Plângere contravenţională. Sentința nr. 1187/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1187/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1187
DOSAR NR._ pl. contrav. OUG 195/2002
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1187
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.-M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la OUG 195/2002, formulată de petentul P. D. S., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare: este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Obiectul cauzei: plângere contravențională la OUG 195/2002 .
Stadiul procesual:- fond, cauza se află la al 7 - lea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale –
Instanța lasă cauza la cea de-a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La cea de-a doua strigare, părțile lipsesc.
În baza art. 255 rap.la art. 258 Cod proc. civilă, instanța încuviințează pentru petent, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimată, încuviințează, în baza art. 258, rap.la art.255 și art. 254 alin.5 Cod proc. Civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba materială pe suport informatic CD f. 19 ds.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, sub nr._ /13.11.2013, petentul P. D. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 09.10.2013, agentul constatator a “depistat” auto DV 148 EX, depășind limita maxima de viteza admisa.
A mai arătat că, procesul verbal . nr._ din 09.10.201 3, este nul de drept deoarece nu este conform cu prevederile art. 16 din O.G. 2/2001. A menționat că, în procesul verbal nu este menționat corect articolul care sancționează fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Petentul a mai precizat că, procesul verbal . nr._ din 09.10.2013 este lovit de nulitate și deoarece, agentul de politie nu l-a lăsat să completeze mențiunile sale în întregime, comunicându-i ca nu are ce mențiuni să facă, mențiunile inserate în procesul verbal neaparținând acestuia.
De asemenea, a menționat că solicită intimatului să facă dovada că imaginile cu fapta contravențională reținută prin procesul verbal contestat, nu sunt prelucrate într-un studiou video.
In subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG 2/2001 și art. 118 din OUG 195/2002.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2013, C.I. . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 07.01.2014, intimata a invocat excepția necompetenții teritoriale și declinarea cauzei la Judecătoria R., pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 09.10.2013, orele 11.24, petentul a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare DV-148-EX pe ., din mun. R., în zona de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 60 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 110 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 50 Km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 26, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 720 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura complementară de aplicare a șase puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. d pct. 2 din OUG 195/2002 Rep.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „solicit ca procesul verbal să-i vină prin poștă”, și a refuzat semnarea de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției, procesul verbal fiind întocmit în prezența martorului asistent A. A.. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: buletin de verificare metrologică al aparatului care a efectuat înregistrarea fila 18, atestat operator f. 18, Cd f. 19 ds.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1084/28.01.2014, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenții teritoriale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei R..
Pe rolul Judecătoriei R., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 10.04.2014.
La termenul din 30.04.2015, instanța a încuviințat pentru petent, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar din oficiu în temeiul art. 254 alin. 5 C.pr.civ. rap. la art. 34 di OG 2/2001 proba cu înscrisurile depuse de intimată la dosarul cauzei și proba materială pe suportul CD f. 19 ds.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.10.2013 de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE N., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 720 lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 RMCU și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU. De asemenea în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002 RMCU s-a luat față de petent măsura complementară de aplicare a șase puncte de penalizare.
S-a reținut că în data de 09.10.2013, ora 11.24, petentul P. D. S. a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare DV-148-EX pe ., din mun. R., cu direcția de deplasare Iași-Bacău, în zona de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 60 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 110 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 50 Km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 26, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.10.2013.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 360 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.10.2013 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că solicită ca procesul verbal să-i vină prin poștă, fiind semnat de către martorul asistent A. A..
Instanța mai reține că, in buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe Dacia L. nr. MAI_ a fost verificat la data de 05.04.2013, rezultatul fiind „admis” și valabil pe o perioadă de 1 an. Din atestatul de operator radar „Autovision” nr. 45/14.04.2010 f. 18 ds., reiese că Ag. V. L. este autorizat din data de 14.04.2010.
În drept, potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art.102 alin. 2 din OUG 195/2002, amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d), iar potrivit art. art. 108 alin. 1 lit. d din OUG 195/2002, depășirea cu 41 -50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 09.10.2013, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin. 2 din OUG 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției constând în faptul că în procesul verbal nu este menționat corect articolul care sancționează fapta contravențională reținută în sarcina sa, instanța urmează să-l înlăture întrucât nerespectarea acestei condiții nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Ca atare, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art.17, când nulitatea se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv tipul de formular ce trebuie folosit, atrag sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Petentul nu a dovedit însă că prin nemenționarea corectă a articolului care sancționează fapta contravențională reținută în sarcina sa i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
De altfel, instanța constată că, având în vedere fapta contravențională reținută în sarcina petentului, încadrarea în drept a acestei fapte contravenționale s-a făcut în mod legal de către agentul constatator, art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iarpotrivit art.102 alin. 2 din OUG 195/2002, amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d); art. 108 alin. 1 lit. d din OUG 195/2002, depasirea cu 41 -50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În ceea ce privește critica formulată, în sensul că agentul constatator a refuzat să consemneze toate obiecțiunile formulate de către contestator, și că mențiunile ce apar la rubrica ”alte mențiuni” sunt ale agentului constatator și nu ale sale, instanța urmează să le înlăture și pe acestea deoarece cu privire la motivele de nulitate invocate, instanța reține că încălcarea dispozițiile art.16, alin.7 și 19 din O.G. nr.2/2001 este prevăzute sub sancțiunea nulității relative, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acelui act, astfel cum s-a stabilit în mod obligatoriu, prin decizia nr. XXVII/2007 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Petentul nu a dovedit însă că prin neconsemnarea obiecțiunilor i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, iar instanța apreciază în plus, că toate obiecțiunile pot fi formulate direct prin plângere întrucât controlul exercitat de instanță vizează atât legalitatea cât și temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat și alte motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, restul motivelor invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.10.2013 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situația de fapt menționată în procesul verbal CP nr._ încheiat la data de 09.10.2013. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta in dosar rezultă în mod clar că petentul a circulat în interiorul localității în data de 09.10.2013 la ora 11.24, cu viteza de 110 km/h. De asemenea, instanța reține că prin plângerea formulată de către contestator acesta nu a adus critici cu privire la locul săvârșirii faptei.
De asemenea, instanța reține că viteza autoturismului condus de petent a fost înregistrată cu mijloc tehnic montat pe autospeciala cu nr. MAI_.
Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare, fiind menționat totodată și numărul de înmatriculare al autospecialei pe care este montat și care corespunde cu nr. de înmatriculare al autospecialei menționat în procesul verbal (buletin de verificare nr._, cu valabilitate până la 05.04.2014–fila 18), iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat nr.045/14.04.2010 – fila 18). De asemenea, instanța reține că au fost respectate întocmai prevederile art. 3.5.1. din normele metrologice legale NML 021-05, fiind totodată respectate și prev. art. 3.1.1. din aceleași norme, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei și precizia cinemometrului fiind stabilită numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice, cerințele menționate neaplicându-se în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în condiții normale de utilizare.
De asemenea, din înregistrarea video, rezultă că autovehiculul este pus clar în evidență, acesta deplasându-se pe ., din mun. R..
Instanța concluzionează astfel că temeinicia actului de sancționare a fost confirmată în cursul dezbaterilor prin documentația depusă de către intimată, iar apărarea petentului că nu a depășit viteza legală este neîntemeiată fața de precizia unui mijloc tehnic de stabilire a vitezei.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 98 din OUG 195/2002 conform cărora se sancționează cu 9-20 puncte amendă depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic astfel cum rezultă din atestat de operator fila 18 și buletin de verificare metrologică al aparatului care a efectuat înregistrarea fila 18.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin.2 din OUG nr.195/2002 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul localității. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura complementară a punctelor de penalizare este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a executării punctelor de penalizare.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 720 de lei și 6 puncte de penalizare, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 09.10.2013 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul P. D. S., domiciliat în sector 3, București, ., nr.13 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . nr._ / 09. 10 . 2013.
Menține valabil procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.10.2013.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare,cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. C.-ManoleFilofteia N.
Red./MCM/22.07.2015
Tehnored./NF/23.07.2015
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1153/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1189/2015.... → |
|---|
