Plângere contravenţională. Sentința nr. 1338/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1338/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1338
Dosar nr._ pl. contrav. Lg. 53/2003
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Sentința civilă nr. 1338
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I.-S. S.
GREFIER - C. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. I. și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ N., având ca obiect plângere contravențională LG.53/2003 - PV. NR._/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 23.10.2014 pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ , petenta P.F. A. I. cu sediul în ., județ N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N., anularea procesului – verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 8.10.2014 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta arată, în esență, că cei trei tineri găsiți la sediul petentei în timp ce desfășurau anumite activități sunt prieteni și respectiv cumnat, care îl ajuta uneori dar nu prestează munci remunerate și consideră că amenda a fost stabilită în mod disproporționat în raport de pericolul social concret al faptelor.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale .
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8.12.2014 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ N., s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, modificată și completată, coroborate cu prevederile art.16 alin.(1) din același act normativ, dat fiind că în perioada 1.03.2013 - 1.09.2014 i-a primit la muncă pe numiții G. C. C., N. A. și L. I., în funcția de muncitori necalificați, câte 8 ore/zi fiecare, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă.
Potrivit intimatului, procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, modificată și completată.
Se mai arată că elementele constitutive ale contravenției săvârșite sunt întrunite cumulativ, contravenția fiind săvârșită cu intenție, în condițiile în care petenta a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 53/2003. În aceeași măsură, intimatul apreciază că sancțiunea aplicată este indubitabil proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar motivele invocate de contestatoare nu pot fi considerate cauze care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale, sau înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, mai ales având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită cu intenție, precum și aspectul că fapta săvârșită este foarte gravă, având un grad de pericol social ridicat, cu implicații sociale serioase.
În dovedirea celor afirmate intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexate în copie xerox întâmpinării și proba testimonială cu martorii G. C. C., N. A. și L. I..
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și următoarele din C.p.c., dispozițiile Legii nr. 53/2003, O.U.G. nr.44/2008 și ale OG nr.2/2001, solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 8.10.2014 inspectorii de muncă din cadrul INSPECTORATULUI T. DE MUNCĂ N., au efectuat un control la sediul petentei, unde au constatat că angajatorul a primit la muncă în perioada 1.03.2013-1.09.2014 pe numiții G. C. C., N. A. și L. I., în funcția de muncitori necalificați, câte 8 ore/zi fiecare, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 16 coroborat cu art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
În urma acestui control, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 30.000 lei, cu posibilitatea achitării în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii.
În drept, instanța reține că potrivit art. 16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003, “Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”, iar potrivit art.260 alin. 1 lit. e) din același act normativ, “Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”.
Conform art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța reține că fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, iar ansamblul probator administrat în cauză confirmă situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție. Astfel, din actele depuse la dosar, reiese fără îndoială faptul că petenta a primit la muncă în perioada 1.03.2013 - 1.09.2014 pe numiții G. C. C., N. A. și L. I., în funcția de muncitori necalificați, câte 8 ore/zi fiecare, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă .În consecință, instanța apreciază că în cauză este realizată latura obiectivă a contravenției pentru care a fost sancționat petenta, intimata făcând dovada faptei contravenționale și vinovăției petentului în conformitate cu jurisprudența CEDO în materie, respectiv răsturnând prezumția de nevinovăție a petentului și întărind prezumția relativă de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal.
În ceea ce privește vinovăția petentei, instanța constată că acesta a acționat cu intenție indirectă, din mijloacele de probă administrate rezultând că petenta a prevăzut și acceptat rezultatul socialmente periculos, respectiv faptul că neîncheierea contractului de muncă în formă scrisă cu trei angajați anterior începerii activității de către acesta creează o stare de pericol la adresa relațiilor sociale de muncă, ce trebuie să se bazeze pe protejarea deopotrivă și a intereselor angajaților și nu doar ale angajatorilor. Lipsa unui contract de muncă scris poate expune angajatul unor riscuri sociale ridicate și neprevăzute dincolo de aspectul neremunerării acestuia, cum ar fi cele legate de imposibilitatea de a beneficia de ajutoare sociale în eventualitatea producerii unor eventuale accidente de muncă sau lipsa achitării contribuțiilor la asigurările sociale, necesare pentru a putea primi fie ajutorul de șomaj dacă situația ar fi de această natură, fie pensie anticipată sau la termen.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că pentru a fi valabil încheiat, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină în mod obligatoriu mențiunile prevăzute de art. 16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, respectiv: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate.
Potrivit Deciziei nr.22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Secțiile Unite, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea absolută sunt strict determinate prin intermediul art.17 din O.G. nr. 2/2001, celelalte omisiuni prevăzute de art. 16 din același act normativ fiind sancționate cu nulitatea relativă, nulitate condiționată de existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului verbal.
Verificând conținutul procesului – verbal în raport de dispozițiile art.17 din OG nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
Sub aspectul individualizării, instanța reține că principiul individualizării sancțiunilor contravenționale este stipulat de art. 5 alin.(5) din O.G. nr. 2/2001, “Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.” Astfel, obligația individualizării sancțiunilor contravenționale principale sau complementare revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale. În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii vizează consolidarea dimensiunii parteneriale în configurarea drepturilor și obligațiilor salariaților, precum și întărirea garanțiilor juridice de care beneficiază aceștia.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale, acela de a apăra valorile sociale “care nu sunt ocrotite de legea penală”, este atins prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, întrucât amenda este situată între limitele legale speciale prevăzute de lege, constituind în fapt minimul special prevăzut de actul normativ. În ceea ce privește cererea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța apreciază că o asemenea măsură nu se impune având în vedere gradul de pericol social al faptei, respectiv primirea la muncă a două persoane minore.
Față de cele arătate mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și să ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P.F. A. I. cu sediul în ., județ N. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N., cu sediul în mun. Piatra – N., ., nr.8, jud. N., împotriva procesului–verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 8.10.2014
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.05.2015
Președintepentru grefeir aflat în CM
semnează grefier șef
red. Sis/21.10.2015
tehnored. mv/22.10.2015
4ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1887/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 1339/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
