Acţiune în constatare. Sentința nr. 4919/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4919/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 4919/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 4919/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. I. și pe debitor O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti și rămâne în pronunțare asupra exceptiei invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.01.2015 sub nr._, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. B. ROMÂNIA S.A, solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit garantat cu ipotecă nr. C2204/1000/_ din 17.09.2008, și în contractul de credit garantat cu ipotecă nr. C_ din 10.01.2007, în cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că clauzele de la punctele 5.2, 6.1 lit. b, din contractul de credit cu ipotecă nr. C2204/1000/_ din 17.09.2008, și clauzele de la punctele 6.2, 8.3, din contractul de credit cu ipotecă nr. C_ din 10.01.2007 sunt abuzive.
A solicitat de asemenea să fie obligată pârâta să recalculeze nivelul dobânzii percepute în temeiul celor două contracte de credit după o anumită formulă, să actualizeze contractele de credit prin semnarea unor acte adiționale, la restituirea comisionului de acordare a creditului de 2% din valoare pentru ambele contracte de credit, cu plata cheltuielilor de judecată.
Pentru susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu.
La data de 15.10.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 C.pr.civ, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., excepția netimbrării, excepția lipsei de interes, excepția prescripției exctinctive, excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea comisionului de acordare, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondată.
În ședința publică din data de 13.03.2015 după punerea în discuția părților instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal menționat anterior consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, printre care și punctul 5.2 din contractul de credit garantat cu ipotecă nr. C2204/1000/_ din 17.09.2008 referitor la posibilitatea băncii ,,de a modifica în mod unilateral dobânda curentă”, cât și punctul 6.2 din C_ din 10.01.2007, referitor la dreptul băncii „să revizuiască periodic rata dobânzii (…), modificarea ratei de dobândă fiind aplicabile fără a fi necesar consimțământul clientului”.
Văzând motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și analizând prevederile clauzelor contractuale indicate anterior în cele două contracte de credit, instanța constata ca, prevederile clauzelor prevăzute la articolele art. 5.2 din contractul de credit garantat cu ipotecă nr. C2204/1000/_ din 17.09.2008 și art. 6.2 din C_ din 10.01.2007, nu sunt evaluabile în bani, de sine stătător. De asemenea, fără a mai reda in continuare continutul lor, instanta retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vederea și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, stabilirea valutei în care urmează a fi restituit împrumutul fără a fi precizat cursul valutar care urmează a fi avut în vedere, fără posibilitatea formulării obiecțiunilor și fără îndeplinirea niciunei formalități, stabilirea dobânzilor penalizatoare, stabilirea în sarcina împrumutatului a obligației de a-și asuma riscul politic, de forță majoră, nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.2 din contractul de credit garantat cu ipotecă nr. C2204/1000/_ din 17.09.2008 și la art. 6.2 din C_ din 10.01.2007 sunt neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe titluri comune.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului, ca instanță de drept comun.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.94, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant C. I. cu domiciliul ales in C., ., nr. 25, . in contradictoriu cu debitor O. B. ROMÂNIA SA cu sediul în sector 1, București, .-68 având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Tribunalului București.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed. A.A.
25.03.2015/4Ex
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI |
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 |
București, .. 2 - 4, sector 4, Tel. :_,
Fax :_, e-mail: _
DOSAR NR._
CATRE,
TRIBUNALUL BUCURESTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 4919 din data de 13.03.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamant C. I. și pe debitor O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE, in favoarea dvs, sens in care va inaintam dosarul nostru cusut si numerotat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. ANDRESCUMARIUS T.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5197/2015. Judecătoria... → |
|---|
