constată că reclamantul pretinde că are caracter abuziv această clauză, ca urmare a modalității în care Banca înțelege să modifice unilateral comisioanele și nivelul acestora.
Prin urmare, instanța constată că nu are caracter abuziv această clauză sub aspectul existenței și al cuantumului comisioanelor, chestiuni, de altfel, necontestate de reclamant. Așa cum a reținut și mai sus cu privire la clauza referitoare la dobândă, instanța constată că această clauză sub aspectul existenței și al cuantumului comisioanelor determină costul total al creditului, este redactată în mod clar și inteligibil, ușor accesibil pentru un consumator de nivel mediu, conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu atât mai mult cu cât, în concret, nu au operat modificări unilaterale ale acestor comisioane, așa cum rezultă și din adresa ., depusă la termenul din 06.01.2015 la fila 93, iar pe de altă parte, prin actul adițional din anul 2010 au fost eliminate aceste comisioane, cu excepția comisionului de administrare și s-a eliminat posibilitatea Băncii de a revizui în mod unilateral nivelul dobânzilor și al comisioanelor.
Nu îndeplinește însă aceste cerințe clauza prevăzută de art. 7 din contract sub aspectul posibilității pârâtei de modifica unilateral comisioanele („C. își rezervă dreptul să modifice comisioanele și nivelul acestora, iar clientul se obligă să achite comisioanele prevăzute de reglementările proprii ale C.”), astfel încât instanța va constata caracterul abuziv al acestei clauze, în condițiile în care nu este redactată în mod clar și inteligibil, nu indică în concret criteriile în funcție de care pârâta are posibilitatea de a modifica aceste comisioane, lăsând la latitudinea pârâtei posibilitatea de a modifica unilateral aceste comisioane. Interesul constatării caracterului abuziv al acestei clauze se menține și în condițiile în care clauza a fost înlăturată prin actul adițional la contract încheiat în anul 2010, deoarece în situația în care aceste comisioane ar fi fost modificate unilateral până la eliminarea lor prin act adițional, consumatorul ar fi avut posibilitatea de a solicita restituirea sumelor încasate în plus cu titlu de comision, ca efect al nulității absolute al clauzei abuzive.
Instanța va respinge și capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate cu titlu de comisioane în temeiul art. 7 din contract, în condițiile în care s-a reținut că această clauză din art. 7 nu are caracter abuziv sub aspectul existenței și al cuantumului comisioanelor și în condițiile în care pârâta nu a procedat la modificarea unilaterală a acestor comisioane.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, va constata nulitatea absolută, ca urmare a caracterului abuziv, a clauzei prevăzută de art. 7 din contractul de credit nr. RQ_32/13.03.2008 sub aspectul posibilității pârâtei de modifica unilateral comisioanele („C. își rezervă dreptul să modifice comisioanele și nivelul acestora, iar clientul se obligă să achite comisioanele prevăzute de reglementările proprii ale C.”) și va respinge în rest ca neîntemeiată acțiunea reclamantului sub aspectul tuturor celorlalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. A. M. cu domiciliul în Rm. V., ..41, ..A, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, .. 13, sector 3, J_ și C. B. SA PRIN SUCURSALA RM. V. cu sediul în Rm. V., ., nr. 162, județ V..
Constată nulitatea absolută, ca urmare a caracterului abuziv, a clauzei prevăzută de art. 7 din contractul de credit nr. RQ_32/13.03.2008 sub aspectul posibilității pârâtei de modifica unilateral comisioanele („C. își rezervă dreptul să modifice comisioanele și nivelul acestora, iar clientul se obligă să achite comisioanele prevăzute de reglementările proprii ale C.”).
Respinge în rest ca neîntemeiată acțiunea reclamantului sub aspectul tuturor celorlalte capete de cerere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTE
M. A. L.
Grefier
M. C.
Redd.M.L
Tehnored.M.C.
5 ex/15.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 780/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 764/2016. Judecătoria... → |
|---|
