Pretenţii. Sentința nr. 4950/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4950/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 4950/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 4950/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. SEDIUL ALES LA AV. P. D. și pe pârât C. L. P., pârât C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE A ROMANIEI, pârât ORAȘUL P. PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 13.03.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014 sub nr._, reclamanta . Group SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele C. L. P. și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 11.708,94 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de O. asiguratului Casco pentru reparația auto_ precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății despăgubirilor, respectiv 29.04.2011 până la achitarea integrală a debitului.
În motivare s-a arătat că la data de 11.03.2011, în timp ce domnul M. A. I. conducea auto cu nr._, pe . C. către P. a fost implicat într-un eveniment rutier produs din cauza unei gropi nesemnalizate aflată în carosabil. Având în vedere faptul că auto păgubit era asigurat Casco cu polița AVA nr._, valabilă la data producerii evenimentului societatea reclamantă a întocmit dosarul de daună AVA/MB/_/11 și a achitat asiguratului său despăgubirea în cuantum de 11.708,94 lei la data de 29.04.2011.
Ținând cont că despăgubirea a fost achitată în baza poliței de asigurare Casco, în conformitate cu prevederile art. 2210 C.civ, această sumă urmează să fie recuperată de la persoana vinovată de producerea accidentului.
Valoarea pagubei a fost stabilită având în vedere constatările organelor tehnice de specialitate ale reclamantei autorizația de reparație, precum și chitanțele, facturile, devizele de reparație anexate în copie.
Reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligației de întreținere în stare tehnică corespunzătoare a arterei pe care o administrează, potrivit art. 5 din OUG nr. 195/2002. Prejudiciul este dovedit cu extrasul de cont din care rezultă că reclamanta a achitat asiguratului său suma de 11.708,94 lei. Culpa pârâtei îmbracă forma neglijenței prevăzută de art. 1349 și art. 1357 C.civ și constă în neaducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite de lege și anume dea menține arterele de circulație în stare tehnică corespunzătoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194 C.pr.civ, art. 1349, art. 1357, art. 2210 alin. 1 C.pr.civ, OUG 195/2002, Legea 136/1995, art. 112 C.pr.civ.
Pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat la data de 18.08.2014 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a arătat că sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier, mai exact . C. către P. nu intră în administrarea acesteia. Conform dispozițiilor art. 21 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, coroborate cu cele ale art. 4 alin. 1lit. a din OUG nr. 84/2003 pentru înființarea CNADNR SA, reiese că aceasta este administratorul drumurilor naționale și are ca obiect principal de activitate ″proiectarea, construirea, modernizarea, repararea, administrarea, întreținerea și exploatareaa autostrăzilor și drumurilot naționale″.
Pe fondul cauzei, se arată că în cazul răspunderii civile delictuale, reclamanta trebuie să facă dovada elementelor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 și urm. din C.civ în vigoare, iar pentru angajarea răspunderii administratorului de drum este necesar ca petentul să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul, cu probe care să fie opozabile pârâtei, în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care de altfel a și încasat prima de asigurare.
Culpa autorului faptei ilicite trebuie să fie dovedită de cel păgubit. În acest context, vinovăția ca element de stabilire a răspunderii civile delictule trebuia conturată evident, în sensul în care trebuia să probeze că administratorul drumului avea o obligație pozitivă pe care nu a executat-o sau o obligație negativă pe care a încălcat-o ori reclamanta nu demonstrează în vreun fel culpa CNADNR.
În ceea ce privește prejudiciul rezultat din fapta ilicită pretinsă, în mod firesc, acesta nu poate exista în lipsa faptei ilicite. De asemenea, nu se poate stabili legătura de cauzalitate.
Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă având în vedere poziția sa de autor al reclamantei, acesta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto. Totodată acesta are interesul să declare faptul că accidentul s-a produs din cauze care nu-i sunt imputabile, pentru a beneficia de avantajele încheierii asigurării fără a se reține vreun accident produs din culpa sa, precum și pentru a evita eventualele sancțiuni contravenționale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. OUG nr. 195/2002, art. 205 C.pr.civ.
Reclamanta a formulat la data de 30.10.2014, cerere modificatoare cu privire la cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a orașului P., prin Primar, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.708,94 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de O. asiguratului său Casco pentru reparația autovehiculului cu nr._ precum și la plata dobânzii legale calculată de la data plății despăgubirii, respectiv 29.04.2011 până la achitarea integrală a debitului.
În motivare s-au invocat aceleași motive ca cele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Unitatea Administrativ Teritorială Orașul P. a formulat la data de 03.12.2014, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției cu privire la această pârâtă.
În motivare s-a arătat că cererea de chemare în judecată modificatoare a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014. Asigurătorul din contractul de asigurare facultativă de bunuri, în speță . Group SA s-a subrogat asiguratului său, în speță Crimbo Gas 2000 SRL. Dobândirea drepturilor înseamnă transmiterea lor în patrimoniul subrogatului, însă cu toate limitările impuse de normele imperative legale. O astfel de limitare o constituie tocmai general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din decretul nr. 167/1958.
În cauză avarierea autoturismului s-a produs la data de 11.03.2011, potrivit Declarației din 14.03.2011 a conducătorului auto M. A.. Plata despăgubirii s-a făcut în data de 29.04.2011, dosarul de daună nr. AVA/MB/_/11 fiind deschis din data de 14.03.2011.
Cererea de introducere în cauză a orașului P. a fost înregistrată la data de 07.11.2014, deci după expirarea termenului general de prescripție, fără a fi făcută dovada vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanei juridice de drept public orașul P., prin Primar motivat de faptul că DJ301 nu este în proprietatea orașului P., acest drum fiind în proprietatea publică a Județului Ilfov.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 2210, art. 2523, art. 2528 din N.C.civ, art. 205 – 208 și urm din C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 4, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune față de pârâta Unitatea administrativ teritorială Orașul P., invocată prin întâmpinare:
Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014, reclamanta . Group SA a solicitat obligarea pârâtelor C. L. P. și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a României la plata sumei de 11.708,94 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de O. asiguratului său precum și la plata dobânzii legale calculată de la data plății despăgubirilor, respectiv 29.04.2011 până la achitarea integrală a debitului.
La data de 30.10.2014, reclamanta . Group SA a formulat cerere modificatoare sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a unității admnistrativ teritoriale a orașului P., pârâtă ce a invocat în privința sa, față de momentul formulării cererii modificatoare a excepției prescripției.
Cu privire la legea aplicabilă, instanța apreciază că sunt incidente Dispozițiile Decretului nr. 167/1958, cursul termenului de prescripție începând să curgă la data de 29.04.2011, data când . Group SA a efectuat plata despăgubirii asiguratului său Casco, dată ce se situează anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
În temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, astfel cum a fost preluat de art. 2210 din C.civ, de la data plății despăgubirii și în limitele acesteia, asigurătorul . Group SA s-a subrogat în toate drepturile asiguratului său, contra persoanelor răspunzătoare de producerea daunei, având drept de regres împotriva persoanei vinovate pentru recuperarea prejudiciului.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că reclamanta, prin plata creanței către asiguratul său a preluat dreptul de creanță cu toate garanțiile și accesoriile sale.
Termenul de prescripție al dreptului reclamantei pentru realizarea creanței invocate împotriva pârâtei este cel de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă conform art. 8 alin. 1 din același act normativ „de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.
În cuprinsul art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 se prevede că în cazul obligațiilor care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului juridic civil concret.
Se apreciază că termenul de prescripție a început să curgă la data de 29.04.2011, care reprezintă data pății, împlinindu-se peste 3 ani de la această dată, respectiv la data de 29.04.2014.
În analiza excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce o privește pe pârâta Unitatea administrativ teritorială a Orașului P., instanța va avea în vedere momentul introducerii cererii modificatoare prin care această pârâtă a fost introdusă în cauză, respectiv 30.10.2014 (fila 70 din dosar).
Ceea ce este supus prescriptiei este nu dreptul subiectiv dedus judecatii, ci, asa cum art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 o prevede in mod expres, „dreptul la actiune”. În consecință analiza excepției prescripției invocată de pârâta Unitatea administrativ teritorială a Orașului P., strict cu privire la aceasta, se va raporta la momentul introducerii efective a acesteia in judecata, iar nu prin raportare la un moment anterior, al formularii cererii de chemare in judecata fata de alti parati. Aplicarea consecventa a rationamentului propus de reclamantă ar avea drept posibila consecinta cercetarea exceptiei prescriptiei fata de acesti parati prin raportare la data introducerii actiunii initiale, in conditiile in care paratii nu ar fi fost inca chemati in judecata. Or, este evident ca instanta are a cerceta actiunea introdusa de reclamant impotriva fiecaruia dintre parati, astfel cum aceasta actiune a fost introdusa.
Ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada că în prezenta cauză ar fi intervenit vreun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului P., față de această pârâtă, în raport cu data introducerii cererii modificatoare urmând a respinge cererea de chemare în judecată în raport cu această pârâtă, ca prescrisă.
Față de considerentul că instanța a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată în raport cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului P., urmează a respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a orașului P..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a României, instanța o apreciază ca întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemată în judecată.
Pârâții în cauză au fost chemați în judecată în considerarea calității lor de administratori ai drumului public, conferită de actele normative în vigoare și având în vedere dispozițiile art. 5 din OUG nr. 195/2002, care instituie răspunderea acestor administratori pentru calitatea drumului public și pentru siguranța autovehiculelor.
Potrivit art. 5 alin.6 din OUG 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 21 al. 1 și 2 din OG nr. 43/1997 „Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Pentru drumurile de interes național nou-construite administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii. (2) Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor/reședințelor de județ sunt în administrarea consiliilor locale respective”.
Referitor la clasificarea drumurilor, art. 7 din OG nr 43/1997 care reglementează regimul juridic al drumurilor prevede că ″Drumurile de interes județean fac parte din proprietatea publică a județului și cuprind drumurile județene care asigură legătura între a) reședințele de județ cu municipiile, cu orașele, cu reședințele de comună; b) orașe și municipii; c) reședințe de comună″, în timp ce art. 8 din Ordonanță stabilește că: ″Drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află și cuprind: a) drumurile comunale, care asigură legăturile între reședința de comună cu satele componente, între orașul cu satele care îi aparțin, între sate; b) drumurile vicinale sunt drumuri care deservesc mai multe proprietăăți; c) străzile sunt drumuri publice în interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, cheim spali, șosea, alee, etc″.
Potrivit art. 11 din OG nr. 43/1997, ″Drumurile naționale, județene sau comunale își păstrează categoria funcțională din care fac parte, fiind considerate continue în traversarea localităților, servind totodată și ca străzi″.
De asemenea, art. 22 din același act normativ stipulează că „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Ca urmare a faptului că din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că evenimentul rutier ar fi avut loc pe un drum național, în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la această pârâtă și să respingă cererea de chemare în judecată în consecință.
Pe fondul cauzei, se reține, așa cum rezultă din declarația conducătorului auto M. A. I., coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză, că la data de 11.03.2011, în jurul orelor 13, circulând pe . autoturismului Range Rover Sport cu nr. de înmatriculare_, din direcția C. către P., la intersecția dintre .. De Centură, imediat după trecerea de calea ferată, a încercat să evite impactul cu un câine care i-a sărit în față, intrând cu partea dreaptă a autoturismului în niște gropi care se aflau pe carosabil, într-o porțiune de drum care se afla în amenajare, fără să fie semnalizată corespunzător, producându-se avarierea roților de pe partea dreaptă a autoturismului.
La data producerii avariei, autovehiculul menționat era asigurat CASCO la . Group SA, conform poliței de asigurare . nr._, valabilă la data producerii evenimentului rutier, societatea reclamantă întocmind dosarul de daună AVA/MB/_/11 și achitând asiguratului său despăgubirea în cuantum de 11.708,94 lei la data de 29.04.2011.
Pentru a fi angajată răspunderea pentru fapta proprie, în speță, trebuie îndeplinite, cumulativ, o . condiții speciale, fundamentate pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 136/1995, modif., precum și condițiile generale ale răspunderii pentru lucruri, prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicabilitate în ceea ce privește circulația, precum și întreținerea drumurilor publice, completate cu cele ale dreptului comun în materie, cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.
În ceea ce privește condițiile speciale, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile, la momentul producerii riscului asigurat, precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor, conform art. 22 din Legea nr.136/1995, modif. preluat de art. 2210 C.civ, aspecte dovedite de înscrisurile menționate mai sus și depuse la dosarul cauzei.
Sub acest aspect, devin aplicabile în cauză dispozițiile speciale, în materie de asigurare de răspundere civilă, respectiv art. 20 alin. 3 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, modif., preluat de art. 2210 C.civ, care prevăd, pe de o parte, că, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizația de asigurare, în condițiile stipulate în contract, iar, pe de altă parte, că, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În ceea ce privește condițiile generale, ale răspunderii pentru fapta proprie, în speță, pentru calitatea drumului public, în calitate de administrator, conform art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat, în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtei și a prejudiciului, a vinovăției, precum și a calității de administrator a drumului public, în accepțiunea art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada calității de administrator al drumului public în ceea ce o privește pe pârâta C. L. P., având în vedere că Șoseaua C., unde s-a produs evenimentul rutier este un drum județean, respectiv DJ 301, proprietar județul Ilfov, care este în totalitatea sa în administrarea Consiliului Județean, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 22 din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare. Acest aspect rezultă din Hotărârea Guvernului nr. 930/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 16.09.2002, privind atestarea domeniului public al județului Ilfov precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, unde în anexa nr. 1, secțiunea I – Drumuri pct. 14 este evidențiat DJ 301, drum județean, care în intravilanul orașului P., se numește șoseaua C..
Această arteră rutieră, se află în administrarea Consiliului județean Ilfov, nefiind încheiat vreun Proces verbal de predare primire a porțiunii de drum din DJ301, respectiv a celei situate în intavilanul orașului P., între Județul Ilfov și orașul P., respectiv între C. Județean Ilfov și C. L. al orașului P., în privința administrării acestui sector de drum, pentru a putea fi incidente în cauză prevederile art. 22 din OG nr. 43/1997, care prevede că aceste sectoare de drum vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Acest aspect rezultă și din Adresa nr. 1717/07.04.2012, dosar nr._, emisă de C. Județean Ilfov, prin care acesta arată ce lucrări au fost efectuate de către acesta pe ., oraș P., în data de 30.11.2007 și în perioada 15.04.2009 – 26.08.2009 (fila 96 din dosar).
În cazul răspunderii civile delictuale, reclamanta trebuie să facă dovada elementelor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 și urm din C.civ, iar pentru angajarea răspunderii administratorului de drum este necesar ca petentul să dovedească toate împrejurările în care s/a produs accidentul, în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care de altfel a și încasat prima de asigurare.
Cu privire la împrejurările producerii accidentului reclamanta nu a adus nici o probă, instanța necunoscând dacă denivelarea cu privire la care se susține că a produs avariile putea sau nu putea fi evitată de un conducător auto diligent și care respectă normele legislației rutiere. Astfel, este posibil ca acestea să fi fost în exclusivitate rezultatul existenței unei denivelări în carosabil. Însă, este mult mai probabil ca asiguratul reclamantei să fi avut o culpă sau culpa exclusivă în producerea avariilor, prin faptul că nu a fost suficient de diligent în exercitarea acestei activității de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. În speță nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite, pârâta nefiind administratorul drumului pe care s-a produs evenimentul rutier, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei C. L. al orașului P., motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului P., față de această pârâtă, în raport cu data introducerii cererii modificatoare.
Respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului P..
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. SEDIUL ALES LA AV. P. D., sector 5, București, .. 1, ., . contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, sector 6, București, .. 401 A, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului P., P., .. 32, ca prescrisă.
Respinge cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul C. L. P., P., .. 32, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
RedRL/tehnRL/MU/22.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4981/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Actiune in regres. Sentința nr. 4959/2015. Judecătoria... → |
|---|
