Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 17825/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
JUDECĂTOR: C. R. B.
GREFIER: A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta C. Agricultura S.R.L. și pe intimata A. S.R.L prin administrator Carmistin International S.R.L., având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petenta, prin avocat M. C., care depune împuternicire avocațială la dosar, și intimata, prin avocat F. C., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 01.10.2015, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare în 3 exemplare, după care,
Instanța comunică petentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării depuse.
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 1 București.
Petenta, prin avocat, precizează că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial.
Intimata, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 1024 alin. 4 C.pr.pciv.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 C.pr.civ., pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Petenta, prin avocat, estimează durata cercetării procesului pentru termenul din data de astăzi.
Intimata, prin avocat, estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în raport de actele și lucrările din dosar, estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Intimata, prin avocat, depune un extras de pe portalul instanțelor de judecată, ce cuprinde soluția pronunțată în ordonanța de plată formulată de către petentă, comunicând un exemplar și petentei, prin avocat. De asemenea, învederează că hotărârea nu este încă redactată.
Petenta, prin avocat, arată că ordonanța a fost respinsă de Tribunalul București în primă instanță, însă va formula cerere în anulare. Cu privire la cauțiune, precizează că nu înțelege să o achite, motiv pentru care renunță la capătul de cerere referitor la suspendarea efectelor hotărârii atacate.
Instanța ia act că petenta, prin avocat, a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea efectelor hotărârii atacate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Părțile, prin avocat, având cuvântul pe rând, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că nu se opun încuviințării probelor solicitate de partea adversă.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea cererii și modificarea în tot a sentinței civile nr._/19.06.2015, în sensul respingerii ordonanței de plată, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune dovada achitării onorariului de avocat. Arată că litigiul de fond face parte din ansamblul de litigii promovate de societățile din grupul Pajo Holding, din care face parte și intimata-creditoare, referitoare la ipotecile mobiliare constituite de aceste firme în favoarea societății sale. Astfel, la data de 24.09.2014 a fost încheiat protocolul nr. 6883 între Pajo și C. Agricultura S.R.L., prin care s-a stabilit constituirea acestor ipoteci, la art. 6 lit. a, b, c și d. De asemenea, la data pronunțării sentinței atacate prin prezenta cerere, S.C. Pajo Holding S.R.L. datora societății sale suma de 1.848.562,08 lei, reprezentând diferențe de curs valutar, calculate conform protocolului menționat. Precizează că prin protocol s-au desocotit raporturile contractuale anterioare existente între părți, fiind modificate și completate raporturile rezultate din opt contracte de vânzare-cumpărare. Arată că petenta-debitoare livrase întreaga cantitate de marfă anterior încheierii Protocolului, iar motivul amendării contractelor prin Protocol a fost reprezentat de faptul că s-a constatat de către un surveyor independent că lipsea o importantă cantitate de marfă aflată în custodia Pajo, marfă ce fusese livrată de petenta-debitoare. Având în vedere situația menționată, părțile au agreat regularizarea raporturilor prin facturarea întregii cantități de marfă livrate către Pajo și aflată în custodia acestei societăți, în două tranșe: întâi a fost facturată întreaga cantitate de marfă deja livrată, dar constatată ca fiind lipsă în stocul Pajo, în termen de o zi de la semnarea Protocolului urmând a se emite alte facturi. Astfel, părțile au agreat ca diferența de cantitate aflată încă în custodia Pajo să fie facturată în decembrie 2014, cel târziu până la 31.12.2014. Având în vedere că părțile și-au asumat prin Protocol un decalaj de timp între momentul emiterii facturilor și momentul plății, s-a născut o diferență de curs valutar produsă de fluctuația cursului dolar față de leu, diferență pe care părțile urmau să și-o deconteze, suma de 1.848.562,08 lei reprezentând această diferență de curs valutar. În continuare, petenta arată că societatea sa a notificat Pajo, somând-o să achite, în termen de 15 zile, suma restantă, în caz contrar urmând a se înregistra de urgență cererea de emitere a somației de plată.
Referitor la pretinsa creanță a intimatei-creditoare, arată că aceasta este inexistentă. Precizează că, de fapt, societatea sa deține o creanță, actualmente negarantată, certă, lichidă și exigibilă cu privire la sumele rezultate din diferența de curs valutar. Astfel, menționează că cele 4 ipoteci mobiliare fuseseră rezoluționate în urma dezacordului exprimat de Raiffeisen la data de 30.10.2014, potrivit art. 6 lit. b din Protocol, intimata având obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare, să ofere alte garanții similare. Cu toate acestea, intimata a tăcut cu privire la avizul negativ dat de Raiffeisen la data de 30.10.2014. Având în vedere că ipoteca s-a rezoluționat, intimata nu are cum să pretindă daune moratorii, sens în care sunt și celelalte 3 sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București. Petenta, prin avocat, susține că intimata nu are o creanță lichidă, săvârșind un flagrant delict comercial. Mai precizează că în motivarea sentinței atacate se omite cu desăvârșire apărarea cu privire la rezoluționarea contractului de ipotecă, reținându-se doar emiterea facturii. Arată că ipoteca a fost radiată ca urmare a refuzului emis de Raiffeisen, și nu ca urmare a achitării debitului, în condițiile în care nu au fost achitate și diferențele de curs valutar. Pentru aceste motive, petenta, prin avocat, solicită admiterea cererii în anulare, având în vedere că nu există creanța invocată de intimată, și modificarea sentinței în sensul respingerii ordonanței de plată.
Intimata, prin avocat, depune concluzii scrise și solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, menținerea sentinței civile nr._/19.06.201 ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Precizează că Protocolul încheiat între părți nu prevede calcularea diferențelor de curs valutar, iar petenta nu a contestat debitul în termen de 15 zile de la primirea somației, însă a procedat la calcularea unor presupuse debite restante. Susține că somația din 27.05.2015 în care se pretinde un debit de 1.848.562,08 lei, reprezentând diferențe de curs valutar, este un înscris întocmit pro causa, iar datoria invocată nu este înregistrată în contabilitatea petentei și nici nu există facturi emise pentru această sumă, fiind depuse doar facturile emise în baza livrării de cereale și achitate de societatea sa. Precizează că petenta apreciază eronat că garanția mobiliară de care beneficia împotriva intimatei creditoare nu a mai produs efecte de la 31.10.2014. Astfel, condiția rezolutorie nu a intrat în vigoare, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții: dezacordul băncii și propunerea altor garanții de către Pajo. Susține că dezacordul Raiffeisen Bank cu privire la înscrierea ipotecii mobiliare în favoarea petentei-debitoare ar fi avut efect rezolutoriu asupra garanției numai dacă intimata-creditoare ar fi pus la dispoziție alte garanții. Intimata, prin avocat, invocă prevederile art. 2409, art. 2396 alin. 3 și art. 2419 C.civ, arătând că garanția nu poate fi rezoluționată de drept, ci putea fi doar radiată sau pusă în executare de creditorul-ipotecar C.. Menționează că avizul de radiere a fost emis la 83 de zile de la data plății, astfel încât este îndreptățită să încaseze daune moratorii. Intimata, prin avocat, arată că, în cazul Landbruk S.R.L., debitoarea a procedat la radierea ipotecii, astfel încât nu poate fi vorba de o rezoluțiune de drept. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea trebuie discutate în contradictoriu, astfel încât se opune acordării vreunei sume cu acest titlu.
La solicitarea instanței, intimata, prin avocat, ia cunoștință de înscrisurile depuse de petentă în dovedirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Petenta, prin avocat, având cuvântul în replică, arată că regimul ipotecilor a fost stabilit pentru fiecare societate din grup, fiind reglementat la art. 6 lit. a-d din Protocol. Arată că voința părților a fost clară, în sensul garantării întregii datorii, inclusiv în ceea ce privește accesoriile sale. Contestă faptul că intimata și-ar fi achitat datoria, acesta fiind și motivul pentru care au introdus acțiune la Tribunalul București. Menționează că art. 6 lit. a-c din Protocol prevede o condiție rezolutorie și, deși banca și-a exprimat refuzul la data de 31.10.2014, acesta nu le-a fost comunicat. De asemenea, precizează că intimata ar fi trebuit să caute alte garanții, deoarece ipoteca nu mai exista din 31.10.2014.
Intimata-creditoare, prin avocat, având cuvântul, arată că părțile nu puteau să deroge de la dispozițiile imperative ale art. 2419 C.civ., putând doar să stabilească suma. Precizează că nu li s-au oferit alte garanții, respectiv că era vorba de o garanție perfectă, iar radierea nu echivalează cu rezoluțiunea ipotecii.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2015, sub nr._, petenta C. Agricultura S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., cerere în anularea sentinței civile nr._/19.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului București în dosarul nr._/299/2015 prin care a fost admisă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor executorii ale sentinței civile și modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de emitere a unei ordonanțe de plată ca neîntemeiată, cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii, petenta a învederată că, astfel cum a arătat prin întâmpinarea depusă în prima instanță, prezentul litigiu face parte dintr-un ansamblu de procese inițiale de societățile din grupul Pajo Holding cu privire la ipotecile mobiliare constituite de acestea în favoarea societății sale, pentru datoria Pajo față de C. Agricultura S.R.L., astfel cum aceasta a fost stabilită în temeiul unei convenții de desocotire a raporturilor contractuale, respectiv Protocolul încheiat la data de 24.09.2014. Astfel, prin Protocol, s-a stabilit constituirea unor ipoteci mobiliare în favoarea societății sale, până la concurența sumelor de plată prevăzute în graficul de plăți prevăzut la art. 3 din Protocol.
Petenta a arătat că la momentul pronunțării sentinței civile nr._/19.06.2015, S.C. Pajo Holding S.R.L. datorează societății sale suma de 1.848.562,08 lei reprezentând diferențe de curs valutar calculate potrivit Protocolului nr. 6883/24.09.2014. Petenta a învederat că pentru garantarea obligației asumate prin protocol, atât Pajo, cât și terții afiliați – A. S.R.L., Landbruk S.R.L. și Porcellino Grasso S.R.L., au constituit în mod individual, în favoarea C., ipoteci mobiliare până la concurența sumelor de plată estimate ca tranșe în valută USD, potrivit graficului prevăzuți de părți în cadrul Protocolului.
Față de constatarea făcută de un surveyor independent a faptului că o importantă cantitate de marfă livrată de C. și aflată în custodia Pajo lipsea, părțile au agreat regularizarea raporturilor prin facturarea întregii cantități de marfă deja livrate în 2 tranșe: într-o primă etapă a fost facturată întreaga cantitate de marfă deja livrată, dar constatată ca lipsă în stocul Pajo (facturile fiscale fiind emise sub nr._-_/24.09.2014 pentru contravaloarea în RON a sumelor agreate în Protocol, la cursul de schimb din data facturării, respectiv 24.09.2014); pe de altă parte, părțile au agreat că diferența de cantitate aflată încă în custodia Pajo să fie facturată în luna decembrie 2014, cel târziu până la 31.12.2014. Astfel, la cererea expresă a Pajo în 28.11.2014 au fost emise facturile fiscale nr._-_/28.11.2014, iar prin art. 3 din Protocol, Pajo a recunoscut întreaga cantitate de marfă și a acceptat prețul acesteia (în valoare totală de 6.334.59,7 USD) ca reprezentând datoria înregistrată de Pajo față de C..
Întrucât părțile și-au asumat prin Protocol un decalaj de timp între momentul emiterii facturilor și momentul plății conform tranșelor din scadențar, automat contractul naște o diferență de curs valutar asociată cu fluctuația cursului USD față de RON, diferență pe care părțile sunt obligate să o regularizeze și să și-o deconteze.
Petenta a menționat că, potrivit protocolului, în eventualitatea în care subvenția APIA nu era încasată de Pajo până la data de 20.11.2014, potrivit înțelegerii părților, devenea aplicabilă varianta actualizată a tabelului, sens în care C. a înțeles să accepte o prelungire a termenelor de plată cu condiția ca Pajo să suporte și un cost de finanțare al acestei rescadențări. În cazul de față, deși Pajo și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii în RON a tuturor facturilor fiscale de marfă emise în RON din data facturării, datorită evoluției însemnate (în sensul creșterii) a cursului valutar între momentul emiterii și momentul plății, Pajo înregistrează în continuarea un debit reprezentat de diferențele de curs valutar în sumă de 1.848.562,08 lei, ultimul curs valutar la care societatea petentă a raportat ultima plată fiind cel din 30.01.2015. În aceste condiții, contravaloarea în USD a datoriei totale recunoscute prin Protocol de Pajo nu este încă stinsă, deoarece există diferențe de curs valutar cu privire la toate plățile efectuate de Pajo în RON, în determinarea debitului, avându-se în vedere și imputația plății, astfel cum aceasta a fost stabilită convențional de către părți prin art. 3 alin. 1 pct. 1. Petenta a arătat că, în acest sens, Pajo a fost notificată, în temeiul art. 1013 alin. 1 C.pr.civ., fiind somată să achite în curs de 15 zile suma restantă, în caz contrar urmând a fi înregistrată imediat cererea de emitere a somației de plată.
În continuare, petenta a susținut că pretinsa creanță a A. împotriva sa este neîntemeiată, iar societatea sa deține o creanță (actualmente negarantată) certă, lichidă și exigibilă împotriva reclamantei cu privire la sumele rezultate din diferențele de curs valutar.
Petenta a arătat că, potrivit art. 6 alin. 1 lit. b din Protocol, intimata a constituit în favoarea sa o ipotecă mobiliară asupra universalității de creanțe, prezente sau viitoare, pe care le are sau le va avea asupra oricăror terțe părți (cum ar fi, dar fără a se limita la clienți, furnizori, debitori, chiriași, orice autoritate a statului) sau orice titlu și în baza oricăror temeiuri ori contracte încheiate cu profesioniști sau născute din raporturi juridice civile, cu excepțiile prevăzute de lege, până la concurența sumei de 6.334.599,7 USD. În acest sens, a fost încheiat contractul de ipotecă mobiliară nr. 6887/24.09.2014 în baza căruia societatea sa a înscris ipoteca în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în data de 24.09.2014, confirm avizului nr._-PFG.
Petenta a precizat că, așa cum rezultă din art. 6.2 din Protocol, înscrierii ipotecii se făcea sub condiție rezolutorie: „Garanțiile de mai sus sunt cumulative. În măsura în care garanțiile prevăzute la punctele a-c, încheiate sub condiție rezolutorie, vor primi aviz negativ din partea Raiffeisen Bank S.A., exprimat în scris, irevocabil și neechivoc, Pajo are obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare să propună alte garanții similare și în cuantum egal valoric”. Astfel, condiția rezolutorie s-a produs anterior achitării de către Pajo a datoriei recunoscute, Banca manifestându-și dezacordul cu privire la înscrierea ipotecii prin adresa nr. 2422/_. Deși A. avea obligația de a comunica dezacordul băncii în termen de 2 zile lucrătoare de la primire, atât aceasta, cât și Pajo au înțeles să ascundă refuzul băncii din luna noiembrie până în luna februarie, tocmai pentru ca Pajo să nu fie forțată să înființeze alte garanții.
Pe lângă radierea garanției pentru neîndeplinirea condiției rezolutorii, părțile au avut în vedere și stingerea ca urmare a achitării datoriei (art. 6 alin. 3 pct. 3 din Protocol), iar în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul solicitării, petenta ar fi avut obligația de a elibera orice înscris necesar și de a realiza orice procedură pentru radierea procedurilor din registrele publice, sub sancțiunea de a datora proprietarilor bunurilor aflate în garanței daune interese în cuantum de 500 euro/întârziere.
Petenta a învederat că prin contractul de ipotecă mobiliară se garantau toate sumele născute din Protocol, inclusiv diferențele de curs valutar pe care societatea sa nu le-ar fi încasat, iar radierea ipotecii la data de 13.03.2015 a avut loc ca urmare a faptului că Raiffeisen Bank și-a exprimat dezacordul pentru înscrierea unor garanții subsecvente asupra universalității de creanțe a A., aspect despre care însă nu a fost informată niciodată în scris de către A.. Cu toate acestea, deși nu i s-a făcut nicio dovadă a punctului de vedere al băncii și nici nu i s-a solicitat de către A. radierea ipotecii pe acest motiv, societatea petentă a dat dovadă de bună-credință, în condițiile în care obligația se năștea numai la momentul solicitării radierii de către A., deoarece părțile au stipulat în condițiile art. 1536 C.civ. o clauză penală cu privire la îndeplinirea obligației de radiere.
Petenta a susținut că a procedat față de reclamantă cu o toleranță contractuală maximă, la care aceasta nu era îndreptățită, având în vedere că nici la momentul notificării din 26.02.2015 (cu privire la achitarea datoriei garantate de Pajo) și nici măcar la data radierii ipotecii (13.03.2015), Pajo nu achitase integral suma garantată.
Cu privire la necesitatea suspendării efectelor executorii ale hotărârii pronunțate de instanța de fond, petenta a invocat prevederile art. 1024 alin. 5 C.pr.civ., arătând că inconvenientele create de parcurgerea unei proceduri speciale de contestație la executare și de suspendare a executării silite ar fi majore, iar posibilitatea recuperării ulterioare a sumei de 161.217 lei este puțin realizabilă în raport de solvabilitatea îndoielnică a intimatei și în raport de faptul că societatea petentă are rangul unui creditor chirografar. De asemenea, petenta a menționat că prezentul litigiu face parte dintr-o . litigii inițiale de către societățile din grupul Pajo cu privire la pretinsele creanțe ale acestora împotriva societății sale cu privire la obligația de radiere a ipotecilor, iar în toate celelalte trei litigii identice aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a pronunțat soluții de respingere a cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată.
Petenta a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este neîntemeiată, pe de o parte datorită faptului că nu sunt îndeplinite condițiile pentru nașterea creanței A., respectiv că radierea ipotecii s-a efectuat ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, iar, pe de altă parte, datorită inexistenței caracterului cert, lichid și exigibil al cuantumului creanței.
În continuare, petenta a învederat că, a data de 31.10.2014, s-a îndeplinit condiția rezolutorie cu privire la ipoteca înscrisă în favoarea sa, astfel că garanția constituită de A. a încetat să existe, motiv pentru care pretinsa creanță a devenit lipsită de orice fundament. Din acest punct de vedere, dând corecta calificare juridică a faptelor, motivul radierii ipotecii îl reprezintă îndeplinirea condiției rezolutorii la data de 31.10.2014, iar nu îndeplinirea obligației de plată de către societatea mamă Pajo. Mai mult, nu ar fi fost posibil ca societatea sa să fi fost pusă vreodată în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației de radiere a ipotecii, prin raportare la succesiunea în timp a evenimentelor.
Totodată, din interpretarea coroborată a dispozițiilor Protocolului cu elementele din probatoriu, dreptul A. la aplicarea daunelor interese, evaluate convențional prin inserarea clauzei penale în cuprinsul Protocolului nu s-a născut, astfel încât A. nu are o creanță împotriva sa. Ca atare, date fiind cele arătate anterior, din care rezultă în mod vădit faptul că în cauză nu poate fi vorba de o plată integrală a creanței, corespunzătoare tranșei din 19.12.2014, nu s-a născut obligația corelativă de radiere a ipotecii mobiliare, motiv pentru care nu pot fi puse în sarcina sa daune interese generate de pretinsa executare cu întârziere a acestei obligații.
Mai mult, petenta a învederat că societatea sa a procedat deja la radierea ipotecii mobiliare (prin înregistrarea avizului de stingere a ipotecii mobiliare la data de 13.03.2015), în absența stingerii integrale a datoriei pe care aceasta o are, astfel încât clauza penală stipulată în cuprinsul Protocolului nu mai poate produce efecte. Petenta a mai arătat că a refuzat factura AVI139841/08.04.2015 ca fiind nedatorată și a returnat-o către A..
Petenta a invocat prevederile art. 1014 alin. 1 și art. 663 C.pr.civ., arătând că art. 3 alin. 3 pct. 3 din Protocol prevede doar evaluarea convențională a prejudiciului generat de neexecutarea obligației de radiere a ipotecii, astfel încât creanța nu este certă, ci una eventuală a cărei naștere este condiționată de neexecutarea obligației de radiere a ipotecii după efectuarea integrală a plăților stipulate în graficul agreat de către părțile Protocolului.
Cu privire la caracterul exigibil, petenta a susținut că, așa cum rezultă în mod neechivoc din probatoriul administrat, creanța nu este una născută, motiv pentru care nu se poate discuta de exigibilitatea acesteia.
În continuare, petenta a invocat prevederile art. 1401 alin. 1 și art. 1407 alin. 1 C.civ., arătând că, în condițiile în care contractul de ipotecă mobiliară a fost desființat cu titlu retroactiv ca efect al îndeplinirii condiției rezolutorii, existența publicității acestuia, prin înscrierea în AEGRM, nu producea nici un efect asupra existenței ori a valabilității sale între părțile contractului, motiv pentru care nu se impune atragerea răspunderii sale contractuale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013-1024 C.pr.civ.
În susținerea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie: încheierea din 29.06.2015 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 (filele 20-24), încheierea din 24.06.2015 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 (filele 26-27), sentința civilă nr._/13.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 (filele 28-32).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 1-2).
La data de 01.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii în anulare și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și taxă de timbru.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin OP înregistrat la Raiffeisen Bank sub nr. 4897/19.12.2014 în sumă de 5.562.923,91 lei, Pajo Holding S.R.L. și-a respectat obligația de plată a tranșei de 1.534.599,7 USD la cursul de 1 USD = 3,6250 lei la 18.12.2014, însă Cargil Agricultura S.R.L. a procedat la înregistrarea Avizului de stingere a ipotecii mobiliare la data de 13.03.2015, cu o întârziere de 73 de zile, raportat la dispozițiile ale art. 2419 C.civ.
Având în vedere faptul că între data de 19.12.2014, data în care s-a procedat la plata obligației garantate prin ipoteca mobiliară constituită de Cargil Agricultura S.R.L. și 13.03.2015, data înregistrării avizului de stingere nr. 2015-_-NJO sunt de 73 de zile întârziere, a procedat la calcularea de daune interese în cuantum de 500 euro/zi de întârziere, respectiv 36.500 lei.
Astfel, intimata a invocat prevederile art. 1536 și art. 1537 C.civ., arătând că petenta a stipulat de comun acord cu partenerul contractual o clauză penală prin care a limitat cuantumul daunelor interese moratorii la suma de 500 euro/zi, minimul prevăzut de art. 2419 C.civ., fiind de drept în întârziere pentru executarea obligației de a face de la data la care Pajo Holding S.R.L. și-a respectat obligația de plată a tranșei de 1.534.599,7 USD, respectiv din 19.12.2014.
Intimata a susținut că sentința de fond este întemeiată având în vedere că debitoarea nu a procedat la contestarea debitului în termenul de 15 zile de la primirea somației, dar a procedat la efectuarea de calcule a unor presupuse debite restante și a unor înscrisuri pro causa pentru a-și fabrica o apărare în litigiul privind emiterea ordonanței de plată.
Astfel, prin somația din 27.05.2015 comunicată de Pajo Holding la data de 03.06.2015, C. Agricultura S.R.L. pretinde că ar fi calculat suma de 1.848.562,08 lei ca debit datorat reprezentând diferențe de curs valutar, înscris întocmit pro causa, având în vedere data întocmirii și transmiterii acestuia. Intimata a susținut că suma de 1.848.562,08 lei nu poate fi reținută ca fiind datorată deoarece, pe de o parte, este rezultatul unui calcul arbitrar efectuat ca urmare a interpretării greșite a înțelegerii părților stabilite prin Protocolul nr. 6883/24.09.2015, iar, pe de altă parte, debitul pretins nu a fost înregistrat în contabilitatea C. Agricultura, aceasta nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În continuare, intimata a menționat că dezacordul exprimat de Raiffeisen cu privire la înscrierea ipotecii mobiliare în favoarea C. Agricultura S.R.L. ar fi avut efect rezolutoriu asupra garanției doar în cazul societatea sa ar fi pus la dispoziție alte garanții or, având în vedere rapiditatea cu care și-a îndeplinit obligațiile de plată rezultate din facturile emise.
De asemenea, intimata a precizat că garanția nu poate fi rezoluționată de drept, aceasta putând fi radiată sau pusă în executare doar de către creditorul ipotecar C. Agricultura S.R.L., sens în care a invocat prevederile art. 1404 C.civ. Astfel, interpretarea trunchiată a înțelegerii părților cu privire la clauza rezolutorie nu poate înlătura faptul că în perioada 24.09.2015 – 13.03.2015 debitoarea a fost beneficiara garanției reale mobiliare asupra universalității de bunuri și creanțe aparținând Pajo Holding, având oricând posibilitatea de a-și exercita prerogativa executării garanției, iar singurele modificări asupra garanției putând fi operate de către creditor.
Intimata a invocat prevederile art. 36 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea AEGRM aprobat prin H.G. nr. 802/1999 și a învederat că plata tranșei de 1.534.599,7 USD a fost efectuată de Pajo Holding la termen și în integralitate conform Protocol și a Facturilor emise în acest sens. De asemenea, avizul de radiere al ipotecii mobiliare a fost înregistrat la C. Agricultura S.R.L. cu o întârziere de 83 de zile de la momentul stingerii obligației de plată garantate, iar dispozițiile imperative ale art. 2419 C.civ. coroborate cu înțelegerea părților consemnată în art. 6 alin. 3 pct. III din Protocolul nr. 6883/24.09.2015 stabilesc penalități de 500 euro/zi pentru întârzierea stingerii ipotecii de către C. Agricultura S.R.L.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1023 și următoarele C.pr.civ.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1024 C.pr.civ., împotriva ordonanței de plată se poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, în care se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de Titlul IX din codul de procedură civilă (Procedura ordonanței de plată), precum și, dacă este cazul, cauze de stingere ulterioare emiterii ordonanței de plată.
P. sentința civilă nr._/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 (filele 131-132 dosar atașat), instanța a admis ordonanța de plată privind pe creditoarea A. S.R.L. prin administrator Carmistin International S.R.L. și pe debitoarea C. Agricultura S.R.L. și a somat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 161.217 lei debit principal, stabilind un termen de plată de 10 zile de la data comunicării hotărârii, respectiv a obligat debitoarea să plătească creditoarei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 200 lei reprezentând taxă timbru și 4.446,30 lei onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că între părți a fost încheiat protocolul nr._/24.09.2014, iar în vederea garantării respectării obligației de plată asumate prin acest protocol, Pajo Holding S.R.L., precum și terții afiliați, respectiv A. S.R.L., Landbruk S.R.L. și Porcellino Grasso S.R.L. au constituit în mod individual în favoarea debitoarei ipoteci mobiliare până la concurența sumelor de plată estimate ca tranșe în valută USD, așa cum au fost estimate în graficul plăților prevăzut de părți în cadrul protocolului. Astfel, prima instanța a reținut că societatea creditoare a constituit în favoarea C. Agricultura S.R.L. o ipotecă asupra universalității de creanțe prezente sau viitoare pe care le are sau le va avea asupra oricăror terți sub orice titlu și în baza oricăror temeiuri ori contracte încheiate cu profesioniști sau născute din raporturi juridice civile, cu excepțiile prevăzute de lege, până la concurența sumei de 6.334.599,7 USD, sens în care a fost încheiat contractul de ipotecă mobiliară nr. 6887/24.09.2914, în baza căruia s-a procedat la înscrierea ipotecii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
De asemenea, prima instanță a reținut că debitoarea s-a obligat să plătească daune interese moratorii în cuantum de 500 euro/zi de întârziere, iar, în raport de momentul achitării tranșei în cuantum de 1.534.599,7 USD prin OP nr. 4897/19.12.2014 și momentul înregistrării avizului de stingere a ipotecii mobiliare din data de 13.03.2015 (cu întârziere de 73 zile), debitoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 161.217 lei în baza facturii nr. AVI139841/08.04.2015.
Analizând cererea în anulare, prin prisma susținerilor petentei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Între S.C. C. Agricultura S.R.L., pe de o parte, și S.C. Pajo Holding S.R.L., pe de altă parte, a fost încheiat Protocolul nr. 6883/24.09.2014 (filele 18-23 dosar atașat) având ca obiect modificarea și completarea contactelor CGS49249, CGS49749, CGS50030, CGS50989, CGS51114, CGS53735, CGS53407 și CGS54526.
Instanța reține că, potrivit art. 3 din Protocol, plata mărfurilor, indiferent de data facturării lor, urma a se face conform următorului grafic: la data de 03.10.2014, respectiv 31.10.2014 suma de 750.000 USD TVA inclus; la data de 20.11.2014 suma de 3.300.000 USD TVA inclus; la data de 19.12.2014 suma de 1.534.599,7 USD TVA inclus. De asemenea, astfel cum rezultă din art. 4 din Protocol, părțile contractante au stabilit ca plata mărfii să se facă prin ordin de plată, în echivalent RON la cursul BNR valabil în data scadenței tranșei de plată conform art. 3.
Instanța constată că, în vederea garantării plății tranșelor prevăzute de Protocol, precum și a penalităților de întârziere, costuri de execuție și/sau judiciare izvorâte din Protocol sau în legătură cu acesta, părțile au stabilit constituirea de către intimata .. a unei ipoteci mobiliare asupra universalității de creanțe, prezente sau viitoare, pe care le are sau le va avea asupra oricăror terțe părți (cum ar fi, dar fără a se limita la clienți, furnizori, debitori, chiriași, orice autoritate a statului) sau orice titlu și în baza oricăror temeiuri ori contracte încheiate cu profesioniști sau născute din raporturi juridice civile, cu excepțiile prevăzute de lege.
În acest sens, între petentă, în calitate de creditor ipotecar, și intimată, în calitate de garant ipotecar, a fost încheiat contractul de ipotecă mobiliară nr. 6887/24.09.2014 (filele 24-25 dosar atașat), având ca obiect garantarea obligației de plată a sumei de 6.334.599,7 USD datorată de către debitorul ipotecar, societatea afiliată garantului ipotecar, în baza Protocolului din data de 24.09.2014, respectiv a oricărei sarcini, taxe sau cost suplimentar rezultând de către creditorul ipotecar a drepturilor sale din prezentul contract.
Instanța constată că societatea creditoare a emis factura nr. AVI139841/08.04.2015 (fila 17 dosar atașat) pentru suma de 161.217 lei reprezentând daune interese conform protocolului nr. 6883/24.09.2014, ca urmare a aplicării cauzei penale prevăzute de art. 6 din Protocolul nr. 6883/24.09.2014, factură ce nu a fost acceptată în mod expres la plată prin semnătură.
Potrivit. art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de Protocolul nr. 6883/24.09.2014 și de contractul de ipotecă mobiliară nr. 6887/24.09.2014, cu privire la care instanța reține ca a fost acceptat în mod expres de către debitoare, fiind semnat, și nu de factura nr. AVI139841/08.04.2015, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Referitor la caracterul cert al creanței, în conformitate cu prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Astfel, prin Protocolul nr. 6883/24.09.2014, a fost stabilit că garanțiile încetează de drept la momentul plății tranșelor anterior menționate, iar în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul solicitării debitorului gajist C. are obligația de a elibera orice înscris necesar și de a realiza orice procedură pentru radierea mențiunilor din registrele publice (Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare) sub sancțiunea de a datora proprietarilor bunurilor aflate în garanție daune-interese în cuantum de 500 de euro/zi de întârziere.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că ipoteca mobiliară constituită în baza contractului anterior menționat a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 24.09.2014 (fila 26 dosar atașat) și a fost radiată la data de 13.03.2015 (fila 30 dosar atașat).
Așa cum rezultă din art. 4.3. din contract, garanția a fost încheiată sub condiția rezolutorie ca Raiffeisen Bank S.A., deținătoare a unei ipoteci anterioare pe creanțele intimatei, să nu exprime un dezacord neechivoc cu privire la ipoteca instituită în favoarea C., sens în care intimata s-a obligat să notifice în scris Raiffeisen Bank S.A. cu privire la contractul de ipotecă și să comunice petentei orice răspuns din partea băncii în termen de 2 zile lucrătoare de la primire.
Astfel, instanța reține că, la data de 31.10.2014, Raiffeisen Bank S.A. și-a exprimat dezacordul cu privire la constituirea ipotecii de rang subsecvent asupra universalității de creanțe, prezente sau viitoare, în favoarea C. Agricultura S.R.L. (adresa nr. 2422 – fila 126 dosar atașat). Pe cale de consecință, instanța apreciază că și-a produs efectele condiția rezolutorie prevăzută la art. 4.3 din contract, contractul de ipotecă fiind desființat cu caracter retroactiv.
Potrivit art. 1.401 alin. 1 C.civ., condiția este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desființarea obligației, iar condiția îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților, natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul (art. 1407 alin. 1 C.civ.).
Deși intimata a susținut că, pentru a opera condiția rezolutorie, era necesară propunerea de noi garanții de către Pajo, instanța nu poate reține aceste afirmații. Așa cum rezultă din Protocol, în măsura în care garanțiile prevăzute la punctele a-c, încheiate sub condiție rezolutorie, vor primi aviz negativ din partea Raiffeisen Bank S.A., exprimat în scris, irevocabil și neechivoc, Pajo are obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare să propună alte garanții similare și în cuantum valoric egal.
Astfel, având în vederea modalitatea în care a fost reglementată condiția rezolutorie („în măsura în care garanțiile (…) încheiate sub condiție rezolutorie, vor primi aviz negativ din partea Raiffeisen Bank S.A., Pajo are obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare să propună alte garanții”), rezultă în mod clar că părțile nu au avut niciun moment reprezentarea faptului că pentru a opera condiția rezolutorie este necesar ca Pajo să constituie alte garanții, această obligație existând tocmai ca urmare a desființării cu caracter retroactiv a ipotecii mobiliare din cauza dezacordului exprimat de Raiffeisen Bank S.A.
În aceste condiții, plata efectuată la data de 19.12.2014 (ordin de plată nr. 4897/19.12.2014 – fila 29 dosar atașat), în baza căreia intimata a calculat daune-interese în cuantum de 500 de euro/zi de întârziere, a fost efectuată la un moment la care contractul de ipotecă mobiliară era desființat (ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii), motiv pentru care nu se impune angajarea răspunderii contractuale a petentei în temeiul clauzei penale anterior menționate, cum în mod eronat a stabilit prima instanță.
Pe cale de consecință, reținând lipsa caracterului cert a creanței invocate de intimata-creditoare, instanța urmează să admită cererea, să anuleze sentința civilă nr._/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 și să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, intimata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 7.159,49 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (250 lei – chitanțe filele 1-2) și onorariu avocat în cuantum de 6.909,49 (factura nr._/24.09.2015, factura nr._/30.09.2015, ordin de plată din 02.10.2015), ținând seama de complexitatea cauzei, obiectul cererii de chemare în judecată (plata sumei de 161.217 lei) și de munca efectiv prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare astfel cum a fost precizată de petenta C. Agricultura S.R.L., cu sediul în București, .-15, Clădirea A2, . și cu sediul ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen din București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L. prin administrator Carmistin International S.R.L., cu sediul în ., jud. V., J_, CUI RO_.
Anulează sentința civilă nr._/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015.
Respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 6.909,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. B. C. R. B. A. M.
Red./Thred.: SB
4ex/12.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
