Plângere contravenţională. Sentința nr. 1799/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1799/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1799
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Dosar nr._ - pl.contrav.OUG 195/2002
SENTINȚA CIVILĂ NR.1799
Ședința publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din
Președinte – C. M. M.
Grefier – D. N.
La ordine fiind judecarea plângerii contravenționale promovată de petentul M. G. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/24.12.2014 încheiat de intimata IPJ N..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei - pl.contrav. OUG 195/2002;
- stadiul procesual – fond, primul termen de judecată;
- alte aspecte procedurale:
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La cea de-a doua strigare, lipsesc părțile.
Președintele de complet constată că procedura de citare cu petentul și intimata este legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată și față de locul săvârșirii contravenției, motive pentru care, procedându-se la verificarea și stabilirea competenței, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta plângere, potrivit disp.art.131 Cod procedură civilă raportat la art.32 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Apreciind asupra admisibilității probelor propuse de petent și intimată, instanța constată că acestea sunt legale, pertinente și concludente și deliberând asupra acestora, potrivit disp.art.255-art.258 Cod proc.civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu înregistrarea video pe suport CD (fila 16 dosar) a contravenției, solicitată de intimată și procedează la administrarea acestora.
Nemaifiind alte cereri și excepții de soluționat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 12.01.2015, petentul M. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.12.2014, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ziua de 24.12.2014, în timp ce conducea autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Nisiporești a fost oprit pentru un control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală prin localitate având 71 Km/h, cu toate că acesta nu a depășit viteza legală.
În drept, petentul nu și-a motivat cererea de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.12.2014, C.I. . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 24.03.2015, intimata a invocat excepția necompetenții teritoriale și declinarea cauzei la Judecătoria R., pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 24.12.2014, orele 11.22, petentul a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, în interiorul localității Nisiporești, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe MAI_ și înregistrat pe HDD NT 23, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 360 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura complementară de aplicare a trei puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 Rep.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „nu are obiecții”, și a semnat de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: CD f. 16 ds, atestat operator f. 17, buletin de verificare metrologică f. 17 ds.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 18.06.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru intimată și proba materială pe suportul CD f. 16 ds.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.12.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU. De asemenea s-a luat față de petent măsura complementară de aplicare a 3 puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 OUG 195/2002 Rep.
S-a reținut că în data de 24.12.2014, ora 11.22, petentul M. G. a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, în interiorul localității Nisiporești, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe MAI_ și înregistrat pe HDD NT 23, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.12.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.12.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu are obiecții.
Instanța mai reține că, din buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe Dacia L. nr. MAI_ a fost verificat la data de 02.04.2014, rezultatul fiind „admis” și valabil pe o perioadă de 1 an. Din atestatul de operator radar „Autovision” reiese că Ag. Rogotinaru F. este autorizat din data de 14.04.2010.
În drept, potrivit art.121 alin.1 din HG 1391/2006 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art.100 alin. 1, 2 din OUG 195/2002, constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte savarsite de persoane fizice: amenda contravenționala prevăzuta la alin.(1) se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.b).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 24.12.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De altfel, instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele plângerii vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.12.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situația de fapt menționată în procesul verbal CP nr._ din 24.12.2014. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta in dosar rezultă în mod clar că petentul a circulat în interiorul localității în data de 24.12.2014 la ora 11.22, cu viteza de 71 km/h. De asemenea, instanța reține că din cuprinsul procesului-verbal reiese că la momentul întocmirii acestuia petentul nu a formulat obiecțiuni față de cele reținute de agentul constatator, acesta semnând procesul-verbal fără a formula obiecțiuni cu privire la viteză sau la locul unde fapta a fost săvârșită, ori dacă petentul nu avea viteza cu care se menționează că a circulat sau dacă într-adevăr acesta circula pe o porțiune de drum pentru care nu existau restricții de viteză, avea posibilitatea să refuze semnarea procesului verbal sau să facă obiecțiuni cu privire la cele consemnate de către agentul de poliție. Prin semnarea procesului verbal, petentul și-a însușit conținutul acestuia, inclusiv că la momentul întocmirii lui, acesta nu a avut de făcut obiecții cu privire la cele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căruia nu avea viteza indicată în procesul verbal, instanța față de cele mai sus arătate urmează să o respingă ca neîntemeiată, din procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința vitezei cu celelalte probe de la dosar, respectiv înregistrarea CD aflată f. 16 ds, rezultă cu claritate că autoturismul cu numărul_ se deplasa cu viteza de 71 Km/h în localitate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin 1 lit. b și art. art. 98 din OUG 195/2002 conform cărora se sancționează cu 4-5 puncte amendă depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr.1391/2006 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura complementară a punctelor de penalizare este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a executării punctelor de penalizare.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 360 de lei și 3 puncte de penalizare, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 24.12.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul M. G., cu domiciliul în Tîrgu N., .. 47, jud. N., in contradictoriu cu intimatul IPJ N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/24.12.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.12.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
CMM/ND
4 ex.
Red.și tehnored.31.07.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 21/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1801/2015.... → |
|---|
