Obligaţie de a face. Sentința nr. 681/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 681/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 681/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 681
Ședința publică din data de 04 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Civile privind reclamanții ., cu sediul în Rm. V., ., nr.210 A, județul V., C. D. și I. I., ambii cu domiciliul în Călimănești, ., nr.49A, jud. V. în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în București, ..6A, sector 2, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu ocazia pronunțării au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Se expune referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 4.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 01.10.2014, s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr._, cererea formulată de reclamanții ., cu sediul în Rm. V., ., nr.210 A, județul V., C. D. și I. I., ambii cu domiciliul în Călimănești, ., nr.49A, jud. V. în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în București, ..6A, sector 2, prin care s-a solicitat să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze contractuale ce se regăsesc în contractul de credit la termen nr. BL37388/23.09.2008, respectiv:
1. clauza nr. 2.4.1. care stabilește o dobândă variabilă și care este egală cu suma dintre rata de bază de 15,5%p.a. și marja băncii de 1,00%p.a., adică 16,5%.;
2. clauza nr. 2.5. care stabilește ca dobânda penalizatoare egală cu suma dintre rata dobânzii prevăzută la paragraful 2.4.1. din Condițiile speciale și o marjă de 10 puncte procentuale, adică 26,5% p.a;
3. clauza înscrisă la pct. 2.6.1. relativă la comisionul de acordare de 1% flat, dar nu mai puțin de 300 RON;
4.clauza nr. 2.6.2. care stabilește un comision de administrare de l,8%p.a.;
5. clauza nr. 2.6.3. ce prevede perceperea unui comision de modificare de 200 lei aplicabil în primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, respectiv de 600 lei aplicabil după primele 6 luni de la data semnării contractului de credit;
6. clauza nr. 2.6.4. care prevede perceperea unui comision de rambursare anticipată de 3%. și ca o consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor indicate, să se constate nulitatea absolută a acestora;
De asemenea, s-a mai solicitat să se dispună modificarea contractului de credit la termen nr. BL37388/23.09.2008 prin înlocuirea, eliminarea sau modificarea clauzelor indicate, subsecvent, obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit la termen nr. BL37388/23.09._ in sensul celor expuse la pct. 1-2 conform cu noua formă a contractului de credit urmare a constatării nulității clauzelor indicate, sub sancțiunea de daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi de întârziere până la executarea acestei obligații, precum și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat și a dobânzii legale aferente acestor sume plătite în baza clauzelor indicate, clauze ce vor fi fost declarate nule absolute. S-au solicita cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că la data de 23.09.2008, reclamanții au încheiat cu pârâta contractul de credit la termen nr. BL37388, însă în acesta sunt inserate clauze ce prezintă un evident caracter abuziv, după cum urmează:
Relativ la clauza nr.2.4.1. care stabilește o dobândă variabilă și care este egală cu suma dintre rata de bază de 15,5% p.a. și marja băncii de l,00%p.a,, adică 16,5%, această clauză este cuprinsă într-un contract preformulat, lipsindu-i caracterul negociat. Totodată, ea creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei - credințe. Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmează, aceste clauze abuzive ( clauza nr. 2.4.1. coroborată cu clauza nr. 3.1.2. din Condiții generale la contract) sunt nule absolut, urmând a fi înlocuite cu o clauza conform căreia dobânda sa fie fixă.
Dezechilibrul contractual pe care îl generează clauza cuprinsă în paragraful nr. 2.4.1. din contractul de credit al reclamanților, este evident întrucât cuantumul dobânzii este format din suma dintre rata de bază de 15,5%p.a. și marja Băncii de l,00%p.a., adică 16,5%p.a.. Acest mod de calcul al dobânzii permite Băncii ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobânzii (prețul folosinței banilor, contraprestația datorata de consumator), efectuând astfel interesele legitime ale reclamanților in calitate de consumatori, întrucât nu se poate ști cu precizie prețul produsului cumpărat, acest preț nefiind predictibil.
De fapt aceasta clauza contractuala vine in contradicție nu numai cu dispozițiile legislației de protecție a consumatorilor, ci si cu prevederile art.948 pct.3 si art.964 C. Civil de la 1865. Conform acestor texte legale, obiectul actului juridic (in cazul de fata dobânda) trebuie sa fie determinat sau determinabil.
Astfel, contractele de credit cu dobânda variabila trebuie sa conțină clauze care sa confere dobânzii caracter determinabil. Acest caracter presupune ca părțile angrenate in contract să poată, la momentul exigibilității obligației ce reprezintă obiectul contractului sa determine in mod obiectiv întinderea acesteia (in cazul de fata cuantumul dobânzii). Cu alte cuvinte, conform celor susținute si in doctrina" actul juridic trebuie sa precizeze toate elementele in funcție de care urmează sa se individualizeze obiectul".
Or, in situația de față, reclamanților le-a fost imposibil sa determine modalitatea in care Banca, lunar, calcula in mod discreționar cuantumul dobânzii, fapt ce echivalează cu o nerespectare a caracterului determinabil al dobânzii.
De asemenea, clauza care permite Băncii calculul dobânzii în funcție de situația împrumutatului și de condițiile pieței, conține o condiție pur potestativa pentru Banca in calitatea sa de debitor al obligației de a calcula corect si transparent cuantumul dobânzii. Conform dispozițiilor contractuale, Banca s-a obligat sa calculeze dobânda curenta pe care reclamanții trebuie sa o achite cu titlu de preț al contractului. Modalitatea in care Banca a înțeles sa-si exercite aceasta obligație — pe principiul " daca vreau dobânda creste/scade" echivalează cu o obligație pur potestativa.
De altfel, aceasta modalitate de cuantificare a dobânzii intră in contradicție flagrantă și cu alte prevederi legale.
In concreto, conform art. 54 din Codul consumului (Legea nr.296/2004), "vânzătorul (in cazul de fata Banca) trebuie sa informeze consumatorii (în speță,reclamanții) despre prețul final al produsului (creditul acordat) si sa ofere toate informațiile si documentele tehnice care trebuie sa însoțească produsul". Acest articol trebuie interpretat prin raportare la definiția pe care o oferă art. 2 pct. 24 din OG nr. 21/1992 valorii totale plătibilă de consumator ~ suma dintre valoarea totala a creditului si costul total al creditului pentru consumator. Cu alte cuvinte, Banca, la momentul încheierii contractului era obligata sa ne informeze cu privire la cuantumul total al dobânzii sau in cel mai rău caz, trebuia sa ofere informații exacte in legătura cu modalitatea in care se va forma cuantumul dobânzii, expresia "dobânda de referința" fiind manifest ilegala. Prin aceasta omisiune, Banca si-a încălcat obligația de informare.
De asemenea, conform art. 9 lit. g) pct.l si 3 din OG nr. 21/2992 "variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract", iar "formula „ după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata in mod expres in contract cu precizarea perioditatii si/sau condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atât in sensul majorării, cât si in sensul reducerii acesteia". In plus, pct. 3 al lit. g) din OG nr. 21/1992 impune necesitatea indicării in contract a unei formule in funcție de care se calculează cuantumul dobânzii.
Nu în ultimul rând, atât Legea nr. 193/2000, cât și Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunității Europene conțin o lista a clauzelor care sunt considerate de iure abuzive. In aceasta lista, la alin. 1, lit. p, respectiv lit. 1, se menționează ca este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (cum este cazul Băncii) sa crească prețul. Alineatul (2) al acelorași acte normative la lit.a, respectiv lit. c, statuează o . exceptări de la aplicarea caracterului abuziv, stabilind că modificarea prețului în funcțiune de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nu este clauza abuziva. per a contrario, dacă modificarea dobânzii nu are legătura cu un indice de pe piața financiară, inseamna ca ne aflam in fata unei clauze abuzive. Mai mult, din moment ce dobânda prezenta in contractul reclamantelor este dobânda „de referința a BCR", caracterul abuziv al clauzei mai rezulta si din caracterul controlat al dobânzii. Aceste texte legale interzic in mod expres Băncii fixarea unei dobânzi care sa varieze in funcție de voința exclusiva a acesteia, impunând obligația raportării fluctuației dobânzii la indici de referința verificabili.
In același sens sunt și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 190/1999 (pentru creditele cu ipoteca) care stabilesc ca in cazul in care prin contractul de credit s-a stabilit ca rata dobânzii sa fie variabila, variația acesteia trebuie sa fie independenta de voința creditorului, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili.
Privitor la clauza care stabilește o dobândă penalizatoare egală cu suma dintre rata dobânzii prevăzută la paragraful 2.4,1. din Condițiile speciale și o marjă de 10 puncte procentuale, adică 26,5% p.a; a clauzei înscrisă la pct. 2.6.1. relativă la comisionul de acordare de 1% flat, dar nu mai puțin de 300 RON; a clauzei nr. 2.6.2. care stabilește un comision de administrare de l,8%p.a.; a clauzei nr. 2.6.3. ce prevede perceperea unui comision de modificare de 200 lei aplicabil în primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, respectiv de 600 lei aplicabil după primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, precum și clauza nr. 2.6.4. care prevede perceperea unui comision de rambursare anticipată de 3%., reclamanții arată că aceste clauze sunt cuprinse ., lipsindu-i caracterul negociat. Ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei - credințe. Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze este lipsa bunei - credințe a Băncii invocată de reclamanți și trebuie analizate in funcție de justețea acestor comisioane fata de costurile suportate de Banca in legătura cu activitatea sa de acordare a creditului. O astfel de justificare nu exista, aceste comisioane nereprezentând altceva decât o dobânda mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesul economic al reclamanților, aduce atingere si mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un doi.
In plus, trebuie subliniat faptul ca aceste comisioane sunt prohibite in mod expres de art.15 din Legea nr. 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: ,În sarcina împrumutatului vor fi supuse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii si garanțiilor aferente ".
Art.9 din același act normativ enumera clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit imobiliar. Prin urmare, orice alt cost pus in sarcina reclamanților, inclusiv comisionul de acordare/comisionul de gestiune, este interzis in mod expres de legislația in vigoare.
Ca urmare, prevederile art.l din OG nr.9/2000, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.356/2002, potrivit cărora „părțile sunt libere sa stabilească, in convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești", nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate in raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeași lege, la posibilitatea de a depăși dobânda legala cu cel mult 50% pe an.
Rezulta deci ca nu exista temei legal care sa permită stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăși dobânda legala decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancțiuni constând in penalități de întârziere.
În drept au fost invocate disp art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii; art.78 din Codul consumului (Legea nr. 296/2004); art. 2 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor; art. 5, 968, 1084 alin (2), si art. 1589 din Codul civil de la 1865; Legea nr. 313/1879 si art. 1,2, si 5 din OG nr. 9/2000; art. 35 Cod de procedura civila;
În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri:certificat de înregistrare, copie C.I. reclamanți, adresă către pârâtă, proces – verbal de mediere, adresă către Autoritatea Națională de Protecție a consumatorilor, contract de credit nr.BL._ din 23.09.2008, anexă la contract, condiții generale la contract (filele 14-35 dosar).
Pârâta B. S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție să se respingă acțiunea ca fiind prescrisa, iar pe fond să se respingă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Astfel, în motivarea excepției prescripției cererii, pârâta arată că acțiunea supusa judecații este prescriptibila in termenul general de 3 ani, instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, acest termen începe sa curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii. Întrucât cauza anularii invocata de reclamanții decurge din însăși formularea clauzelor a căror nulitate a fost invocata, momentul la care a cunoscut cauza anularii clauzelor invocate este chiar momentul încheierii contractului de credit.
Întrucât contractul de credit a fost încheiat la data de 23.09.2008, iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 01.10.2014, deci după expirarea termenului de 3 ani, se impune constatarea de către instanța a faptului ca prezenta acțiune este prescrisa.
În ceea ce privește fondul dedus judecății, pârâta arată că, respectivul contract a fost încheiat cu respectarea întocmai a cadrului legal în vigoare la data încheierii lui, care nu cunoștea limitările si interdicțiile instituite ulterior, abia prin OUG nr. 174/2008 si, mai departe, prin OUG nr. 50/2010. Contractul in discuție este in deplina concordanta cu practicile bancare generalizate in perioada de referința in care a fost încheiat, când creditul in România a cunoscut o expansiune extraordinara, pe fondul unei creșteri economice bazate in special pe operațiuni speculative pe piața imobiliara si pe o exacerbare a consumului. Ar fi o grava eroare sa se ignore contextul economic in care au fost încheiate contractele si practicile bancare cvasigeneralizate. Nu poate fi aplicata astăzi contractelor încheiate in perioada respectiva, . legislativ si economic, noua scara de valori practicata in prezent, in condiții de criza economica si financiara.
În ceea ce privește clauza referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, pârâta arată că o astfel de clauza nu contravine, insa, prevederilor alin. 1) lit. a), b) si g) din Anexa la Legea nr. 193/2000, si nici prevederilor art. 4 din aceeași lege.
Dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este abuziv, deoarece prin contracte s-a prevăzut faptul ca dobânda aplicabila împrumuturilor este o dobânda variabila. Fiind vorba despre o dobânda variabila, de esența acesteia este înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie in sensul creșterii ei, fie in sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut si agreat de către ambele părți, atât de către reclamant, cât si de către banca, încă de la momentul încheierii contractului.
Practic, contractul de credit, are, in privința caracterului variabil al dobânzii, caracter aleatoriu, ambele părți având atât șansa unui câștig, cât si riscul unei pierderi. In cazul in care dobânda scade, cel care câștiga este împrumutatul, daca dobânda creste, cea care obține un câștig este banca. Nu mai puțin, acest risc a existat si a fost asumat de ambele părți la momentul încheierii contractului, iar nu doar pentru împrumutat.
În al doilea rând, deși reclamanții critica faptul ca banca avea dreptul de a modifica in mod unilateral dobânda, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca aceasta modificare opera nu ca urmare a voinței unilaterale si arbitrare a băncii, ci ca urmare a punerii in aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede ca dobânda aplicabila contractului este variabila, potrivit acordului pârtilor, in funcție de anumiți indici de referința, si in funcție de formula de calcul expres indicata in contract.
In realitate, ceea ce reclamanții critica, insa doar la nivel principial, nu este dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda, drept care decurge, așadar, din esența variabila a dobânzii, ci este modul în care a fost efectiv aplicata clauza contractuala care stabilea dobânda variabila, nemulțumirea reclamanților provenind din faptul ca dobânda a crescut. Insa aceasta problema este distincta de modul in care a fost formulata clauza criticata si nu constituie obiectul prezentului litigiu, in cadrul căruia critica vizează cauza contractuala însăși.
Mai arată pârâta că, pct. 1 lit. a) alin. (1) din Anexa la Legea nr. 193/2000 prevede expres ca: „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata, in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celelalte parii contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul"
Or, tocmai acest text din lege a constituit premisa legalității practicilor bancare prin care s-au stipulat in contractele de credit dobânzi variabile. Deși textul are in vedere strict aspectul referitor la notificarea modificării dobânzii, este neîndoielnic făptui ca premisa (ipoteza) de la care pornește, este aceea a legalității dobânzii variabile si a dreptului băncii de a modifica rata dobânzii.
Prin urmare, este evident faptul ca nu poate fi calificata ca fiind abuziva clauza prin care se stabilește in contractele de credit o dobânda variabila si dreptul băncii de a modifica aceasta dobânda, pentru ca însăși Legea nr. 193/2000, in vigoare la data încheierii contractelor admitea posibilitatea încheierii unor asemenea contracte, precum si dreptul unilateral al instituției de credit de a modifica dobânda.
Tot astfel, in cazul comisioanelor, spre exemplu, ceea ce se modifica este cuantumul comisioanelor, iar nu clauza contractuala referitoare la comisioane.
Prin urmare, toate modificările care au apărut pe parcursul derulării contractului in raporturile dintre părți sunt exclusiv rezultatul aplicării efective a clauzelor contractuale, astfel cum acestea au fost convenite si asumate de către cele doua părți contractante. A.. 1) lit. b) din Anexa la Legea nr. 193/2000 prevede ca:
„Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
b) obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința ia data semnării contractului."
Nici aceasta dispoziție legala nu este incidența in cauza, deoarece niciuna dintre clauzele contractuale criticate de reclamanți nu obliga pe consumator la suportarea unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului,
Așadar, toate aceste posibilități le-au fost explicate si aduse la cunoștința reclamanților la momentul încheierii contractului. Reclamanții au avut posibilitatea reala de a lua la cunoștința despre existenta clauzelor contractuale pe care acum le califica drept abuzive. A avea posibilitatea reala de a lua cunoștința despre anumite condiții contractuale la momentul încheierii contractului este o chestiune de fapt care trebuie apreciata in concret st se raportează la modalitatea si la condițiile in care a fost încheiat contractul. In acest sens, anterior semnării contractului, împrumutații au putut consulta clauzele acestuia, au avut posibilitatea de a analiza si studia cu atenție fiecare dintre clauze, pentru a aprecia daca acestea corespund sau nu intereselor sale. De asemenea, reclamanții au beneficiat de consultanta cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, in așa fel încât sa poată sa exprime un consimțământ in deplina cunoștința de cauza.
Dobânda menționata in contractul de credit încheiat intre B. SA si împrumutat este una variabila.
Potrivit contractului de credit, dobânda variază in funcție de costurile resurselor de creditare ale băncii. O astfel de clauza a fost aplicata contractului de credit la inițiativa împrumutatului care, putând opta între cele doua tipuri de dobânda (fixa sau variabila), a ales in mod expres dobânda variabila.
Prin însăși definiția dobânzii variabile este imposibila cunoașterea „cu exactitate, in prealabil" a sumei ce va fi plătită cu titlu de dobânda. Intenția pârtilor a fost de a stabili cu exactitate prețul contractului încă de la momentul încheierii acestuia.
Modificarea ratei dobânzii a avut o motivație întemeiata si a fost adusa la cunoștința împrumutaților in modalitățile agreate contractual ori instanța de fond retine in mod greșit ca „aceasta clauza da dreptul împrumutătorului sa modifice unilateral dobânda si nu este raportata la un indicator precis." Pe cale de consecință, clauza care prevede aplicarea unei dobânzi variabile în contractul de credit, nu are caracter abuziv și nu contravine prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Dobânda prevăzută în contractele de credit criticate având caracter variabil, nu ar putea în niciun caz să fie înlocuită cu o dobândă fixă.
De asemenea, mai arată pârâta că în ceea ce privește clauza referitoare la dobânda penalizatoare, prin contractul de credit s-a agreat si aplicarea unei dobânzi penalizatoare care este aplicata la suma ce reprezintă credit restant la data scadentei pana la data plații efective, iar în ceea ce privește metoda de calculare a dobânzii penalizatoare, aceasta formula este specificata în clar în contractul de credit semnat de ambele părți: banca și client.
Referitor la clauza referitoare la instituirea comisionului de acordare /administrare lunară si la modul de calcul al acestuia, aceasta nu are un caracter abuziv. Astfel, accesând un credit de la o bancă, se inițiază o întreagă procedură ce presupune implicare de personal, de timp și de capital. Cu alte cuvinte, clientul nu împrumută de la bancă o sumă de bani și, prin urmare, are de achitat doar capitalul împrumutat plus echivalentul folosinței care este dobânda, în realitate, lucrurile sunt mai complexe.
Până a se ajunge la . banilor și la utilizarea acestora, banca prestează clientului o . servicii: primește cererea de acordare a creditului, verifică documentația depusă în vederea acordării creditului, verifică îndeplinirea condițiilor necesare în acest sens, ceea ce implică utilizare de personal, de timp și de bani din partea băncii. Pentru aceste servicii, care profită clientului împrumutat, este firesc ca și costurile să fie suportate de client.
Mai departe, după acordarea creditului, stabilirea și calcularea dobânzii, urmărirea scadențelor ratelor, transmiterea notificărilor necesare în cazul în care apar modificări pe durata executării contractului, toate acestea sunt activități de gestionare a creditului, care implică din nou costuri, resurse de personal și resurse financiare. Nici pentru aceste servicii nu trebuie să plătească banca, deoarece ea doar face o favoare debitorului împrumutându-i o sumă de bani atunci când acesta are nevoie, ci însuși debitorul.
Cu privire la clauza referitoare la dreptul unilateral al băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor, reclamanții a susținut caracterul abuziv al clauzei care da dreptul băncii sa modifice nivelul comisioanelor in perioada de rambursare a creditului.
De altfel, reclamanții nici nu argumentează in ce ar consta acest dezechilibru semnificativ, in condițiile in care este evident faptul ca modificarea unilaterala a comisioanelor avea ca temei costurile reale ale băncii legate de administrarea creditelor, costuri care, la rândul lor, aveau la baza factori obiectivi.
Nu mai puțin, după acordarea creditului, stabilirea si calcularea dobânzii, urmărirea scadentelor ratelor, transmiterea notificărilor necesare in cazul in care apar modificări pe durata executării contractului, toate acestea sunt activități de gestionare a creditului, care implica din nou costuri, resurse de personal si resurse financiare.
Nici pentru aceste servicii nu trebuie sa plătească banca, deoarece ea doar face o favoare debitorului împrumutându-i o suma de bani atunci când acesta are nevoie, ci însuși debitorul.
De asemenea, mai arată pârâta că, referitor la clauza privind rambursarea anticipată a creditului, care instituie un comision de rambursare anticipată si condiționează rambursarea anticipată de acordul băncii, în raport cu data încheierii contractului, existența unui comision de rambursare anticipată a creditului și acordul prealabil al băncii erau permise, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică expres instituirea acestor condiții contractuale. De asemenea, nu exista vreo dispoziție legală care să plafoneze acest comision la un anumit procent din suma rambursată i anticipat, astfel încât nu poate fi vorba de o clauză abuzivă.
Așadar, un comision de rambursare anticipată nu constituie deloc un dezechilibru semnificativ în ipoteza unor credite acordate pe o durată de ani de zile și asigura, în raport cu reglementarea în vigoare la data încheierii contractelor, o situație echitabilă.
Cu privire la capătul de cerere privind modificarea contractului prin eliminarea sau înlocuirea prevederilor contractuale anulate si continuarea contractului.
In realitate, prin acest capăt de cerere, reclamanții îsi exprima acordul de a continua derularea contractului de credit încheiat cu B., in condițiile agreate doar de către consumator.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, „Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, ar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua."
După cum se observa, acordul consumatorului nu este singura condiție pentru continuarea derulării contractului, ci legea mai impune si condiția ca, după eliminarea acestor clauze, contractul sa mai poată continua.
Or, in condițiile in care reclamanții solicita constatarea nulității a unui număr considerabil de clauze principale si esențiale contractului, presupunând ca s-ar constata caracterul abuziv practic elementele esențiale pentru banca si in considerarea cărora au încheiat contractul de credit sunt anulate (respectiv dobânzile si comisioanele), consideram ca planează un serios dubiu ca, in aceste condiții, contractul mai poate continua.
Prin urmare, daca un contract legal in raport cu prevederile in vigoare la data încheierii lui ajunge sa fie practic anihilat in sensul ca niciunul dintre efectele principale urmărite de împrumutător -ca si profesionist bancar - nu se mai realizează (in special cele referitoare la accesoriile creditului, care au constituit cauza impulsiva si determinanta a încheierii contractului), este cat se poate de discutabila continuarea lui.
În etapa regularizării și verificării cererii, reclamanții au formulat o cerere de modificare a cererii principale (fila 66 dosar), în sensul că la petitul I al cererii, au solicitat să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze contractuale ce se regăsesc in Contractul de credit nr. 3794/13.03.2007: clauza privitoare la dobânda variabila, clauza privitoare la dobânda penalizatoare, clauza privitoare la comisionul de acordare, clauza privitoare la comisionul de administrare, clauza privitoare la comisionul de modificare, clauza privitoare la comisionul de rambursare anticipate, urmând, ca o consecința a constatării caracterului abuziv al acestora, sa se constate nulitatea absoluta a acestora.
La petitul 2 al cererii, s-a solicitat să se dispună modificarea contractului de credit nr. 3794/13.03.2007 prin înlocuirea, eliminarea sau modificarea clauzelor indicate, precum și obligarea pârâtei la modificarea Contractului de credit nr. 3794/13.03.2007 in sensul celor expuse la pct. 1-2 conform cu noua forma a contractului de credit urmare a constatării nulității clauzelor indicate, sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, pana la executarea acestei obligații;
La petitul 4 al cererii, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat si a dobânzii legale aferente acestor sume plătite in baza clauzelor indicate, clauze ce vor fi fost declarate nule absolut.
Referitor la motivarea acțiunii, in fapt si in drept, s-a arătat că orice trimitere făcuta la clauzele contractului de credit nr. BL37388/23.09.2008 să fie considerata ca implicit făcuta si la clauzele contractului de credit nr. 3794/13.03.2007 aflat in derulare.
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2015, instanța, după punerea în discuție a admisibilității cererii, a apreciat că cererea de modificare a acțiunii principale formulată de persoana juridică . este în termen și a admis-o, în condițiile art.204 Cod pr.civ,întrucât la primul termenul de judecată procedura de citare cu aceasta a fost viciată, iar cererea de modificare a fost formulată la primul termen de judecată la care procedura de citare cu această societate a fost legal îndeplinită.
Cu privire la cererea de modificare formulată de reclamanții C. D. și I. I., instanța a constatat că cererea de modificare a acțiunii principale este tardiv formulată, reclamanții fiind legali citați la primul termen iar cererea de modificare a fost formulată la al doilea termen de judecată, motiv pentru care a fost respinsă.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.248 Cod pr. civ. „Instanța se va pronunța mai întâi asupra se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Astfel, observând că s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța prin încheierea din data de 26.03.2015, a dispus respingerea acesteia, arătând că termenul de prescripție curge de la data când instanța constată clauza abuzivă a convenției și nu de la data încheierii convenției.
Asupra fondului dedus judecății, instanța reține că prin contractul de credit nr.BL_ din 23.09.2008, încheiat între S.C.B. S.A., în calitate de bancă sau creditor și .., în calitate de împrumutat sau debitor și C. D. și I. I., în calitate de garanți ipotecari, banca a împrumutat reclamanților suma de 40.000 lei pe o perioadă de 120 luni de la data semnării convenției.
De asemenea, prin contractul de ipotecă mobiliară nr.3794 din data de 13.03.2007, încheiat între S.C.B. S.A. și ., banca a împrumutat reclamanta cu suma de 36.000 lei, iar prin Actul Adițional nr.1, s-a arătat că împrumutatul va încheia un contract de ipotecă mobiliară având ca obiect soldul creditor al contului.
În soluționarea prezentei cereri, prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:
- art. 1 alin. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 alin. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 alin. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
- art. 4 alin. 3 – (…) dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens;
Din interpretarea art. 4 din Legea nr. 193/2000 rezultă că pentru determinarea caracterului abuziv al unei clauze trebuie ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Dispozițiile art. 4 alin. 2 prevăd că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Examinând convențiile de credit intervenite intre reclamanți si pârâtă, este evident ca acestea reprezintă un contract standard, ale cărui clauze sunt prestabilite de către împrumutător, fără ca împrumutatul sa aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma convențiilor fiindu-le impusă de către bancă. Negocierea în esență presupune cerere și ofertă, convenția urmând să ia naștere prin determinarea fiecărei clauze în parte numai după ce părțile cad de acord asupra conținutului acestora, cerință neîndeplinită în speță.
Potrivit dispozițiilor art. clauza nr. 2.4.1.din convențiile de credit supuse controlului judecătoresc se arată că împrumutatul va plăti dobândă la suma utilizată din credit la o rată egală cu suma dintre rata de bază de 15,5%p.a. și marja băncii de 1,00%p.a., adică 16,5%.;
Prin clauza nr. 2.5.din convenții, se stabilește o dobânda penalizatoare egală cu suma dintre rata dobânzii prevăzută la paragraful 2.4.1. și o marjă de 10 puncte procentuale, adică 26,5% p.a;
În ceea ce privește clauzele privitoare la comisioane și taxe, instanța reține că în clauza înscrisă la pct. 2.6.1. s-a arătat că se încasează un comisionul de acordare de 1% flat, dar nu mai puțin de 300 RON, în clauza nr. 2.6.2. se stabilește un comision de administrare de l,8%p.a., iar în clauza nr. 2.6.3. se prevede perceperea unui comision de modificare de 200 lei aplicabil în primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, respectiv de 600 lei aplicabil după primele 6 luni de la data semnării contractului de credit.
De asemenea, în clauza nr. 2.6.4. din contracte, se prevede perceperea unui comision de rambursare anticipată de 3%.
În speță, contrar susținerilor sale, pârâta nu a făcut dovada că aceste clauze privind modificarea dobânzii și perceperea comisionului de acordare, de administrare, de modificare și de rambursare anticipată au fost negociate direct cu reclamanții (consumatorul) și astfel contractul de credit nu a avut standarde preformulate.
Referitor la pct. 2.4.1 din Condiții Speciale, care prevede că, " împrumutatul va plăti dobândă la suma utilizată din credit la o rată egală cu suma dintre rata de bază de 15,5%p.a. și marja băncii de 1,00%p.a., adică 16,5%.;”, în opinia instanței aceasta este abuzivă.
Stabilirea unei asemenea clauze de revizuire poate fi justificată în ipoteza contractelor de credit a căror derulare este stabilită pe o perioadă mare de timp, art. 1 lit. a alin. 2 din anexa la Legea 193/2000 făcând trimitere la o astfel de posibilitate. Motivul care generează fluctuația dobânzii trebuie să fie însă circumscris unor ipoteze clare și să poată fi verificat de către consumator. Formularea aleasă în cuprinsul contractului nu satisface o atare cerință datorită caracterului său de generalitate și a neraportării la elemente de ordin obiectiv. Numai în măsura în care s-ar fi circumscris prin adăugarea unor asemenea elemente, clauza respectivă s-ar putea reține că este în concordanță cu dispozițiile art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000. Înscrierea unilaterală a dreptului de a ajusta dobânda, fără a se fi negociat de părțile contractante face ca art. 2.4.1 din Condițiile Speciale să fie clauză abuzivă, care aduce atingere echilibrului contractului și egalității pârtilor.
Clauza modificării unilaterale a dobânzii este abuzivă dacă nu există o motivație întemeiată prevăzută în contract sau dacă cealaltă parte contractantă nu are posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii astfel modificată. De altfel în speță sintagma „schimbări semnificative pe piața monetară" nu constituie un motiv întemeiat mai ales că această sintagmă nu este definită în contract și nici nu sunt indicate motivele ce ar determina o modificare a dobânzii, pentru a se putea verifica de către consumator dacă motivul de mărire a dobânzii s-a produs.
În convențiile încheiate, pârâta și-a prevăzut dreptul de a modifica dobânda oricând, la orice nivel, fără să fie obligată să indice modul de calcul, fără să o comunice, să o negocieze și fără să aibă acordul reclamanților.
În ceea ce privește condiția negocierii directe cu consumatorul, așa cum prevede art. 4 alin. 3, sarcina probei îi aparține băncii pârâte, iar faptul că reclamanții au putut lua la cunoștință de termenii generali din contract în cazul întâlnirilor avute cu reprezentanții băncii, neavând nici-o obiecțiune la încheierea contractului și nemanifestându-și intenția de a negocia vreo clauza contractuală, nu prezumă faptul că această clauză a fost negociată. De asemenea, faptul că reclamanții au avut posibilitatea să aleagă între mai multe instituții de credit, nu este un echivalent al negocierii. Nici faptul că reclamanții ar fi fost persoane bine informate și au putut înțelege, având în vedere nivelul lor de pregătire, termenii contractului, nu scutește banca să facă dovada că au negociat direct cu aceștia termenii contractului.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța reține că dobânda aplicata de banca la contractul de credit nr.3794/13.03.2007 a fost modificata fata de dobânda prevăzuta in contract la data încheierii contractului, de la 16% la data de 22 aprilie 2009 la 23%, încheindu-se un nou grafic de către banca, reclamanții refuzând semnarea graficului.
Dobânda aplicata de banca la contractul de credit nr._/23.09.2008 a fost modificata fata de dobânda prevăzuta în contract la data încheierii contractului, de la 16,5% la 20%.
Astfel, tot din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, reiese faptul ca suma achitata de reclamanți cu titlul de dobânda este de 32.919,19 RON, iar dobânda stabilita de către banca ca datorata de aceștia în momentul acordării creditului, pentru contractul de credit nr.3794/13.03.2007, este de 25.428,07 RON, diferența dintre suma achitata pana in momentul introducerii acțiunii si suma ce ar fi trebuit achitata in cazul unei dobânzi fixe avându-se in vedere dobânda de 16,5% stabilita de părți in momentul încheierii contractului, este de 7.491,12 RON.
În baza acelorași calcule, pentru contractul de credit nr._/23.09.2008, rezultă că diferența dintre suma achitata pana in momentul introducerii acțiunii si suma ce ar fi trebuit achitata in cazul unei dobânzi fixe, este de 6.997,75 RON (40.495,25-33.497,50).
În ceea ce privește clauzele privitoare la comisioane și taxe, instanța reține că în clauza înscrisă la pct. 2.6.1. s-a arătat că se încasează un comisionul de acordare de 1% flat, dar nu mai puțin de 300 RON, în clauza nr. 2.6.2. se stabilește un comision de administrare de l,8%p.a.
În ceea ce privește comisionul de acordare, instanța reține că acesta nu este definit în mod expres în niciuna din clauzele contractului de credit, fiind doar cuantificat procentual, respectiv, 1 % aplicat la valoarea creditului la soldul creditului, plătibil integral la data tragerii creditului.
Caracterul abuziv al acestei clauze rezidă și din faptul că nu s-a menționat în convenția încheiată care sunt riscurile pentru care se percepe acest comision. Perceperea de către bancă a acestui comision doar pentru punerea la dispoziție a creditului este nejustificată, având în vedere faptul că această activitate de creditare se derulează într-un cadru reglementat legal, pârâta fiind o instituție financiară autorizată care desfășoară cu titlu profesional activități ce constau în acordarea de credite în cont propriu.
Instanța reține, așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză că reclamanții au plătit suma de 360 lei la acordarea creditului pentru contractul nr. 3794/13.03.2007 și 400 lei, pentru contractul nr._/23.09.2008.
De asemenea, referitor la comisionul de administrare, instanța reține de asemenea că modul de calcul al acestui comision nu este explicat în cuprinsul contractului de credit, nefiind prezentați factorii în funcție de care a fost calculat acesta, pârâta având obligația să îi explice consumatorului toate clauzele contractuale pe înțelesul acestuia. În consecință, în raport de dispozițiilor arătate, instanța apreciază că respectiva clauză privind stipularea unui comision de administrare in situația unui credit garantat prin ipotecarea unor mobile aparținând împrumutaților, are caracter abuziv.
Mai reține instanța că, pentru aceleași considerente, nu poate fi acceptată nici opinia potrivit căreia acest comision de administrare credit ar fi parte din prețul contractului câtă vreme nu reprezintă și nici nu a reprezentat vreodată o contraprestație a produsului bancar oferit, ci doar, cel mult, un cost în plus perceput de bancă, anticipat și fără obligația restituirii la expirarea contractului, pentru riscuri deja asigurate prin aducerea de către consumator a altor garanții și fără ca acesta din urmă la rândul său să beneficieze de o prestație corespunzătoare din partea unității bancare, clauza privind comisionul de administrare credit păstrându-și caracterul abuziv, cu atât mai mult cu cât și suma percepută de banca-creditoare cu acest titlu este una apreciabilă în raport de suma împrumutată și poate fi supusă executării silite în aceleași condiții și în temeiul aceluiași titlu executoriu.
Nu în ultimul rând, se reține și că legea nr. 193/2000 modificată privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, este aplicabilă indiferent de alte reglementări adoptate ulterior, atâta vreme cât sunt incidente situațiile speciale prevăzute de acest act normativ, în condițiile în care prin OUG nr. 50/2010, așa cum a fost aprobată prin legea nr. 288/2010, contractele de credit pentru consumatori nu au fost exceptate.
Tot din raportul de expertiză, instanța reține că suma reținută de pârâtă cu titlu de comision de administrare este de 2.604,84 lei pentru contractul de credit nr. 3794/13.03.2007 și 3.716 lei, pentru contractul de credit nr._/23.09.2008.
Referitor la clauza nr. 2.6.3. care prevede perceperea unui comision de modificare de 200 lei aplicabil în primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, respectiv de 600 lei aplicabil după primele 6 luni de la data semnării contractului de credit, instanța reține de asemenea că nu s-a explicat reclamanților înțelesul acestuia, nu a fost făcută dovada negocierii sale, motiv pentru care este o clauză abuzivă.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța reține că acest comision nu a fost perceput de către bancă, astfel că nu se va dispune restituirea sa.
În ceea ce privește clauza nr. 2.6.4. care prevede perceperea unui comision de rambursare anticipată de 3%, instanța, pentru aceleași motive arătate mai sus, consideră abuzivă perceperea unei sume de bani, în cazul rambursării anticipate a creditului, motiv pentru care se va dispune restituirea sumei de 48,50 lei, pentru contractul de credit nr. BL_ din data de 23.09.2008.
Referitor la cererea privind restituirea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat și a dobânzii legale aferente acestor sume plătite în baza clauzelor indicate, clauze ce au fost declarate nule absolute, instanța retine ca nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care constă în desființarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispoziției legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestațiile efectuate in baza actelor sancționate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv de la data încheierii actului.
În această situație, instanța urmează a dispune modificarea Contractului de Credit nr. BL_ din data de 23.09.2008 și a Contractului de Credit nr. 3794 din data de 13.03.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca abuzive.
În ceea ce privește cererea reclamanților obligarea pârâtei la modificarea contractelor de credit supuse controlului judecătoresc, sub sancțiunea de daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi de întârziere până la executarea acestei obligații, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada că au formulat o cerere în acest sens adresată pârâtei, astfel încât aceasta să fie pusă în întârziere, motiv pentru care cererea în discuție urmează a fi respinsă.
Pentru considerentele arătate, instanța apreciază că se impune admiterea în parte a cererii și constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze: clauza prevăzută în cuprinsul art.2.4.1.referitoare la dobândă, clauza prev. de art.2.5., referitoare la dobânda penalizatoare, clauza prev. de art.2.6.1., referitoare la comisionul de acordare, clauza prev. de art.2.6.2., referitoare la comisionul de administrare credit, clauza prev. de art.2.6.3., referitoare la comisionul de modificare și clauza prev. de art.2.6.4., referitoare la comisionul de rambursare anticipată, din Contractul de Credit nr.BL_ din data de 23.09.2008 și din Contractul de Credit nr. 3794 din data de 13.03.2007, astfel cum s-a arătat în considerente.
Se va dispune astfel, obligarea pârâtei să restituie reclamanților, contravaloarea sumelor percepute cu titlul de diferență dobândă percepută în cuantum de 7.491,12 lei, dobândă penalizatoare 5,76 lei, comision de acordare în sumă de 360 lei, comision de administrare în cuantum de 2.604,84 lei și comision de rambursare anticipată în cuantum de 48,50 lei, în total de 10.510,30 lei, pentru contractul de credit nr. BL_ din data de 23.09.2008.
Se va dispune obligarea pârâtei să restituie reclamanților contravaloarea sumelor percepute cu titlul de diferență dobândă percepută în cuantum de 6.997,75 lei, dobândă penalizatoare 9,19 lei, comision de acordare în sumă de 400 lei și comision de administrare în cuantum de 3.716,97 lei, în total de 11.123,91 lei, pentru contractul de credit nr. 3794 din data de 13.03.2007.
De asemenea, se va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor arătate mai sus, în cuantum de 5.766,43 lei, pentru contractul de credit nr. BL_ din data de 23.09.2008 și în cuantum de 4.876,51 lei, pentru contractul de credit nr. 3794 din data de 13.03.2007.
În ceea ce privește restul capetelor de cerere, față de cele ce preced, acestea urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
În baza art. 453 cod pr. civ, se va dispune obligarea pârâtei plata sumei de 1900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții .( CUI_), cu sediul în Rm. V., ., nr.210 A, județul V., C. D. ( CNP_) și I. I.( CNP_), ambii cu domiciliul în Călimănești, ., nr.49A, jud. V. în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în București, ..6A, sector 2, astfel cum a fost modificată prin cererea de la fila 66 dosar.
Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit nr.BL_ din data de 23.09.2008: clauza prevăzută în cuprinsul art.2.4.1.referitoare la dobândă, clauza prev. de art.2.5., referitoare la dobânda penalizatoare, clauza prev. de art.2.6.1., referitoare la comisionul de acordare, clauza prev. de art.2.6.2., referitoare la comisionul de administrare credit, clauza prev. de art.2.6.3., referitoare la comisionul de modificare și clauza prev. de art.2.6.4., referitoare la comisionul de rambursare anticipată.
Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit nr. 3794 din data de 13.03.2007: clauza prevăzute în cuprinsul art.2.4.1.referitoare la dobândă, clauza prev. de art.2.5., referitoare la dobânda penalizatoare, clauza prev. de art.2.6.1., referitoare la comisionul de acordare, clauza prev. de art.2.6.2., referitoare la comisionul de administrare credit, clauza prev. de art.2.6.3., referitoare la comisionul de modificare și clauza prev. de art.2.6.4., referitoare la comisionul de rambursare anticipată
Dispune modificarea Contractului de Credit nr. BL_ din data de 23.09.2008 și a Contractului de Credit nr. 3794 din data de 13.03.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca abuzive.
Obligă pârâta să restituie reclamanților contravaloarea sumelor percepute cu titlul de diferență dobândă percepută în cuantum de 7.491,12 lei, dobândă penalizatoare 5,76 lei, comision de acordare în sumă de 360 lei, comision de administrare în cuantum de 2.604,84 lei și comision de rambursare anticipată în cuantum de 48,50 lei, în total de 10.510,30 lei, pentru contractul de credit nr. BL_ din data de 23.09.2008.
Obligă pârâta să restituie reclamanților contravaloarea sumelor percepute cu titlul de diferență dobândă percepută în cuantum de 6.997,75 lei, dobândă penalizatoare 9,19 lei, comision de acordare în sumă de 400 lei și comision de administrare în cuantum de 3.716,97 lei, în total de 11.123,91 lei, pentru contractul de credit nr. 3794 din data de 13.03.2007.
Obligă pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor arătate mai sus, în cuantum de 5.766,43 lei, pentru contractul de credit nr. BL_ din data de 23.09.2008 și în cuantum de 4.876,51 lei, pentru contractul de credit nr. 3794 din data de 13.03.2007.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata sumei de 1900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică azi 4 februarie 2016, la sediul Judecătoriei Rm. V., județul V..
Președinte, M. L. | ||
Grefier, E. S. |
Red. L.M
Tehnored. S.E.
6 ex/08.02.2016
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 752/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 780/2016.... → |
|---|
