Pretenţii. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA

Comentarii

0

Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1198/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA RÂMNICU V.

JUDEȚUL V.

SECȚIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1.198

Ședința publică din data de 1 februarie 2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: E. C. S.

GREFIER: G. P.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții S. I. și N. M. în contradictoriu cu pârâții F. M. și S.C. „E. R. asigurare REASIGURARE” S.A., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cu ocazia pronunțării, părțile lipsesc.

Dată fără citare.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că desfășurarea dezbaterilor asupra fondului cauzei a avut loc în ședința din data de 19 ianuarie 2015 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2015 și, ulterior la data de 03 februarie 2015, 10 februarie 2015 și la această dată, iar reclamanții, prin apărător, au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 22 ianuarie 2015, concluzii scrise, la care au atașat chitanța nr. 37/27 mai 2014, emisă de Cabinet individual de avocat ”P. Iordana”, pentru plata onorariului de avocat în cuantum de 2.000 de lei.

INSTANȚA,

Deliberând, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.V., sub nr._ /07 aprilie 2014, reclamanții S. I. și N. M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții F. M., S.C. „E. R. ASIGURARE REASIGURARE” S.A. București și Agenția „E.” Rm.V., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 de lei, reprezentând daune materiale efectuate pentru vindecarea și îngrijirea defunctei mame, S. E., și a sumei de 45.000 de lei, reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.

1.1. Motivând, în fapt cererea de chemare în judecată, reclamanții au arătat:

La data de 09 iunie 2012, mama acestora, S. E., a fost victima unui accident rutier produs de pârâtul F. M., care, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, asigurat conform poliței de asigurare RO/16/H16/DV nr._, a accidentat-o, producându-i leziuni ce au necesitat mai mult de 80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Accidentul a format obiectul dosarului de cercetare penală nr. 3563/P/2012 al Poliției Municipiului Rm.Valcea, iar, prin ordonanța nr. 6563/P/2012 din 27 februarie 2014, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Rm.V., comunicată la data de 10 martie 2014, cauza, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporala din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal din 1969, cu privire la suspectul F. M., a fost clasată ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.

Din materialul probator administrat cu ocazia cercetărilor penale, a rezultat vinovăția pârâtului în producerea accidentului rutier a cărui victima a fost S. E..

Suma reprezentând daune materiale suferite, în cuantum de 15.000 lei, reprezintă cheltuielile efectuate în decursul celor peste 80 zile de îngrijiri medicale, necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de defuncta S. E..

Cu privire la daunele morale, reclamanții au arătat că acestea reflectă trauma lor, a familiei, ca urmare a producerii accidentului. Fiecare dintre ei, au familie, cu copii, iar accidentul suferit de mama acestora a afectat întreaga familie. Toți au trebuit să meargă la spital, să o viziteze, și pe toată perioada cât a fost imobilizată la pat. Având în vedere faptul că defuncta locuia cu reclamantul S. I. și familia acestuia, formată din 2 copii minori, trauma suferită de toți este mare, având în vedere că și copii o vedeau stând imobilizată la pat, în condițiile în care ea era o femeie activă, „pe picioarele ei”, care, până la accident, își purta singură de grijă. După ce a fost imobilizată la pat, trebuia să ceară orice avea nevoie și, uneori, cerea chiar copiilor cu care locuia.

Reclamanții au susținut că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Pe de altă parte, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.

1.2. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1349, 1381 și următoarele C.civil, Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 14/2011.

1.3. În probatoriu, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorilor T. M., Sacaceanu D. și Mogoie M..

2. În temeiul art. 205 C.pr.civilă, pârâtul F. M. a formulat întâmpinare (filele 40-42), prin care a arătat că este de acord ca reclamanții, în calitate de succesori legali ai numitei S. E., să primească o sumă de bani cu titlu de despăgubiri materiale pentru leziunile suferite de autoarea lor în urma accidentului rutier produs în data de 09 iunie 2012, dar apreciază că valoarea acestora este nejustificată, întrucât, prin ordonanța de clasare nr. 3563/P/2012 din 27 februarie 2014, s-a constatat existența unei culpe comune, astfel că despăgubirile pretinse de către moștenitorii persoanei vătămate nu sunt justificate decât într-un procent de maxim 50%, motiv pentru care apreciază că acordarea unor daune materiale în sumă totală de 3.000 de lei este adecvată împrejurărilor cauzei, respectă principiul echității și nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză pentru moștenitorii persoanei vătămate.

În acest sens, procurorul a subliniat că altă cauză a producerii accidentului o constituie comportarea părții vătămate care nu a respectat prevederile art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Soluția procurorului s-a fundamentat pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, în care s-a stabilit că, la producerea accidentului a contribuit atât șoferul autovehiculului, care nu s-a asigurat suficient la ieșirea cu spatele din parcare, cât și persoana vătămată S. E., care s-a angajat în traversare prin loc neamenajat și nesemnalizat corespunzător.

În plus, deși se pretinde că valoarea daunelor materiale este de 15.000 de lei, din verificarea acestora, așa cum sunt prezentate în motivarea cererii, se observă că acestea însumează doar 9.850 de lei, iar, la dosar, există chitanțe justificative numai pentru suma totală de 1.117,3 de lei.

Totodată, a menționat pârâtul, în zilele imediat următoare accidentului, acesta și soția sa au vizitat-o pe partea vătămată în spital, i-au oferit sprijin moral și financiar, s-au asigurat că beneficiază de îngrijirea și tratamentul necesare, punându-i de asemenea la dispoziție suma de 1.000 de lei.

Pe de altă parte, nu trebuie ignorat nici faptul că S. E. avea, anterior accidentului, un istoric medical complex, cu afecțiuni cronice multiple. Astfel, potrivit actelor medicale aflate în dosarul penal, persoana vătămată era în evidență din anul 2002 cu gonartroza, iar, ulterior, cu gonartorză bilaterală decompensată. Din anul 2004, S. E. a fost luată în evidență și cu coxartroză bilaterală decompensată algică și funcțională.

Potrivit studiilor medicale de specialitate, gonartroza este boală degenerativă care constă în degenerarea cartilajelor articulației genunchiului și care are ca manifestări dureri puternice ale zonei afectate, dar mai ales limitarea mișcărilor membrului și în final deformarea oaselor genunchiului.

Coxartroză este o boală cronică, un reumatism degenerativ al zonei șoldurilor, și constă în erodarea parțială sau totală a cartilajului hialin, care protejează oasele din zona bazinului (încheietura coxo-femurală). Printre complicațiile și consecințele acestei boli, se subliniază în literatura de specialitate și faptul că: ,,atât . zonală, cât și erodarea șoldului artrozic sunt factori favorizanți pentru producerea fracturilor. "

Atât coxartroza, cât și gonartroza reprezintă, din punct de vedere medico-legal, condiții asociate care slăbesc calitatea osului si favorizează apariția fracturilor, uneori în incidente traumatice minore, fiind în prezența unor „fracturi pe os patologic".

Prin urmare, starea de sănătate fizică a persoanei vătămate S. E. era de peste 10 ani într-un proces degenerativ, pentru care făcea numeroase tratamente, se deplasa cu greutate și numai ajutată de baston, astfel că în mod vădit nereal reclamanții pretind că S. E. era înainte de accident o „persoană activă" care își purta singura de grijă, fiind evident că deprecierea stării de sănătate a acesteia nu poate fi pusă numai pe seama consecințelor accidentului auto.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, pârâtul a susținut că nu este de acord cu suma solicitată, întrucât decesul numitei S. E. a survenit la circa 1 an și 8 luni după accident și nu a avut legătură cu leziunile suferite de aceasta în urma accidentului, context în care apreciază că nu poate fi obligat la plata unor daune morale către succesorii în drepturi ai persoanei vătămate.

Instanța supremă - Secția penală, prin decizia nr. 3258 din 19 iunie 2007, a decis că: „Dacă partea vătămată, care s-a constituit parte civilă, a decedat în cursul procesului penal însă nu ca urmare a săvârșirii infracțiunii, iar în cauză a fost introdus succesorul acesteia, inculpații nu pot fi obligați să plătească succesorului părții civile daune morale, întrucât dreptul personal nepatrimonial este strâns legat de persoană si nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia,"

2.1. În apărare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.

3. În temeiul art. 205 C.pr.civilă, pârâta S.C. „E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A. a formulat întâmpinare (filele 45-50), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei capacității procesuale de folosința a S.C. „E.” S.A. - Agenția Râmnicu V. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.

3.1. În susținerea excepției de inadmisibilitate, pârâta a invocat dispozițiile art. 193 C. pr. civil, art. 2, alin. (12) din Legea nr. 192/2006, arătând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a participa la ședința de informare privind medierea, deși litigiul dedus judecații face parte din materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f)” și dispozițiile art. 2225 C. civil: "dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.”,arătând că, în speță, reclamanții nu au făcut niciun demers în acest sens: nu i-a avizat în legătura cu producerea daunei.

3.2. Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosința a S.C. „E.” S.A.-Agentia Ramnicu V., pârâta a susținut că agenția este un dezmembrământ operațional al societății, fără personalitate juridică, și nu poate fi asimilată unei asociații cu structura de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională și patrimonială, și a invocat dispozițiile art. 56, alin. 3 C. pr. civilă.

3.3. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, pârâta a susținut că dreptul la integritate corporală face parte din categoria drepturilor personalității care, potrivit art. 58 alin. (2) C. civil, nu sunt transmisibile, stingându-se la moartea persoanei. Reclamanții au formulat cererea în calitate de moștenitori, însă nu au făcut dovada acestei calități în condițiile prevăzute de art. 1132 si următoarele C. civil.

3.4. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat să se țină cont de culpa comună a persoanelor implicate în evenimentul rutier asigurat, conform raportului de expertiza auto efectuat în dosarul nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V., și de prevederile art. 28 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule și de art. 1371 C.civil.

Cu privire la daunele materiale solicitate, pârâta a susținut că, pentru justa soluționare a acestora, nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate (aproximate global), fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale a prejudiciului suferit (facturi, chitanțe, bonuri etc.), astfel că a solicitat respingerea ca neîntemeiate acele pretenții care nu pot fi probate cu documente justificative, conform art. 49 pct. 1 din OCSA nr. 14/2011.

Referitor la daunele morale solicitate, pârâta a cerut reducerea sumei solicitate cu acest titlu, întrucât partea vătămată nu a suferit o invaliditate permanentă sau temporară, nu a pierdut funcții sau organe și nu i-a fost pusă viața în pericol,

Pârâta a susținut, în esență, că, la cuantificarea acestor daune, instanța trebuie să țină seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă; că fapta a fost săvârșită din culpă, iar nu cu intenție; de consecințele negative suferite de cei în cauza în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială, toate acestea pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimelor.

A menționat că, pentru o analiză rezonabilă a daunelor morale solicitate, anexează "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale", elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, care constituie un studiu al practicii instanțelor judecătorești (2339 de decizii ale curților de apel din R.).

3.5. În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 40, 56, alin. 3, art. 193, 150 si 205 C. pr. civilă, art. 2, alin. 12 din Legea nr. 192/2006, art. 2225 C. civilă, art. 58, alin. 2, art. 1132 si următoarele, art. 1371, alin. 1 C. civ., art. 28 și art. 49, pct. 1 din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.

3.6. În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

4. În temeiul art. 201 alin. (2) C.pr.civilă, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinările depuse de pârâți (filele 63 și 64).

4.1. În ceea ce privește apărarea formulată de pârâtul F. M., cu privire la cuantumul despăgubirilor, reclamanții au arătat că, din analiza raportului de constatare medico-legală nr. 571/E/449/22 iunie 2012, se observă că, pe lângă operația suferită, partea vătămată a urmat tratamente cu antibiotice, anticoagulante, antialgice, menționând că este cunoscut faptul că, în spitalele noastre, chiar și o seringă sau un pansament trebuie să-l cumperi singur, unitatea medicala nesuportând aceste cheltuieli.

De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 476/2013, numărul de zile de îngrijiri medicale (circa 80 zile), sunt acordate pentru leziunea traumatică descrisă în raport și nu este influențată de afecțiunile cronice pe care le prezenta persoana vătămată și pentru care a urmat tratamente de specialitate.

În ceea ce privește daunele morale, reclamanții au susținut că, potrivit practicii judiciare, daunele morale pentru urmași se acordă rudelor apropiate ale victimelor accidentelor. Cuantumul daunelor morale este stabilit în funcție de gradul de rudenie și depinde parțial și de faptul dacă persoana care solicită despăgubiri locuia sau nu în aceeași casă cu persoana decedată.

4.2. În ceea ce privește întâmpinarea formulată de pârâta S.C. „E. R.” S.A., reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, în baza actelor depuse la dosar.

Referitor la apărarea pârâtei, au arătat că Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 prevăd acordarea daunelor morale, cât și a daunelor materiale. Practica judecătorească a concluzionat că trebuie avute în vedere atât compensarea suferinței psihice, ca urmare a afectării stării sufletești de bine, a afectării calității vieții, cât și suferința fizică pentru durerile ca urmare a vătămărilor corporale. La acordarea despăgubirilor sunt avute în vedere mai multe amănunte însă, cu precădere sunt vizate zilele de îngrijiri medicale de care a avut nevoie victima pentru a se recupera, iar, în cauză, numărul zilelor de îngrijire medicală sunt de peste 80, urmate de multe alte zile de recuperare. Niciodată nu va putea fi cuantificată toată suferința persoanei vătămate și a celor din jurul acesteia.

5. Cererea de precizare. La data de 29 septembrie 2014 (filele 79 și 80), reclamanții au precizat componența daunelor materiale și morale.

5.1. Cu privire la suma de 15.000 de lei, solicitată cu titlu de daune materiale, reclamanții au arătat că aceasta este alcătuită din:

- 1.000 de lei, contravaloarea raportului de expertiză auto în cadrul cercetărilor judecătorești (chitanța nr._/1 din 22.04.2013);

- 1.000 de lei, onorariu avocat în faza de cercetare penala (chitanța nr. 103 din 19.09.2012);

- 150 de lei, taxe achitate la Spitalul Județean de Urgență V., de fiecare data când mergea la control, la Institutul de Medicină Legală V. (chitanțele nr._,_,_);

- 1.500 de lei, transportul defunctei la spital, pentru tratamente; la poliție pentru declarații, cercetări locale, expertize și ori de câte ori a fost chemată de organele de cercetare ori a fost nevoie să se deplaseze la spital, pentru tratamente, sumă dovedită cu martori;

- 500 de lei, contravaloarea căruciorului închiriat pentru deplasarea persoanei vătămate, întrucât circa 50 de zile nu s-a putut sprijini deloc pe picior, sumă dovedită cu martori;

- 200 lei, contravaloarea unei cârje, cumpărată second-hand de la o persoană fizică, sumă dovedită cu martori;

- 3.000 de lei, cheltuieli efectuate cu persoana angajată să îngrijească persoana vătămată, pe parcursul a mai mult de 90 zile, deoarece reclamanții erau angajați și nu o putea lăsa singură, imobilizată la pat, sumă dovedită cu martori;

- circa 1.500 de lei, pentru pampers, utilizat în perioada necesară vindecării, sumă dovedită cu martori;

- 1.000 de lei, cheltuieli efectuate pe durata spitalizării (doctori, asistente, anestezist, infirmiere), dovadă făcută cu martori și interogatoriul pârâtului;

- 600 de lei, medicamente necesare alinării durerilor (calmante), pe toată perioada refacerii, dovadă făcută cu martori și interogatoriul pârâtului;

- 400 de lei, contravaloare pansamente și mese elastice, dovadă făcută cu martori;

- 500 de lei, medicamente necesare vindecării (curățirii) rănilor și operației (betadină, unguente), dovadă făcută de martori;

- 400 de lei, contravaloare vitamine, calciu și suplimente alimentare, dovadă făcută cu martori;

- 2000 de lei, reprezintă alimentația suplimentară recomandată de medici în cazul persoanelor bolnave imobilizate la pat, pe care, în mod obișnuit, persoana vătămată nu le-ar fi consumat zilnic, dovadă făcută cu martori și interogatoriul pârâtului;

- 500 de lei, medicație homeopată și ceaiuri administrată pentru liniștirea, calmarea și alinarea durerilor persoanei vătămate, dovadă făcută cu martori;

- 750 de lei, cheltuieli menajere (șervețele umede, prosoape, etc.), dovadă făcută cu martori;

5.2. De asemenea, aceștia au precizat că solicită daune morale, după cum urmează:

- suma de 25.000 de lei, pentru trauma psihică suferită de persoana vătămată S. E., având în vedere vârsta acesteia, consecințele accidentului, intensitatea cu care au fost percepute consecințele accidentului de către aceasta pe plan psihic;

- suma de 15.000 de lei, pentru prejudiciul moral produs reclamantului S. I., care a locuit cu persoana vătămată și a suferit împreună cu aceasta trauma psihică a unei persoane imobilizate la pat, chinuită de durei, cu necesități speciale, atât de ordin fiziologic, moral și material. Reclamantul a menționat că, nu odată, era strigat noaptea de persoana vătămată, să meargă să o ajute să se întoarcă, deoarece amorțea stând într-o poziție, să-i dea calmante sau să-i spună că nu poate să doarmă, cerându-i ajutorul;

- suma de 5.000 de lei, pentru prejudiciul moral produs reclamantei N. M..

6. Pârâta S.C. „E. R. Asigurare Reasigurare” S.A. a depus completare la întâmpinare (filele 85 și 86), față de cererea de precizare de la filele 79 și 80, susținând, în esență, că daunele materiale trebuie dovedite cu înscrisuri, conform art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, și că nu poate fi reținută existența unei imposibilități de preconstituire, ci a unei imposibilități de conservare sau chiar a unei neglijențe, cărora legea nu le acordă eficiență juridică.

Cu privire la daunele morale pretinse, a solicitat respingerea acestora, întrucât trauma psihică produsă defunctei S. E. nu poate fi compensată, nefiind parte în cauză, iar cele solicitate de reclamanți (15.000 de lei și 5.000 de lei) constituie încercări de îmbogățire, având în vedere că aceștia nu au fost implicați în accidentul rutier și nu au făcut dovada că aveau domiciliul comun cu victima.

7.Soluționarea excepțiilor procesuale. La primul termen de judecată, 15 septembrie 2014 (filele 75-77), instanța a pus în discuție excepțiile procesuale invocate de pârâta S.C. „E. R. Asigurare Reasigurare” S.A. și a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Agenția Rm.V. a S.C. „E. R. Asigurarea Reasigurare” S.A. și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

8. Probe. În cauză, au fost administrate probele cu înscrisurile depuse de părți și cele din dosarul nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V., cele comunicate de Spitalul Județean de Urgență V. (filele 95-102), Casa Județeană de Pensii V. (filele 116-118), declarațiile martorilor propuși de reclamanți: T. M. (fila 104), Săcăceanu D. (fila 106) și Mogoie M. (fila 105), și mărturisirea pârâtului F. M. (fila 103).

Instanța face mențiunea că părțile au fost de acord să valorifice raportul de expertiză medico-legală și raportul de expertiză în specialitatea auto, efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V..

9. Analizând motivele invocate de părți, prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține:

9.1. Conform dispozițiilor art. 1357 C.civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009: „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Din interpretarea dispozițiilor enunțate anterior, rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: a)existența unei fapte ilicite; b) existența unui prejudiciu; c) existența unei legături de cauzalitate între fapta licită și prejudiciul produs; d) existența unei culpe.

a) Fapta ilicită săvârșită de pârâtul F. M. constă în accidentarea părții vătămate S. F., mama reclamanților, în data de 09 iunie 2012, în jurul orei 21:00, ..

Pârâtul F. M., în timp ce efectua manevra de mers înapoi cu autovehicul_, pentru a ieși din parcarea imobilului Casa Căsătoriilor, nr. 41, și a se deplasa către Rm.V., după ce a parcurs 1-1,5 m, a lovit cu partea din spate a autovehiculului pe numita S. E., care se deplasa, în calitate de pieton, din direcția de mers Budești-Rm.V., iar, în urma impactului, aceasta a căzut pe asfalt și a suferit vătămări corporale, pentru care a necesitat două intervenții chirurgicale și 80 de zile de îngrijiri medicale.

Evenimentul rutier a făcut obiectul cercetării penale în dosarul nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V., în care a fost emisă ordonanța de clasare din data de 27 februarie 2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal din 1969, dată fiind dezincriminarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, care a avut ca urmare leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale, prin Codul penal, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014.

La data de 02 iunie 2014, numita S. E. a decedat (certificatul de deces a fost depus în copie la fila 20), fără a exista legătură între deces și accidentul produs.

b) Prejudiciul material produs numitei S. E. constă în cheltuielile efectuate pentru vindecarea vătămărilor corporale și a cheltuielilor efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V., pentru efectuarea expertizei medico-legale, a expertizei în specialitatea auto și a onorariului de avocat.

În speță, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 571/449/22 iunie 2012, emis de Serviciul de Medicină Legală V. (fila 37 din dosarul de urmărire penală), numita S. E. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de un plan dur, cădere activată, în condițiile accidentului rutier din data de 15 iunie 2012, leziuni care au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale.

În urma reexaminării, prin raportul de expertiză medico-legală nr. A1-D/476/2013 din 30 mai 2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală V. (filele 40 și 41 din dosarul de urmărire penală) s-a stabilit că leziunile traumatice necesită 80 de zile de îngrijiri medicale, nu au pus în primejdie viața victimei și nu rămâne cu infirmități sau invalidități post-traumatice.

Raportul de expertiză medico-legală anterior-menționat a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul INML”Dr. M. Minovici” București, prin avizul nr. E2, 8383/23 octombrie 2013 (fila 43 din dosarul de urmărire penală).

Potrivit înscrisurilor medicale menționate, în urma accidentului, numita S. E. a suferit fractură pertrorhanteriană dreapta (membru inferior drept, la nivelul superior al femurului), fiind internată prin Serviciul UPU, în perioada 09 iunie 2012 – 22 iunie 2012, la Secția ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V., unde s-a intervenit chirurgical, practicându-se reducere cu focar închis, ostesinteză cu 3 tije Ender. A urmat tratamente cu antibiotice, anticoagulante, sedative, antialgice, și a fost imobilizată la pat două luni.

De asemenea, s-a reținut că aceasta a fost diagnosticată cu cardiopatie dilatativă ischemică, insuficiență mitrală, fibrilație atrială cu sechele AVC și că a efectuat tratament cardiologic, oprit în data de 10 iunie 2012, pentru intervenția chirurgicală.

Ulterior, în perioada 20 mai 2013 – 24 mai 2013, numita S. E. a fost internată la Secția ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V., unde a fost operată pentru extragerea materialului de osteosinteză, fiindu-i recomandată mobilizarea activă cu sprijin pe picior, pansament la două zile, scoaterea firelor la 2 săptămâni.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că numita S. E. a fost îngrijită în locuința personală, unde locuia cu reclamantul S. I. și familia acestuia. Imediat după accident, aceasta s-a deplasat într-un cărucior cu rotile, închiriat; a fost nevoie de angajarea martorei Mogoie M., pentru îngrijire, pe o perioadă de trei luni; de plata unui autovehicul pentru deplasarea la spital, la controale medicale și la organele de cercetare penală, de circa două-trei ori pe lună; de procurarea unor cârje, de medicamente, chiloți de unică folosință pentru adulți, de medicamentele prescrise (antibiotice, anticoagulante, sedative, antialgice), de alte produse medicale pentru însănătoșire și de hrană adecvată.

Instanța reține că valoarea prejudiciului material se ridică la suma de 7.730 de lei, sumă compusă din:

- 900 de lei, pentru plata martorei Mogoie M., care a declarat că a îngrijit-o persoana vătămată timp de trei luni și a primit această sumă (fila 105);

- 260 de lei, transportul efectuat de martorul Săcăceanu D., care a declarat (fila 106) că a primit suma de 15-20 de lei pentru un transport și transportat persoana vătămată de circa 2-3 ori pe lună, la organele de cercetare penală și la unitățile medicale, iar, din înscrisuri, rezultă că numita S. E. s-a deplasat de circa 14 ori, după accident: de două ori la organele de cercetare penală, în data de 09 iulie 2012 – fila 8 din dosarul de urmărire penală, și în data de 11 octombrie 2012 – fila 70 din dosarul de urmărire penală), de două ori pentru expertizare medicală, de 2-3 ori /lună la controale medicale, în total circa 14 transporturi x 20 de lei.

- 500 de lei, contravaloarea închirierii unui cărucior cu rotile, valoare stabilită pe baza prețurilor de second hand, din ofertele persoanelor fizice;

- 200 de lei, contravaloarea cârjelor, valoare stabilită pe baza prețurilor de second hand, din ofertele persoanelor fizice;

- 720 de lei, contravaloarea chiloților de unică folosință, valoare stabilită în funcție de valoarea de magazin (3 luni x 5 bucăți pe zi x 1,60 de lei/bucată);

- 1.900 de lei, contravaloarea medicamentelor, a pansamentelor, feșe elastice, șervețele umede;

- 2.000 de lei, contravaloare mâncare;

- 1.000 de lei, contravaloare expertiză auto efectuată în dosarul de urmărire penală nr. 3563/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V., chitanța nr._/1 din 22.04.2013;

- 1.000 de lei, onorariu avocat, achitat în dosarul de urmărire penală, chitanța nr. 103 din 19.09.2012;

- 150 de lei, taxe achitate pentru expertizarea medico-legal (filele 33, 35, 37, 38, 40, 183 și 187 dosar de urmărire penală).

Pârâta S.C. „E. R.” S.A. a susținut că, potrivit art. 49, pct. 1 din OCSA nr. 14/2011, reclamanții trebuie sa dovedească cu înscrisuri toate daunele materiale, apreciind că dispozițiile menționate constituie normă specială derogatorie față de prevederile referitoare la mijloacele de probă, acestea fiind limitate la proba cu înscrisuri în ceea ce privește prejudiciul material.

Instanța reține că, potrivit art. 49, pct. 1 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, cheltuieli prilejuite de accident: cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare.

Normele menționate nu derogă de la dispozițiile Codului de procedură civilă în materie de probe, ci instituie reguli pentru procedura în care despăgubirile se acordă de asigurător în cadrul dosarului de daună, nu în baza unei hotărâri judecătorești.

Dovadă este că textul art. 49 din OCSA nr. 14/2011 este încadrat în Titlul II „Stabilirea despăgubirilor”, iar art. 43 din Capitolul I „Dispoziții generale” din Titlul II prevedea: „Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.”

De asemenea, art. 45 pct. 3 din același act prevedea: „Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.”

Rezultă că, în situația în care părțile nu se înțeleg amiabil sau nu este admisă acordarea despăgubirilor pe cale amiabilă, persoana păgubită se adresează instanței, iar în cadrul procesului civil, se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă care, la art. 309 alin. (2) pct. 1 C.pr.civilă, prevede că este admisibilă proba cu martori când partea a fost în imposibilitate materială de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, iar, la art. 329 reglementează proba cu prezumția judiciară, permisă în cazurile în care legea admite dovada cu martori.

Or, în speță, persoana vătămată s-a aflat în imposibilitatea materială de a-și preconstitui înscrisuri pentru toate cheltuielile efectuate pentru îngrijire, dată fiind starea în care s-a aflat după accident, când toată atenția acesteia și a familiei este canalizată asupra stării de sănătate, nu asupra preconstituirii înscrisurilor.

În plus, pentru actele juridice cu valoare sub 250 de lei, art. 309 alin. (1) C.pr.civilă, admite proba testimonială, și, implicit, proba cu prezumția judiciară.

Instanța nu a reținut suma solicitată, pretins a fi dată în unitățile medicale, în afara onorariilor legale, întrucât reclamanții nu au făcut dovada formulării unor plângeri penale, în acest sens.

Prin urmare, instanța reține că, în speță, s-a dovedit că, în patrimoniul persoanei vătămate S. E., s-a produs un prejudiciu material în cuantum de 7.730 de lei, iar reclamanții, în calitate de descendenți de gardul I, cu vocație succesorală concretă, dovedită cu certificatele de stare civilă depuse la filele 19 și 73, au calitate procesuală activă să solicite repararea prejudiciului material.

În schimb, reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a solicita repararea prejudiciului moral produs persoanei vătămate S. E., decedată în data de 02 iunie 2014, întrucât drepturile nepatrimoniale sunt strict legate de persoana celui care a suferit prejudiciul moral și se stinge odată cu încetarea din viață.

În acest sens, art.1391 C.civil: Repararea prejudiciului nepatrimonial prevede: „(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

(3) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalității oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(4) Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol, nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.”

Or, în speță, reclamanții solicită suma de 25.000 de lei pentru prejudiciul moral suportat de mama acestora în urma accidentului, care a decedat la data de 02 iunie 2014 și nu a pornit în timpul vieții o acțiune civilă pentru repararea prejudiciului moral.

Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere prin care se solicită suma de 25.000 de lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral produs defunctei S. E., excepție invocată de pârâtul F. M. și de pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. și, pe cale de consecință, va respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

De asemenea, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, invocată de pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. față de celelalte pretenții.

c) Legătura de cauzalitate între fapta licită și prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei ilicite.

În legătură cu această condiție, pârâtul F. M. a susținut că producerea vătămărilor corporale a fost favorizată de afecțiunile de care suferea persoana vătămată: coxartroză și gonartoză, și a formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză medico-legală nr. A1-D/476/2013 din 30 mai 2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală V. (filele 40 și 41 din dosarul de urmărire penală), în sensul de a se răspunde dacă afecțiunile invocate puteau influența numărul de îngrijiri medicale, iar, în caz negativ, să justifice răspunsul (a se vedea încheierea de ședință din data de 03 noiembrie 2014 – fila 88).

Instanța a respins obiecțiunile formulate, în ședința publică din data de 08 decembrie 2014 – fila 114, având în vedere că raportul de expertiză medico-legală anterior-menționat, fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul INML”Dr. M. Minovici” București, prin avizul nr. E2, 8383/23 octombrie 2013 (fila 43 din dosarul de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză în discuție, s-a stabilit că persoana vătămată a fost diagnosticată anterior cu coxartroză bilaterală decompensată, algică și funcțională, pentru care a urmat tratament de specialitate, dar această afecțiune nu influențează numărul zilelor de îngrijire medicală, întrucât numărul zilelor de îngrijire medicală este acordat în funcție de leziunea cea mai gravă consecutiv accidentului rutier care este . pertrohanteriană dreaptă.

Pe de altă parte, instanța reține că, în stabilirea raportului cauzal, nu contează poziția psihică a autorului faptei ilicite, după cum acesta a cunoscut sau nu existența afecțiunii, ci trebuie analizat dacă, în situația în care ar fi fost exclusă fapta ilicită, s-ar fi produs rezultatul.

Or, chiar dacă persoana vătămată suferea de coxartroză, atât timp cât rezultatul păgubitor are cauză principală accidentul rutier, nu prezintă importanță dacă persoana vătămată era diagnosticată cu coxartroză, fiind fără echivoc dovedită legătura de cauzalitate.

d) Culpa. Pârâții au susținut că există o culpă concurentă a părților implicate în evenimentul rutier analizat, susținere bazată pe concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul de urmărire penală.

Conform art. 1371 Cod civil, Vinovăția comună. Pluralitatea de cauze ”(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majoră, cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.”

Potrivit art. 72 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată: „Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.”

În speță, instanța reține că pârâtul are culpă exclusivă în producerea faptei ilicite, întrucât, acesta în calitate de conducător auto, avea obligația de a se asigura la efectuarea manevrei de mers înapoi, conform art. 54 alin (1) din O.U.G. nr.195/2002 care prevede: "Conducătorul de vehicul care urmează sa efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participant la trafic".

De asemenea, art. 128 alin (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului".

În declarația dată în dosarul de urmărire penală, pârâtul a susținut că, în partea stângă (direcția din care se deplasa numita S. E.), erau parcate două mașini care îi obturau vizibilitatea, acesta fiind motivul pentru care nu a observată-o pe numita S. E.. În aceste condiții, pârâtul era obligat să fie dirijat de o persoană din afara autovehiculului, iar, prin nerespectarea acestei obligații, și-a asumat riscul producerii unui accident.

Expertul U. I., desemnat în dosarul de urmărire penală, a susținut că și pârâta este în culpă pentru producerea accidentului, întrucât nu avea prioritate de trecere față de autovehiculul condus de pârât, conform dispozițiilor art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, și aceasta putea observa autovehiculul (raportul de expertiză depus la filele 49-60 din dosarul de urmărire penală și răspunsul la obiecțiuni, depus la filele 65-67 din dosarul de urmărire penală).

Instanța reține că, potrivit art. 72 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată: „ (1) Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”

În cazul de față, persoana vătămată se deplasa dinspre . dreapta, față de poziția autovehiculului pârâtului), care se intersecta cu drumul județean D678, iar, după ce s-a finalizat trotuarul aferent străzii Bisericii, aceasta s-a deplasat la limita dintre parcare și carosabil, pe marginea din partea stângă, unde nu exista trotuar și acostament, fapt reținut și de către expert. În această situație, numita S. E. a circulat corect pe partea stângă a direcției de mers, spre marginea drumului, respectând regulile de circulație prevăzute de art. 72 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Persoana vătămată nu se deplasa pe lângă autovehiculul pârâtului, ci la o distanță de 1 - 1,5 m față de locul unde era parcat, spre marginea drumului, fapt ce rezultă din declarațiile date în dosarul de urmărire penală de pârât și de persoana vătămată S. E., precum și din cercetările făcute la fața locului după accident și din schițele anexă la raportul de expertiză auto, efectuat în dosarul de urmărire penală (filele 20, 53, 59, 60, 66 din dosarul de urmărire penală ).

În dosarul de urmărire penală, persoana vătămată a declarat că a observat autovehiculul pârâtului când s-a pus în mișcare, însă nu a mai avut timp să se ferească (fila 68 din dosarul de urmărire penală). Martora Mogoie M. a declarat în instanță (fila 105) că persoana vătămată i-a relatat că a văzut autovehiculul pârâtului, l-a auzit, dar nu și-a dat seama că pornește.

Coroborând declarația părții vătămate, a martorei Mogoie M., a locului în care a avut loc impactul între autovehiculul pârâtului și persoana vătămată (în partea dreaptă din spate a autovehiculului pârâtului – a se vedea schița anexă la raportul de expertiză auto – fila 60 din dosarul de urmărire penală), concluziilor expertului, în sensul că viteza de deplasare a autovehiculului pârâtului era de circa 3,5 km/h (97 cm/secundă), reiese că partea vătămată începuse deplasarea în zona de acțiune a autovehiculului, înainte ca autovehicul pârâtului să se pună în mișcare, situație în care nu avea obligația de a acorda prioritate. Obligație de acordare a priorității există în cazul unui autovehicul care se află în mișcare, nu care se află staționat sau oprit.

O altă problemă ridicată de pârâtul F. M., în legătură cu vinovăția persoanei vătămate, a vizat dacă persoana vătămată purta aparatul auditiv la momentul accidentului rutier.

Din înscrisurile medicale depuse (filele 121 și 122 din dosarul de urmărire penală), rezultă că partea vătămată era diagnosticată cu hipoacuzie severă, fiind încadrată și în gard de handicap, conform certificatului nr. 2731/04 iunie 2008, emis de Comisia județeană de evaluare a persoanelor adulte cu grad de handicap (fila 141 din dosarul de urmărire penală), și că deținea aparat auditiv fapt recunoscut de acesta în declarația dată în fața organelor de cercetare penală - fila 71 din dosarul de urmărire penală), dar nu s-a dovedit dacă purta aparatul auditiv la momentul accidentului rutier, aspect care nu influențează reținerea culpei în sarcina pârâtului, pentru că, după cum a declarat martora Mogoie M., persoana vătămată i-a relatat că a auzit autovehiculul, dar nu și-a dat seama că pornește.

9.2. Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța reține că în sarcina pârâtului F. M. există obligația de a repara prejudiciul patrimonial produs persoanei vătămate, S. E..

La data producerii accidentului rutier, pârâtul deținea asigurare de răspundere civilă delictuală, conform poliței de asigurare RO/16/H16/DV nr._, emisă de pârâta S.C. „E. R. Asigurare Reasigurare” S.A. (fila 22), astfel că, potrivit art. 49 și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., asigurătorul va fi obligat să suporte plata acestui prejudiciu, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți cu acest proces.

9.4. De asemenea, instanța reține că reclamanții au suportat personal un prejudiciu moral, generat de suferințele psihice produse de starea de sănătate a mamei, prejudiciu moral pe care instanța îl apreciază la suma de 5.000 de lei, pentru reclamantul S. I., care a locuit cu persoana vătămată și a avut grijă de aceasta în perioada de recuperare, fiindu-i produsă o stare de stres, inerentă suferinței mamei.

De asemenea, instanța apreciază că și reclamantei N. M. i s-a produs un prejudiciu moral, constând în suferința produsă de starea de sănătate a mamei, prejudiciu pe care instanța îl apreciază la suma de 1.000 de lei, având în vedere că, deși aceasta nu locuia cu persoana vătămată, aceasta s-a preocupat să meargă la spital pe durata internării și ulterior, fiindu-i produsă o stare de stres, inerentă suferinței mamei.

9.5. Față de considerentele expuse, instanța va admitem, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată prin cererea de la filele 79 și 80, în sensul că va obliga pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. să plătească, în mod indivizibil, reclamanților suma de 7.730 de lei cu titlu de despăgubiri materiale, și suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat, achitat de reclamanți, potrivit chitanței fiscale nr. 37/27 mai 2014, emisă de Cabinet individual de avocat „P. Iordana”.

De asemenea, va obliga pe asigurător să plătească reclamantului S. I. suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale, iar reclamantei N. M., suma de 1.000 de lei cu titlu de daune morale.

Instanța va respinge cererea privind daunele materiale și daunele morale (produse reclamanților) față de pârâtul F. M., având în vedere că asigurătorul preia obligația de plată a prejudiciului.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Agenția „E.” Rm.V., va respinge cererea de chemare în judecată față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtul F. M., având în vedere că acesta a fost în culpă pentru producere evenimentului rutier, care a generat prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere prin care se solicită suma de 25.000 de lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral produs defunctei S. E., excepție invocată de pârâtul F. M. și de pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. și, pe cale de consecință, respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Respinge excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, invocată de pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. față de celelalte pretenții.

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, precizată prin cererea de la filele 79 și 80, formulată de reclamanții S. I., C.N.P._, domiciliat în .>județul V., și N. M., C.N.P._, domiciliată în municipiul Rm.V., Allea Băile Olănești, ., ., în contradictoriu cu pârâții F. M., C.N.P.,_, domiciliat în municipiul Rm.V., ., ., ., S.C. „E. ASIGURARE REASIGURARE” S.A. – cu sediul în . Nord, nr. 10, Global City Business Park, clădirea O23, ., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J23/2823/27 octombrie 2011, C.U.I._, și Agenția Rm.V. a S.C. „E. ASIGURARE REASIGURARE” S.A. - cu sediul în municipiul Rm.V., .. 10, ., ..

Obligă pe pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. să plătească, în mod indivizibil, reclamanților suma de 7.730 de lei cu titlu de despăgubiri materiale; să plătească reclamantului S. I. suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale, iar reclamantei N. M., suma de 1.000 de lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe pârâta S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. să plătească, în mod indivizibil, reclamanților suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea privind daunele materiale și daunele morale (produse reclamanților) față de pârâtul F. M..

Respinge cererea față de pârâta Agenția „E.” Rm.V. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtul F. M..

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E. C. S. G. P.

Red/Tehn ECS/27.01.2016/7 ex/

Comunicat părților 5 ex.

Astăzi,

Grefier,

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 802/2016....		Pretenţii. Sentința nr. 7001/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 7001/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA Pretenţii. Încheierea nr. 6/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA Pretenţii. Sentința nr. 8171/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA