Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 17923/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 06.10.2015
Instanta constituita din:
Președinte A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA A ORASULUI CLUJ N. PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 29.09.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.12.2014, sub nr._ reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a solicitat instanței obligarea pârâtei U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI CLUJ-N. la plata sumei de 1746 lei cu titlu de despăgubiri, a sumei de 327,71 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data scadenței, respectiv 27.08.2012 și până la data de 30.11.2014 și a dobânzii legale de la data promovării acțiunii și în continuare până la achitarea debitului restant; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 05.06.2012 autoturismul înmatriculat sub nr._, asigurat al reclamantei, a fost avariat în timp ce circula pe . Cluj-N., datorită unei gropi nesemnalizate ce se afla pe carosabil. În baza poliței de asigurare CASCO, reclamanta a achitat asiguratului său o despăgubire în valoare de 1746 lei, în data de 13.06.2012, sumă care apreciază că este necesar a fi recuperată în baza art. 2210 C.civ. de la pârâte.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 2210 C.civ și art. 1357, 1349 C.civ, O.U.G. 195/2002 iar în dovedirea cererii au fost anexate înscrisuri., solicitându-se totodată administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea auto.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 16.03.2015 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția netimbrării, a necompetenței teritoriale a instanței, lipsei calității procesuale pasive și pe fond a susținut că pretențiile reclamantei nu sunt probate, prin înscrisurile depuse la dosar aceasta nefiind în măsură a proba îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C.proc.civ iar în dovedire au fost anexate înscrisuri.
La data de 05.05.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor și înlăturarea apărărilor pârâtei.
La termenul de judecată din data de 05.05.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția netimbrării și necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a calificat ca fiind apărare de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în baza art. 255 rap la art. 258 C.proc.civ instanța a încuviințat, proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto, raportul de expertiză fiind anexat la dosarul cauzei, filele 94-107).
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Analizând înscrisurile anexate în probațiune de către reclamantă, instanța reține că aceasta a făcut dovada faptului că autovehiculul cu număr de înmatriculare_, asigurat Casco al societății reclamante, conform poliție de asigurare . nr._ – fila 13, a suferit avarii în 05.06.2012, fiind avariate reperele din devizele și din documentul de introducerea în reparația a autovehiculului, anexate la dosar. Contravaloarea reparațiilor a fost în cuantum de 1746 lei, după cum reiese din facturile anexate la dosar, sumă achitată de reclamantă pentru asigurat, la data de 27.08.2012.
Elementele menționate mai sus sunt singurele probate de către reclamantă.
Însă, locul producerii accidentului (. Cluj-N.) reiese numai din declarația conducătorului auto Denitiu M. D. declarație pe baza căreia s-a încheiat documentul de intrare în reparație, reprezentanții societății reclamante sau reprezentanți ai poliției rutiere nefiind de față la locul producerii accidentului. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto. Totodată, acesta are interesul să declare faptul că accidentul s-a produs din cauze care nu îi sunt imputabile, pentru a beneficia de avantajele încheierii asigurării facultative fără a se reține vreun accident produs din culpa sa, precum și pentru a evita eventuale sancțiuni contravenționale. Mențiunile din documentul de introducere în reparație a autovehiculului, fac doar dovada faptului că asiguratul reclamantei a declarat cele consemnate, nefiind probată însă veridicitatea acestei declarații.
Planșele foto depuse, nu conțin elemente de identificare a datei și locului producerii avariei și chiar dacă data și locul ar putea fi identificate, acest aspect nu ar fi de natură să conducă la admiterea acțiunii, în lipsa corelării cu alte probe utile cauzei. Prin urmare, nu se poate stabili dacă există o groapă sau mai multe pe . afara localității, dacă avariile au fost produse de o anumită groapă sau de un canal aflat pe acest drum administrat de pârâta din prezenta cauză, de un canal care se afla pe un drum administrat de altă persoană sau de un alt element (groapa/bordură etc.).
Nici raportul de expertiză nu este util asupra acestor aspecte, fiind evident din concluziile raportului întocmit în cauză că expertul a avut în vedere exclusiv înscrisurile din dosar fără a se stabili că avarierea s-a produs în locul și în circumstanțele respective. De altfel, expertul nici nu avea posibilitatea de a stabili situația de fapt, altfel decât din înscrisurile anexate, acestea fiind singurele probe administrate de reclamantă. Se și menționează că dinamica producerii incidentului s-a realizat în baza declarațiilor asiguratului reclamantei iar din materialul probator administrat nu s-au identificat probe care să permită afirmarea sau infirmarea faptului că avariile s-au produs în alte circumstanțe decât cele declarate. Acesta mai arată că nu există date de natura unor probe materiale pentru a se exprima o certitudine cu privire la modul de producere a avariei, fiind însă posibil ca avaria să se fi produs și în modalitatea descrisă de conducătorul auto.
Cu privire la împrejurările producerii accidentului reclamanta nu a adus nici o probă, instanța necunoscând dacă groapa cu privire la care se susține că a produs avariile putea sau nu fi evitată de un conducător auto diligent și care respectă normele legislației rutiere.
Analizând probele administrate, instanța constată că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate neexistând nicio dovadă în sensul că avarierea autovehiculului se datorează cauzelor indicate de asiguratul reclamantei. Nu este suficient ca avaria să fie posibil a fi produsă de trecerea printr-o groapă, ci revenea reclamantei obligația de a dovedi că este cert că respectiva groapă, aflată într-o zonă administrată de pârâtă, a produs prejudiciul, avariind autovehiculul asigurat de aceasta.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală, atâta vreme cât reclamanta nu a adus nicio probă pentru a dovedi fapta ilicită, culpa pârâtei și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine nici măcar cu privire la data și locul producerii avariilor la autoturismul asigurat. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă (asigurare de dovezi, fotografii din care să rezulte cu exactitate data și locul producerii incidentului, eventuala constatare ex propriis sensibus a unui agent de poliție a locului și a datei producerii evenimentului rutier).
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la art. 1357 cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în sector 5, București, .. 1, ., . contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA A ORASULUI CLUJ N. PRIN PRIMAR cu sediul în CLUJ N., .-3 ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 06.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.A.P./Dact. E.A.S., A.A.P./4 ex./10.12.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
