Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 388/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 388
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Dosar nr._ constatare nulitate absolută contract
Sentința civilă nr. 388
Ședința publică din data de 17.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. P. G.
GREFIER - C. M.
Pe rol fiind,s-a luat spre soluționare cauza civilă privind pe reclamanții Ș. V. G., CNP_, cu domiciliul în R., ., ., Ș. R. I., CNP_, cu domiciliul în R., ., M. R., CNP_, cu domiciliul în R., ., . și M. M., CNP_, cu domiciliul în R., ., ., prin Cabinet de avocat P. E. C. cu sediul în R., . și pe pârâta Volksbank România SA - Sucursala R. cu sediul în R., ..N., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având ca obiect constatare nulitate absolută contract.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2015, când instanța a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată .
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței cu nr._ reclamanții Ș. V. și Ș. R. I., M. R. și M. M. în contradictoriu cu Volksbank România SĂ Sucursala R. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind abuzivă clauză contractuală înscrisă în contractul de credit nr._ din 8 .04. 2008 la art. 5 lit. a din condiții speciale ale convenției, să se constate că fiind abuzivă clauza înscrisă în actul adițional nr. 2 din 16. 11. 2010 al aceluiași contract de la art. 2 lit b, să se constate nulitatea absolută a clauzelor susmenționate cu consecința repunerii părților în situația anterioară și menținerea celorlalte dispoziții din contract și actul adițional, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlul de comision de risc și comision de administrare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
În motivare a arătat faptul că la data de 8 .04. 2008 între reclamanți și pârâtă s-a încheiat contractul de credit nr._ în valoare de 59.500 CHF pe o perioadă de 236 luni, cu o rată a dobânzii de 3,99 % pe an și un comision de risc de 0,26 % pe lună, garantat cu ipotecă imobiliară. Reclamanții consideră că acest contract s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive în speță cu privire la clauza inserată în art. 5 lit. a cu privire la comisionul de risc la care au fost obligați pe lună. Consideră că toate contractele acestei bănci sunt contracte preformulate și că atare clauzele sale nu au fost negociate, clinetii nevând posibilitatea să intervină, ci doar să adere sau nu la ele. În înlăturarea acestei clauze susțin că, împotriva riscului de neplată au constituit garanții reale imobiliare. Au mai susținut faptul că, prin . OUG nr. 50/2010 s-a născut obligația băncilor de a armoniza convențiile de credit în conformitate cu dispozițiile noului act normativ, una dintre măsuri fiind aceea de a elimina comisionul de risc .
În drept invocă disp. Legii 193/2000, OUG nr. 50/2010 ,OUG nr. 13 /2011 .
În dovedire înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri ( fil 10 –62) .
Reclamanții au făcut o precizare la acțiune ( fil. 259 ) prin care au solicitat ca pârâta să le restituie suma de 7135,27 CHF cu titlul de comision de risc, repsectiv comision de administrare începând cu data de 16. 11. 2010 la zi. La precizare a depus înscrisuri ( fil. 260 – 423 ) .
Pârâta a depus întâmpinare ( fil 66 ) și a solicitat respingerea cererii cu obligarea reclaamntilor la plata cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat faptul că în contract s-a prevăzut toate comisioanele, contractul a fost adaptat unei forme de publiciate care a indicat o rată a dobânzii și a tuturor comisioanelor îndeplinind cerințele prev. de art. 4 alin .2 art 11, 19 din directiva 2008 /48/CE. De asemenea a mai susținut că, caracterul abuziv al clauzelor se raportează la momentul încheierii contractului că reclaamntii au avut cunoștință de toate clauzele contactului că nu s-au opus acestora și nu se poate reține existența unui dezechilibru semnificatic între drepturile și obligațiile părților din contract. Tot în susținerea punctului ei de vedere parată a arătat că după . OUG nr 50/2010 care limită numărul comisioanelor percepute de bănci lapatru ea aincheta cu clienții acte adiționale pe care aceștia și le-au însușit
În dovedire a depus la dosar prtactica judiciară, sentințe civile pronunțare în cauze similare( fil 75 – 244 ) .
În subsidiar cu ocazia depunerii concluziilor la fond, pârâta a arătat că este dispusă și acceptă să restituie comisionul de risc în valoare de 4160,37 CHF încasat în perioada 30 04 2008 – 30 07 2010 .
Examinad actele de la dosar, instanța a reținut următoarele: la data de 8.04.2008 între reclamanți și pârâtă s-a încheiat contractul de credit nr._ în valoare de 59.500 CHF pe o perioadă de 236 luni, cu o rată a dobânzii de 3,99 % pe an și un comision de risc de 0,26 % pe lună garantat cu ipotecă imobiliară. Reclamanții consideră că acest contract s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive, în speță cu privire la clauza inserată în art .5 lit. a cu privire la comisionul de risc la care au fost obligați pe lună. Consideră că toate contractele acestei bănci sunt contracte preformulate și ca atare clauzele sale nu au fost negociate, clienții nevând posibilitatea să intervină, ci doar să adere sau nu la ele. În înlăturarea acestei clauze susțin că impotriva riscului de neplată au constituit garanții reale imobiliare. Au mai susținut faptul că prin . OUG nr. 50/2010 s-a născut obligația băncilor de a armoniza convențiile de credit în conformitate cu dispozițiile noului act normativ, una dintre măsuri fiind aceea de a elimina comisionul de risc. După . OUG nr. 50/2010 prin care se impunea băncilor a percepe doar patru comisioane, pârâta a încheiat cu pârâții actul adițional nr. 2 din 16. 11. 2010 la contractul de credit în care la art. 2 lit b s-a prevăzut comisionul de administrare, clauză pe care reclamanții o consideră abuzivă pentru că nu s-a făcut altceva decât să se dea o nouă denumire aceluiași comision .
Pârâta a menționat că este de acord să retituie reclamanților suma de bani ce reprezintă comisionul de risc pentru perioada 30.04.2008 – 30.07.2010 care a și fost calculat la suma de 4160,37 CHF, dar consideră neîntemeiat solicitarea reclamanților cu privire a se anula clauza din actul adițional nr. 2 cu privire la comisionul de administare și la restituirea sumei ce reprezintă acest comision perceput în perioada de 30. 08. 2010 la zi .
În raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că acțiunea reclamanților este întemeiată numai în parte și o va admite în consecință . Astfel în ceea ce privește comisionul de risc reglementat la art 5 lit a din contractul încheiat de părți ,instanța constată că aceatsa clauză este abuzivă, că ea nu a fost negociată cu reclaamnții și că nu a dat posibilitatea acestuia de a influența natura ei. Banca nu a justificat în ce măsură există criterii obiective care stau la baza perceprii lui, nefiind precizat riscul pentru a cărei acoperire este perceput. Nu mai puțin este semnificativ faptul că reclmantii au cosntituit garanții reale imobiliare pentru riscul de neplată a creditului și pentru a proteja banca de consecințele unei neplăți a creditului. Acest aspect demonstrează odată în plus caracterul abuziv al unui astfel de comision. Nu este de neglijat, în ceea ce privește aprecierea caracterului abuziv al acestui articol 5 lit. a din contract, nici poziția băncii cu privire la disponibilitatea ei de a restitui reclamanților suma pe care au perceput-o cu acest titlul în perioada 30. 04. 2008 – 30. 08. 2010. De aceea ca și consecință a admiterii acestui capăt de cerere și a constaatrii abuzive a clauzei prev de art 5 lit a din contract instanța va obliga pârâta să restituie acestora suma de 4169,37 CHF .
Cât privește solicitarea reclamanților de a constata caracterul abuziv al art. 2 lit. b din actul adițional nr. 2 din 16. 11. 2010 a contractului de credit, instanța o va respinge cu următoarea motivarea. La data de 16 .11. 2010 a fost încheiat actul adițional cu nr. 2, act adițional care a fost semnat de reclamanți, ceea ce înseamnă că au accepta termenii stabiliți în acest act aditonal. Prin redenumirea comisionului de risc în comision de administare, instanța reține că pârâta nu a încalcă art. 35 alin. 1 lit. d din OUG nr. 50 /2010, neintroducând un comision.Prin această denumire nu s-a făcut altecva decât s-a asigurat terminologia atribuită de lege comisioanelor bancare în concordanță cu disp. art .36 alin. 1 și art. 95 din ordonanță. Prin semnarea actului adiținal reclamanții și-au însușit teremenii și condițiile acestuia. Instanța constată că în ceea ce privește acest articol din actul aditonal, nu se pune problema caracetrului său abuziv ,că aceasta nu a creat pentru reclamanți o confuzie și el reprezintă o clauză contactuală clară, fără echivoc și pentru care nu sunt necesare cunoștințe de specialitate .
În aceste condiții instanța varespinge capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prev de art. 2 lit. b din actul adițional și va respinge soliciatrea reclamanților de a li se restitui comisionul de administrare pentru perioada 30. 08. 2010 la zi .
Se va dispune corespunzător asupra cheltueililor de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. V. G. domiciliat în R., ., ., Ș. R. I. cu același domiciliu, M. R. și M. Manndache cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat P. din R., .. 6, . în contradictoriu cu Volksbank România SA Sucursala R. și în consecință:
Constată ca abuzivă clauza prev. de art. 5 lit. a din contractul de credit nr. 0147937din 8 04 2008 și dispune restituirea către reclamanți a sumei de 4160,38 CHF reprezentat de comisionul de risc .
Respinge capătul doi din cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei de la art 2 lit b din actul adițional nr. 2 din 16.11. 2010.
Obligă pârâta către reclamanți la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N. .
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015 .
pentru președinte aflat în c.o. Grefier.
Semnează vicepreședintele instanței
Judecător S. V.
Red.Tehnored. TPG/Cam
22.06.2015/22.07.2015
7 ex- .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 417/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria... → |
|---|
