Acţiune în constatare. Sentința nr. 4318/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4318/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 4318/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 4318/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul C. I. C. și pe pârâta O. B. ROMANIA SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică, partile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, verificandu-si competenta, fiind primul termen de judecata cu procedura completa si luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa de către reclamant, invoca, din oficiu, excepția necompetentei materiale, prin raportare la capatul I din cererea completatoare, prin care se solicita anularea actului aditional din data de 31.08.2010 si retine cauza in pronunțare pe acest aspect.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._/1190/2013 la Judecătoria Bistrița și ulterior sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamantul C. I. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA, obligarea acesteia să renunțe la practicile comerciale ilegale, constând în majorarea nejustificată și abuzivă la 1%, să ajusteze dobânda ținând cont de evoluția descrescătoare a Libor CHF, să stabilească rata dobânzii la 2,8% și să returneze diferența de dobândă percepută nejustificat.
Prin precizarea din data de 13.06.2014, reclamantul a arătat că solicită și anularea actului adițional din data de 31.08.2010 la contractul de credit nr. C_ .
La termenul din data de 05.03.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a judecătoriei, prin raportare la capătul de cerere, precizat, privind anularea actului adițional sus-menționat.
Analizând cererile părților și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În conformitate cu art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.
În speță, instanța constată, pe de o parte, că cererea de chemare în judecată dedusă judecății în prezentul dosar este evaluabilă în bani, întrucât reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv și eliminarea unor clauze din contractul de credit, precum și anularea unui act adițional, ceea ce produce efecte asupra cuantumului obligației sale de plată a ratelor de credit și a dreptului pârâtei de a primi suma de bani stabilită prin contract. Având în vedere că reclamantul urmărește obținerea unor avantaje patrimoniale, prin reducerea cuantumului obligațiilor pe care le are față de pârâtă, precum și anularea unui act juridic evaluabil în bani, în mod evident, obiectul cauzei nu este reprezentat de o obligație de a face neevaluabilă în bani, nefiind aplicabile dispozițiile art. 94 lit. h C. proc. civ.
Conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 C. proc. civ., în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui contract, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 99 alin. 1 teza I C. proc. civ., potrivit cărora când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte (…), iar alin. 2 prevede că în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În speță, sunt deduse judecății clauzele din Contractul de credit nr. C_ /21.12.2007 privind modalitatea de rambursare a întregului împrumut (cursul de schimb aplicabil), solicitându-se constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contract referitoare la dobânda contractuală, pe de o parte, precum și anularea actului adițional din data de 31.08.2010 la contractul de credit, astfel încât sunt incidente dispozițiile alin. 2 al art. 99 C. proc. civ., capetele principale de cerere decurgând dintr-o situație juridică determinată de încheierea aceluiași contract de credit.
Pe de altă parte, instanța are în vedere că valoarea obiectului cererii, în ceea ce privește capătul ărin care se solicită anularea actului adițional, stabilită conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 C. proc. civ., este egală cu valoarea actului adițional la momentul introducerii acțiunii, respectiv cea a contractului de credit sus-menționat (71.430 CHF, aproximativ 257.862 lei, la cursul valutar din data de 08.11.2013 de 3,61 lei/CHF).
În consecință, având în vedere că cererea este evaluabilă în bani și că valoarea unuia dintre capetele principale de cerere, privind anularea unui act juridic, depășește pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j C. pro. Civ., fiind aplicabile în cauză și dispozițiile art. 99 alin. 1 teza I și alin. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit și anularea actului adițional din data de 31.08.2010 revine Tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicție pentru soluționarea proceselor în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. I. C., identificat prin CNP_, cu domiciliul in ., J. Bistrița Năsăud și pe pârâta O. B. ROMANIA SA, identificată prin CUI_, cu sediul in sector 1, București, Calea Buzești nr. 66-68, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. PP
Tehnored. PP/DV
2 ex./08.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2383/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4330/2015. Judecătoria... → |
|---|
