Acţiune în constatare. Sentința nr. 3400/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3400/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 3400/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3400
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul D. C.-M. și pe pârâtele P. B. ROMANIA S.A. și P. B. ROMANIA S.A. – SUCURSALA LACUL T., având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 26.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 2.02.2015, 9.02.2015, 16.02.2015 și 23.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014, sub numărul de mai sus, reclamantul Dragila C.-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P. B. Romania S.A. și P. B. Romania S.A. București Sucursala Lacul T., constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr._14056/28.06.2007, respectiv clauzele prevăzute la art. 1.3 lit. a), art. 5.1, art. 5.4, art. 7.1 lit. m și n și art. 7.2 din contract, obligarea pârâtelor la eliminarea din contractul de credit a clauzelor abuzive referitoare la art. 1.3 lit. a), art. 5.1, art. 5.4, art. 7.1 lit. m și n și art. 7.2, ca urmare a constatării nulității absolute a acestor clauze, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 45.716,20 lei, reprezentând comisionul de acordare credit la contractul de credit nr._14056/28.06.2007, actualizat (7.000 CHF, reprezentând 25.541,60 lei), sumă la care se adaugă penalități de întârziere în cuantumul dobânzii legale (12.505,34 lei) și valoarea ce rezultă din actualizarea cu indicele de inflație a comisionului de acordare (7.669,26 lei), obligarea pârâtelor la interpretarea dobânzii variabile pentru perioada 29.12._14 (data efectuării raportului de expertiză contabilă extrajudiciară) în LOBOR la 3 luni plus marja de 4,2% puncte procentuale pe an și ulterior acestei perioade până la restituirea creditului integral, conform art. 1.2 din contractul de credit nr._14056/28.06.2007 și obligarea pârâtelor la restiuirea sumei în cuantum total de 154.508,86 lei, reprezentând sumele încasate în plus cu titlu de excedent de dobândă (117.813,19 lei echivalent 34.951,28 CHF), la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantumul dobânzii legale (24.617,31 lei) și valoarea ce rezultă din actualizarea cu indicele de inflație a excedentului de dobândă (12.078,36 lei), ținând cont de dobânda de referință variabilă LIBOR la 3 luni plus marja de 4,2% puncte procentuale pe an, pentru perioada iulie 2007- aprilie 2014.
În drept, au fost invocate Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 1341 și urm. C.civ., Directiva Consiliului 93/13/CEE.
Reclamantul a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 21.11.2014, pârâta P. B. Romania S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. B. Romania S.A. București Sucursala Lacul T., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la data de 16.12.2014.
Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ. cu prioritate excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., Tribunalul este instanță cu plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, judecând toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Judecătoria este competentă să judece, printre altele, cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani și cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) și j) C.proc.civ.
Potrivit art. 98 alin. (1) și (2) C.proc.civ. „(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretențiile principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.”
Instanța mai reține că potrivit art. 30 alin. (4) C.proc.civ. cererea accesorie este cererea a cărei soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
În speță, instanța constată că a fost învestită cu soluționarea mai multor capete principale de cerere: constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr._14056/28.06.2007, respectiv clauzele prevăzute la art. 1.3 lit. a), art. 5.1, art. 5.4, art. 7.1 lit. m și n și art. 7.2 din contract, obligarea pârâtelor la eliminarea din contractul de credit a clauzelor abuzive referitoare la art. 1.3 lit. a), art. 5.1, art. 5.4, art. 7.1 lit. m și n și art. 7.2, ca urmare a constatării nulității absolute a acestor clauze și obligarea pârâtelor la interpretarea dobânzii variabile pentru perioada 29.12._14 (data efectuării raportului de expertiză contabilă extrajudiciară) în LOBOR la 3 luni plus marja de 4,2% puncte procentuale pe an și ulterior acestei perioade până la restituirea creditului integral, conform art. 1.2 din contractul de credit nr._14056/28.06.2007, capete de cerere întemeiate pe același titlu, respectiv contractul de credit antemenționat.
Rezultă că pentru determinarea competenței incidente sunt dispozițiile art. 99 alin. (2) C.proc.civ., potrivit căruia „(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În privința primelor două capete de cerere indicate de reclamant, instanța reține că acestea se referă la anumite clauze contractuale, care au fiecare caracter evaluabil sau neevaluabil în bani.
Dintre acestea, clauzele cuprinse în art.5.1 (care stabilește modul de calcul al dobânzii legale, respectiv variația acesteia în funcție de indicele de referință și marja variabilă a băncii și posibilitatea băncii de a putea modifica dobânda), art. 5.4 (privind obligația împrumutatului de a urmări fluctuațiile indicelui de referință și de a se prezenta la bancă pentru a primi noul grafic de rambursare, comunicarea noi rate de dobândă către împrumutat, posibilitatea împrumutatului de a nu accepta noile rate ale dobânzii și obligația sa de a restitui limita de creditare împreună cu dobânzile și comisioanele datorate în termen de 30 de zile), art. 7.1 lit. m și n (care enumeră, printre cazurile de neîndeplinire de către împrumutat a contractului de credit, orice modificare negativă a situației financiare a împrumutatului și încălcarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile ce îi revin în baza oricărui contract), art. 7.2 (privind posibilitatea băncii de a rezilia contractul dacă împrumutatul nu remediază în mod satisfăcător cazul de neîndeplinire) din contractul de credit nr._14056/28.06.2007 au un evident caracter neevaluabil în bani. Aceste clauze nu sunt evaluabile în sine, neputându-se considera că dobândesc un conținut pecuniar pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit. Aceste clauze atrag așadar competența Tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ.
Chiar și având în vedere valoarea contractului de credit, instanța apreciază că, prin raportare fie și numai la limita creditului acordat de 350.000 CHF, competența materială nu poate aparține decât Tribunalului.
Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ., apreciind că nu este în căderea Judecătoriei Sectorului 1 București soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale, urmând a declina judecata cererii în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. C.-M., domiciliat în Chitila, ..81, jud. Ilfov și cu domiciliul procesual ales la S.C.P. „S. și Asociații”, din București, Calea Dorobanților nr.111-131, ., ., sector 1 și pe pârâtele P. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, ..29-31, sector 1 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat L.,. Din București, ..21, ., ., sector 1 și P. B. ROMANIA S.A. – SUCURSALA LACUL T., cu sediul în București, ..126-128, ., sector 2, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE,pentru GREFIER
A. A. aflat în concediu de odihnă
semnează grefierul șef
Red. Jud. A.A./ Gref. A.I.M./ 02 iulie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3488/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3378/2015. Judecătoria... → |
|---|
