Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 16438/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. _
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ROBERT CRISTIAN BURLACU
JUDECĂTOR: S. B.
GREFIER C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta HIDROCONSTRUCȚIA SA S. M. – BACĂU, și pe intimata .., având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015 petenta-debitoare . BACĂU, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata-creditoare . anularea ordonanței civile nr._/08.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea cererii, petenta-debitoare a arătat instanței că, prin ordinul de plată nr.85/14.01.2015 a achitat suma de_ lei reprezentând debit principal potrivit facturilor nr._/2013 și_/2013 pentru acest motiv nu mai subzistă obligarea societății petente la plata penalităților de întârziere întrucât plata sumei de_ lei nu se încadrează prevederilor art.1013 alin.1, art. 1016 și art.1017 C.proc.civ.
Petenta-debitoare a învederat instanței că intimata-creditoare nu și-a îndeplinit obligația de livrare a produselor conform specificațiilor din anexa 1 la contractul de furnizare de produse nr._/30.04.2013 astfel cum rezultă din Raportul de inspecție în șantier cu nr._/08.10.2013 pe care creditoarea și l-a însușit și nu a înțeles până la data 28.03.2014 să se conformeze clauzelor contractuale.
A mai precizat petenta debitoare că i-a remis intimatei-creditoare adresele 2815/21.03.2014, 3541/05.04.2013, 4320/23.04.2014, 4982/09.05.2014 iar prin adresa nr. 5380/16.05.2014 i-a propus acesteia o întrevedere la Stăuceni-B. pentru lămurirea situației echipamentelor neconforme, acceptată de creditoare prin adresa 20.05.2014. Totodată, petenta-debitoare a învederat instanței că Consiliul Județean B., în calitate de autoritate contractantă a precizat că va comunica acceptul, condiționat de încadrarea în termenul pentru efectuarea remedierilor la lucrările executate conform instrucțiunii date de inginer prin adresa EPTISA România nr._/23.05.2014 și răspunsul CJ B. nr. 9564/28.05.2014, nr. UIP/EPTISA/5934/28.05.2014 iar abia în luna iunie s-au livrat în totalitate produsele ce au făcut obiectul contractului potrivit procesului-verbal din data de 03.06.2014.
Petenta-debitoare a precizat că factura emisă de intimata-creditoare nu era scadentă în luna septembrie 2013 astfel capătul de cerere privind penalitățile în sumă de_ este formulat în mod nelegal și netemeinic iar atitudinea culpabilă a . de a nu livra în totalitate produsele sale conform specificațiilor contractuale a condus la neactivarea clauzei contractuale menționate la art.5.1 și implicit la neplata de către noi a sumelor pretinse de aceasta.
În drept, petenta-debitoare a invocat prevederile art. 1023 alin.6 C.proc.civ.
În dovedirea cererii aceasta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei conform art. 6 alin.2 din OUG 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 15.06.2015, intimata-creditore a solicitat invocat excepția tardivității cererii în anulare și excepția netimbrării cererii iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea petentei-debitoare la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferentei perioadei 04.07._15, la care se adaugă cheltuielile de judecată de 200 lei.
În motivarea cererii, intimata-debitoare a arătat instanței că soluția dispusă prin ordonanța de plată este temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ., iar bunurile au fost livrate la data de 03.06.2014 și, prin cererea modificatoare depusă în dosarul_/299/2014 pentru termenul din data de 17.11.2014, a precizat că solicită debitul principal și penalitățile de la data scedenței, respectiv 04.07.2014 și până la plata efectivă a debitului în conformitate cu prevederile art. 13.2 din contractul de furnizare de produse nr._/30.04.2013.
Întrucât petenta-debitoare a achitat debitul la data de 14.01.2015, intimata-creditoare datorează suma totală de_ lei cu titlu de penalități de întârziere.
În drept, intimata-creditoare a invocat prevederile art. 1013-1024 C.proc.civ.
În dovedirea cererii aceasta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 04.09.2015, petenta-debitoare a solicitat instanței respingerea excepțiilor ca neîntemeiate iar cu privire la așa-zisul fond al cauzei și ia act că aceasta a achitat suma de_ lei la data de 14.01.2015 iar în atare condiții nu mai subzistă obligația societății de a achita penalități de întârziere.
A mai arătat petenta-debitoare că nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere în cuantum de_ lei întrucât nu constituie o creanță certă lichidă și exigibilă iar suma de_ lei excede cadrului procesual al ordonanței de plată fiind practic pretenții noi.
Petenta-debitoare a învederat instanței că judecătorul fondului nu a respectat prevederile titlului IX din C.proc.civ., a acordat termene în favoarea reclamantei și a amânat de câteva ori pronunțarea soluției influențând în acest sens perioadele de timp în care a fost obligată la penalități de întârziere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 1024 alin.3 C. prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.
Instanța constată că cererea în anularea este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța civilă nr._/08.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă cererea precizată a intimatei-creditoare și a fost obligată petenta-debitoare la plata sumei de 200.000 lei reprezentând debit principal, penalități de întârziere pentru perioada 04.07._14 în cuantum de_ lei și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a ajunge la această soluție judecătorul cauzei având ca obiect emiterea ordonanței de plată, în mod corect a apreciat că intimata-creditoare deține o creanța certă, lichidă și exigibilă întrucât între părți au existat relații contractuale în baza contractului de furnizare de produse nr._/30.04.2013 în baza căruia intimata-creditoare a livrat bunurile ce au făcut obiectul contractului iar petenta-debitoare nu și-a îndeplinit obligația de plată. Totodată judecătorul cauzei a constatat, din înscrisurile administrate în dosarul_/299/2014 coroborate cu susținerile petentei-debitoare că intimata-creditoare și-a îndeplinit obligațiile la data de 03.06.2014 când a livrat și ultimele produse ce au fost acceptate ca fiind conforme specificațiilor tehnice de către petenta-debitoare și, deși, a existat o întârziere în îndeplinirea completă a obligațiilor, petenta-debitoare nu a solicitat rezilierea contractului ci din contră a acceptat primirea bunurilor considerate chiar de către aceasta ca fiind conforme.
Instanța va respinge apărările petentei-debitoare cu privire la exigibilitatea penalităților începând cu luna septembrie 2013 întrucât prin ordonanță a fost obligată la plata penalităților de întârziere începând cu data de 04.07.2014 care în mod corect a fost stabilită de judecătorul cauzei prin raportare la data procesului-verbal de recepție de 03.06.2014 (fila 67 dosar_/299/2014) de la care se calculeaza termenul contractual de plată de 30 de zile stabilit prin 5.1 din contract (fila 11 dosar_/299/2014).
Conform art. 1024 teza a doua C.proc.civ. instanța, în cadrul soluționării cererii în anulare poate analiza cauze de stingere a creanței ulterioare pronunțării ordonanței de plată. Din această prevedere instanța reține că poate analiza cuantumul creanței atât anterior introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată cât și ulterior pronunțării acesteia. Astfel, instanța constată că debitul principal la care a fost obligată prin ordonanța de plată a fost achitat prin ordinul de plată nr.85/14.01.2015 (fila 8). Întrucât plata este o cauză de stingere a creanței ulterioară emiterii ordonanței, instanța va anula în parte ordonanța civilă nr._/08.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București pentru suma de 200.000 lei reprezentând debit principal.
Instanța va respinge apărările petentei-debitoare referitoare la plata penalităților de întârziere de_ lei întrucât, așa cum a precizat în precedent acestea constituiau o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel cum în mod corect a apreciat judecătorul cauzei, petenta-debitoare, neîndeplinindu-și obligația principală asumată prin contract, a atras aplicabilitatea art.13.2 din convenția menționată datorând penalități de întârziere de 0,6% pe fiecare zi de întârziere până la plata integrală a debitului, care, la data introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată, 06.10.2014, nu fusese achitat.
În ceea ce privește penalitățile de_ lei datorate pentru perioada 06.10._15, instanța constată că acestea rezultă din dispozitivul ordonanței iar pentru a dispune plata penalităților de întârziere și ulterior pronunțării ordonanței de plată, judecătorul cauzei a făcut aplicarea clauzei menționate în art. 13.2 din contractul de furnizare de produse nr._/30.04.2013 ori acestea nu sunt pretenții noi, în petitul cererii de emitere a ordonanței de plată s-a menționat de către intimata-creditoare obligarea petentei-debitoare la plata penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului, acesta fiind cadrul în care judecătorul cauzei, în mod legal și temeinic a emis ordonanța de plată . Instanța constată că intimata-creditoare doar a efectuat calculul penalităților acordate prin ordonanță iar nu a solicitat pretenții noi ce nu i-au fost acordate.
Instanța va respinge și apărările petentei-debitoare cu privire la încălcarea normelor de procedură de către judecătorul cauzei ca vădit neîntemeiate întrucât modul de soluționare a cauzei s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor de procedură cu respectarea principiului dreptului la apărare al părților pentru a da posibilitatea acestora să ia cunoștință de susținerile fiecăreia, mai mult instanța constată din practicaua incheierii din data de 03.11.2014 că avocatul petentei-debitoare a solicitat amânarea cauzei pentru comunicarea întâmpinării către intimata-creditoare cerând instanței acordarea unui termen mai lung.
În ceea ce privește influențarea cuantumului penalităților de întârziere prin amânarea pronunțării de către judecătorul cauzei, instanța constată și această apărare ca fiind vădit neîntemeiată, întrucât nu judecătorul cauzei influențează raporturile juridice asumate de părți prin contract ci chiar conduita acestora față de propriile obligații, în concret neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de către petenta-debitoare care trebuia să achite debitul la data de 04.07.2014 iar nu să aștepte obținerea unui titlu executoriu de către cocontractantul său.
Pentru considerentele anterior expuse instanța va respinge apărările petentei-debitoare referitoare la plata penalităților de întârziere, instanța constatând că acestea sunt datorate de aceasta pentru perioada de pasivitate în îndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv între data scadenței obligației de plată 04.07.2014 și plata integrală a debitului, 14.01.2015, cuantumul total al acestora fiind de_ lei, menținând așadar obligația stabilită prin dispozitivul ordonanței civile nr._/08.12.2014 referitor la plata penalităților de întârziere ulterior introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată, până la data efectivă a plății, respectiv 14.01.2015.
Față de soluția dată cererii în anulare, constatând culpa procesuală a petentei-debitoare, în baza art. 453 C.proc.civ. instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în anulare formulată de petenta-debitoare . M.-Bacău, cu sediul în Bacău, ., J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata-creditoare ., cu sediul în București, sector 1, .. 212A, J_, CUI RO_.
Anulează în parte ordonanța nr._/08.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București pentru suma de 200.000 lei reprezentând debit principal.
Menține dispoziția de obligare a petentei-debitoare la plata către intimata-creditoare a sumei de_ lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal pentru perioada 04.07._14 precum și a penalităților de întârziere calculate în continuare până la data de 14.01.2015.
Respinge cererea petentei-debitoare de obligare a intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. C. B. S. B. C. I. Ț.-F.
Red. RB/ Teh. CȚ
4 ex / 2 .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5931/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
