Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 21320/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința din publică de la 12.11.2015
Instanța constituită din
Președinte – D. M. L.
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamant S. C. C.. în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA S.A., O. F. SOLUTIONS B.V. și O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive - obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2015, iar ulterior pentru azi, 12.11.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/2014 pe rolul Tribunalului București la data de 17.04.2014 reclamantul S. C. C., alături de alții, au chemat în judecată pe pârâtele O. B. România SA, O. B. Ungaria reprezentată de O. B. România SA și O. F. Solutions BV prin O. B. România SA, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana K a cererii de chemare în judecată din contractul de credit nr. C2202/2800/109/17.02.2006 încheiat de reclamant, pentru încălcarea de către pârâtă a obligațiilor de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit, pentru încălcarea obligației de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), pentru încălcarea obligației de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare, pentru încălcarea obligației de a nu introduce clauze abuzive in contractele de credit.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia sumei creditului din CHF în lei urmând a se face în funcție de cursul CHF – L. existent la data contractării fiecărui contract de credit la cursul indicat în Anexa 1, coloana I și anume 2,2007 lei, cu cheltuieli de judecată.
În cauză, pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.
Cauza privind pe reclamantul S. C. C. a fost disjunsă din dosarul nr._/3/2014, fiind format dosarul cu nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1578/31.03.2015 pronunțată în dosarul menționat anterior Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
La termenul din data de 21.10.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, instanța o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant s-a solictat, acesta fiind capătul principal de cerere, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 9.1, 9.4, 10.2, 10.3, 13 lit. b din contractul de credit nr. C2202/2800/109/17.02.2006. Prin al doilea capăt de cerere, capăt accesoriu întrucât soluția ce se va da acestuia depinde de soluția adoptată în privința capătului de cerere principal, s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia sumei creditului din CHF în lei urmând a se face în funcție de cursul CHF – L. existent la data contractării creditului.
Referitor la primul capăt de cerere, respectiv constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instanța reține că art. 9.1 din contract prevede următoarele „Rambursarea creditului se va face în rate lunare egale (formate din rata de capital și dobânda), conform graficului de rambursare cuprins în Anexa 1 la prezentul contract, anexă care face parte integrantă din acesta.”; art. 9.4 din contract, prevede că „ Rambursarea ratelor lunare se va efectua direct în moneda creditului, prin debitarea contului curent nr. RO84BNRB_CH01. Clientul poate opta și pentru depunerea sumelor datorate în orice altă monedă pentru care clientul cu calitate de împrumutat are deschis un cont curent, banca având dreptul să realizeze conversia valutară la cursul de vânzare al băncii pentru valuta creditului, cu respectarea normelor legale în vigoare”.
Art. 10.2 din contract prevede că „dacă clientul nu-și îndeplinește la scadență obligațiile de plată în conformitate cu prezentul contract, iar în contul curent corespondent contului de credit nu există suficiente fonduri, atunci banca are dreptul, dar nu obligația, să acopere datoria restantă din oricare alte conturi bancare deschise la bancă, prin debitarea oricăruia dintre acestea, inclusiv prin convertirea valutei necesare depozitate în conturile bancare ale clientului.” În continuare, conform art. 10.3 „Convertirea se va face la cursul de schimb al băncii pentru valuta respectivă, cu suportarea de către client a tuturor comisioanelor, spezelor și taxelor aferente acestor tipuri de operațiuni.”
Art. 13 lit. b din contract prevede că „Clientul declară și garantează, pe proprie răspundere, că a luat la cunoștință de faptul că există o fluctuație permanentă a cursurilor de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, Banca neavând nici un control asupra acesteia. Prin urmare, clientul acceptă toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul. Clientul exonerează banca de orice pretenție în legătură cu efectele nefavorabile ale fluctuațiilor cursului de schimb valutar.”
Analizând atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și prevederile clauzelor contractuale pentru care se solicită constatarea nulității absolute, instanța apreciază că acestea nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, contract ce are o natură patrimonială.
Totodată, instanța apreciază că aceste clauze nu sunt evaluabile prin ele însele având în vedere că nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar fie permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor, fie constată acceptarea de către reclamant a unor condiții sau riscuri, fără posibilitatea evaluării acestora. De asemenea, se prevede obligația restituirii creditului în rate lunare, dispoziție care nu este evaluabilă în bani, fiind prevăzută o simplă modalitate de restituire a datoriei. Mai mult decât atât, este imposibilă evaluarea în bani a clauzei prin care reclamantul își asumă riscul valutar.
În urma constatării caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit, reclamantul a solicitat și refacerea graficului de rambursare.
Pe cale de consecință, analiza competenței materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale redate anterior. Or, prevederile contractuale ce se solicită a fi constatate ca abuzive nu sunt evaluabile în bani.
În ceea ce privește constatarea nulității clauzelor citate ce reprezintă capătul principal de cerere, acesta nu este evaluabil în bani în opinia instanței deoarece dispozițiile contractuale nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri sau reprezintă acordul reclamantului de a accepta unele riscuri, fără a avea o valoare ce ar putea fi exprimată în bani.
Faptul că reclamantul a realizat o evaluare pecuniară a cererii de chemare în judecată nu poate schimba natura clauzelor considerate ca fiind abuzive, instanța apreciind evaluarea ca fiind eronată deoarece acestea nu pot fi exprimate în bani, după cum s-a argumentat anterior.
În ceea ce privește capetele de cerere care sunt accesorii constatării caracterului abuziv al clauzelor, instanța constată că acestea vor urma soarta capătului principal prin raportare la prevederile art. 123 C.proc.civ.
Conform art. 95 C.proc.civ. tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 C.proc.civ. Instanța reține că cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 C.proc.civ. și, prin urmare, nu sunt de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Prin urmare, instanța reține că în privința capătului principal de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a prevederilor contractuale de la art. 9.1, 9.4, 10.2, 10.3, 13 lit. b din contractul de credit nr. C2202/2800/109/17.02.2006 competența aparține tribunalului.
Instanța constată că a fost respectat termenul prevăzut de art. 130 alin. 2 C.proc.civ. pentru următoarele considerente: La primul termen de judecată s-a pus în discuție excepția netimbrării, iar soluționarea acesteia trebuie să fie anterioară verificării competenței deoarece o cerere trebuie să fie mai întâi legal timbrată pentru ca instanță să își poată verifica competența. Ulterior, la data de 24.06.2015 instanța a constatat că nu fuseseră înaintate toate documentele depuse în dosarul inițial, astfel că nu a avut posibilitatea în mod obiectiv să își verifice competența deoerece nu se cunoșteau date referitoare la conținutul clauzelor contestate. Ulterior, reclamantului i-a fost pus în vedere să își precizeze acțiunea sub aspectul redării clauzelor contestate în cuprinsul acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.proc.civ. întrucât indicarea numerelor articolelor din contractul de credit, fără redarea conținutului acestora face imposibilă verificarea competenței la acel termen, instanța fiind pusă în situația de a căuta, în ședință publică, în contractul de credit, clauzele indicate de reclamant.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța va suspenda judecarea cauzei pe care o va înainta Curții de Apel București, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamantul S. C. C., cu domiciliul în în contradictoriu cu pârâtele O. B. România SA, cu sediul în sector 1, București, . – 68, și O. F. Solutions BV prin O. B. România SA, cu sediul în sector 1, București, CALEA BUZESTI, nr. 66-68, în favoarea Tribunalului București.
Suspendă judecarea cauzei și constatând ivit conflictul negativ de competență înaintează dosarul
Curții de Apel București, instanța în drept să hotărască asupra acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. LauraAlina M.
Red./Thred.D.L.M.
Ex.4/11.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
