Acţiune în constatare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 20166/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR._/02.11.2015
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. – judecător
GREFIER: B. L. C.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. C. și T. M., în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTIONES B.V, prin O. BANK ROMÂNIA S.A. –SUCURSALA C.,pentru deliberare asupra actelor și lucrărilor prezentului dosar și pentru depunerea de către părți a concluziilor/notelor scrise raportat la excepția invocată din oficiu .
S-a constatat ca mersul dezbaterilor a fost consemnat, conform disp. art. 233 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.10.2015, care face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 394 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt și de drept :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._/299/30.06.2015, reclamanțiiT. C., cu domiciliul în municipiul București, ., sector 5, și T. M., cu domiciliul în municipiul București, .-5, ., ., sector 5, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat P. E. L. din municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTIONES B.V, prin O. BANK ROMÂNIA S.A. –SUCURSALA C., cu sediul în municipiul București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, au solicitat:
• să se constate caracterul abuziv și nul al clauzei contractuale de risc valutar prevăzută de art. 11 pct. 1 contract;
• stabilizarea cursului de schimb CHF-L. la data încheierii și semnării contractului, 07.02.2007, care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului
• denominarea în moneda națională a plăților, respectiv individualizarea în lei a ratei lunare;
• constatarea caracterului abuziv și nul al clauzei privind comisionul de acordare în cuantum de 2% din valoarea creditului;
• obligarea pârâtei la plata sumelor încasate cu titlu de comision de acordare de la data încasării acestuia și până în prezent, în echivalent lei la data plății efective, precum și dobânda legală ce urmează a fi calculată;
• constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind dobânda, clauză prevăzută la art. 8 ,, dobânda,, pct. 8.1.,, dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii ,,;
• obligarea pârâtei la plata sumelor încasate cu titlu de diferență dobândă, dintre formula de calcul a dobânzii indicate în contractul de credit încheiat și formulele de calcul practicate de pârâtă și precizate în graficele de rambursare generale de la data încasării acestuia și până în prezent, cu cheltuieli de judecată
În motivare, în esență, reclamanții arată că, noțiunea de ,, politică a băncii ,, nu e definită în contract, iar clauzele contestate nu au fost negociate și nu respectă cerințele impuse de Legea nr. 193/2000 .
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri .
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe disp. Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva nr. 93/CEE/1993, Regulamentele BNR 3/2007, 24/2011, 17/2012, OG nr.21/1992.
Cererea formulată de reclamant nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru .
Pârâta PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A.,legal citată și cu copii ale cererii și înscrisurilor depuse, nu a formulat și nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 26.10.2015, procedând la verificarea, din oficiu, a competenței sale, instanța de judecată a pus în discuția părților prezente excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București, și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, excepție pusă deja în discuția părților prin citațiile emise pentru acest termen de judecată, amânând pronunțarea pentru ca părțile, îndeosebi pârâta, să depună la dosar concluzii/note scrise asupra excepției invocate.
Analizând excepția invocată din oficiu prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, dar și accesorii de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Or, având în vedere capătul principal de cerere nr. 6 de cerere –conform filei nr. 2 dosar, raportat conținutul exclusiv contestat al disp. art. 8.1 teza 2 din contract ,, dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii,,, și, totodată, raportat la nemulțumirea reclamanților ( exprimată în sensul că dobânda este variabilă exclusiv de decizia și politica băncii ), instanța de judecată constată că, în speță, acest capăt de cerere privind constatarea caracterului abuziv al aspectelor menționate din cuprinsul clauzei contractuale mai sus menționată are, în mod evident, un caracter neevaluabil în bani .
De altfel, caracterul neevaluabil în bani al acestui capăt principal de cerere mai sus menționat rezultă, implicit, și din formularea de către reclamanți a unui alt capăt principal de cerere ( capătul nr. 7 de cerere – fila nr. 2 verso), nefiind astfel contestat în capătul nr. 6 și principal de cerere, exclusiv vreo valoare a dobânzii prevăzută în contract, nefiind contestată, astfel, clauza și valoarea de la pct. 8.1. teza 1 Contract -fila nr. 14 verso.
Instanța constată că, în esență, partea din clauza contractuală contestată și, astfel, supusă efectiv analizei și, astfel, aprecierii sub aspectul caracterului abuziv/nul sau nu al acesteia, nu este evaluabilă în sine, având în vedere că aceasta nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar permite pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluată în bani, cel puțin anterior aplicării ei, dar și la momentul încheierii contractului, moment în funcție/ la care urmează să se raporteze instanța când analizează/cercetează caracterul abuziv invocat și, totodată, nulitatea solicitată a fi constatată.
Mai mult, în ceea ce privește capătul nr. 1 de cerere - fila nr. 2 dosar, respectiv constatarea caracterului abuziv și nul al clauzei prevăzută la art. 11. pct. 1 din Contract ce vizează rambursarea deopotrivă a creditului și a dobânzilor, raportat și la valoarea acestui capăt principal de cerere, astfel cum aceasta a și fost indicat la fila nr. 77 dosar ( acesta fiind în cuantum de 269.232 de lei), instanța constată și reține necompetența materială a Judecătoriei Sectorului 1 București prin raportare și la criteriul valoric .
Conform art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamanta a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamanții a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, dar si accesorii de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din diferite contracte de credit.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului. De asemenea, nu sunt de competența Judecătoriei cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 de lei inclusiv .
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin disp. art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Pentru considerentele mai sus amintite, în temeiul disp. art. 129 -132 NCPC, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta în favoarea Tribunalului București –Secția Civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de către instanța de judecată, din oficiu .
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. C., cu domiciliul în municipiul București, ., sector 5, și T. M., cu domiciliul în municipiul București, .-5, ., ., sector 5, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat P. E. L. din municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTIONES B.V, prin O. BANK ROMÂNIA S.A. –SUCURSALA C., cu sediul în municipiul București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2015 .
P.,GREFIER,
B. M. B. L. C.
Red.12.11.2015/2 ex./BM/BLC
| ← Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
