Contestaţie la executare. Sentința nr. 1645/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1645/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1645/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1645/2015
Ședința publică de la 02.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. M. TRADING CORPORATION S.R.L. în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALA IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 01.07.2014 sub numărul de dosar_, având ca obiect contestație la executare, contestatoarea M. TRADING CORPORATION SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. L. Sector 1 București – Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, anularea titlului executoriu nr._/10.06.2014 și a Somației nr._/10.06.2014 emise de intimată.
În motivare, a fost prezentată situația de fapt, arătându-se că între contestatoare (în calitate de locatar) și Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (în calitate de locator) a intervenit Contractul de locațiune nr.1079/22.04.2010 având ca obiect imobilul locuință situat în .-140, sector 1, Vila 130 Complex . chirii lunare de 3500 euro, prelungit succesiv prin 6 acte adiționale, și ajuns la termen la 01.07.2013. S-a menționat că la data de 27.06.2013 între părți a fost încheiat un nou contract de locațiune pentru același imobil, înregistrat sub nr.8176/27.06.2013 pentru o durată de 5 ani, pentru o chirie lunară de 2000 euro, la care urma să fie adăugată plata tuturor utilităților. Totodată, s-a arătat că prin Declarația pe propria răspundere nr.74/16.10.2013 emisă de administratorul societății contestatoare a fost reconfirmat faptul că imobilul închiriat și-a menținut destinația de locuință, precum și faptul că societatea contestatoare nu a desfășurat activități economice în imobilul respectiv. Contestatoarea a arătat că la data de 18.09.2013 i-a fost comunicată Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, în cazul persoanelor juridice, respectiv Decizia_/18.09.2013 pentru anul 2013 și Decizia de impunere pe anul 2013 nr._/18.09.2013 pentru stabilirea impozitului pe teren, în cazul persoanelor juridice, stabilindu-se în sarcina sa obligația de plată a sumei de 18.956 lei cu titlu de impozit/taxă pe clădiri aferent anului 2013 pentru construcția V. 130 și 483 lei, cu titlu de impozit cumulat pentru perioada 2010-2013, pentru terenul aferent imobilului.
Contestatoarea a arătat că împotriva celor două decizii a formulat contestație fiscală înregistrată la intimat sub nr._/16.10.2013, respinsă ca neîntemeiată, motiv pentru care a formulat acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._/3/2014. Totodată s-a arătat că împotriva Titlului executoriu nr._/21.10.2013 și Somației nr._/21.10.2013 emise de intimat pentru presupusa creanță de 81.040 lei, reprezentând taxă pe clădiri și taxă pe teren aferentă anilor 2010-2013, contestatoarea a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 sub nr._/299/2013, admisă prin sentința civilă nr.5753/02.04.2014.
S-a arătat că împotriva deciziei nr._/10.03.2014 emisă de intimat pentru creanțe fiscale accesorii în cuantum de 37.403,88 lei contestatoarea a formulat contestație fiscală, admisă de Direcția Generală de Taxe și Impozite Locale Sector 1, însă la data de 12.05.2014 DGITL Sector 1 a comunicat aceeași decizie, respectiv_/31.12.2010, aferentă unor pretinse majorări/penalități de întârziere, în cuantum de 37.403,88 lei, calculate pentru perioada 30.09._13. În continuare, contestatoarea a arătat că la data de 12.06.2014 intimatul a emis Titlul executoriu nr._/10.06.2014 și Somația nr._/10.06.2014, pentru creanța de 37.403,88 lei, reprezentând pretinse accesorii pentru taxă pe clădiri și taxă pe teren aferentă anilor 2010-2013.
În susținerea contestației, societatea contestatoare a apreciat că titlul executoriu a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin.4 coroborat cu art. 43 din OG nr.92/2003 precum și cu nesocotirea prevederilor Ordinului MFP nr.767/2009, în sensul că titlul executoriu nu arată care este/sunt titlul/titlurile de creanță care au stat la baza emiterii acestuia și cine le-a emis, nu arată care este în concret, imobilul (teren și clădire) pentru care s-au calculat pretinsele obligații fiscale accesorii obligației fiscale principale și nu indică temeiul de drept în baza cărora s-au stabilit/calculat obligațiile de plată accesorii. S-a apreciat că prin emiterea titlului executoriu contestat, care nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege, a fost încălcat și principiul rolului activ prevăzut de art.7 din OG nr.92/2003, contestatoarea subliniind că rolul activ nu se limitează numai la a emite acte fiscale, ci creează în sarcina organelor fiscale inclusiv obligația de a înștiința contribuabilii în mod corect, complet și neechivoc asupra drepturilor și obligațiilor acestuia, precum și de a îndruma contribuabilii în aplicarea prevederilor legislative fiscale.
Contestatoarea a apreciat că titlul executoriu și somația contestate sunt lovite de nulitate, față de faptul că în sarcina sa nu există o obligație de plată principală, asupra căreia să se calculeze majorări de întârziere/penalități de întârziere, subliniind faptul că în absența unei obligații de plată principală, organul fiscal nu poate calcula obligații de plată accesorii. Mai mult, s-a arătat că pentru a exista obligație legală de plată a taxei pe clădiri și/sau teren cu privire la un imobil aflat în proprietatea statului, a unei unități administrativ-teritoriale sau a altor instituții publice și, respectiv, pentru existența obligației corelative de plată a accesoriilor este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, condiția ca bunul imobil să fie închiriat/concesionat/dat în administrare sau folosință către o persoană juridică, alta decât una de drept public și condiția ca bunul imobil să fie folosit în scopul derulării unei activități economice, cu excepția celor desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public. Față de cele anterior arătate, contestatoarea a apreciat că neîndeplinirea oricăreia din condiții, și în special a condiției referitoare la necesitatea folosirii bunului în scopul derulării unor activități economice, duce la imposibilitatea stabilirii și perceperii taxei pe clădire și/sau teren și, implicit, la imposibilitatea stabilirii și perceperii obligațiilor de plată accesorii. S-a menționat de către contestatoare, sub acest aspect, că imobilul nu este un spațiu destinat activității economice, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului constatator emis de ONRC.
Conchizând, contestatoarea a apreciat că nu datorează taxă pe clădire, respectiv taxă pe teren, în cauză fiind aplicabile dispozițiile de excepție ale art. 250 alin.1 pct. 1 și art. 257 din Legea nr.571/2003, ce instituie scutiri de la plata taxei pe clădire și/sau teren, astfel că nu poate fi obligată nici la plata accesoriilor aferente celor două taxe.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 43, art. 141 alin. 1-3, art. 172 și următoarele din OG nr.92/2003, art. 711 C.proc.civ., art. 41 și următoarele, art. 249 alin.3, art. 250 alin.1, art.256 alin.3, art. 257 din Legea nr.571/2003, pct.17, 22, 73, 77 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, Ordinului nr._ .
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 1000 lei (f.4 și f.87).
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.10.2014, intimata a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, apreciind că titlul executoriu și somația contestate au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale în materie.
În apărare intimata a arătat că prin Dispoziția nr._/30.06.2014 s-a pronunțat asupra contestației formulate de contestatoare împotriva deciziei nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată. În continuare s-a arătat că, față de faptul că obligațiile de plată evidențiate prin decizia de calcul accesorii nu au fost achitate la termenele scadente prevăzute de Codul Fiscal, în temeiul art. 141 alin.2 C.Proc.civ.fisc, intimata a procedat la emiterea somației și titlului contestate în prezenta cauză, combătând, punctual, fiecare susținere a contestatoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și art. 208 C.proc.civ., Legii nr.571/2003, OG nr.92/2003, Legii nr.554/2004, HG nr.44/2004.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 201 alin.2 C.proc.civ. contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare pe care l-a depus, prin intermediul Serviciului registratură, la data de 03.11.2014.
La data de 20.11.2014, prin Serviciul registratură, contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a invocat un motiv suplimentar în susținerea contestației, respectiv faptul că intimata a recunoscut, prin întâmpinare, că a început procedura de executare silită împotriva sa în temeiul unui pretins titlu de creanță care a fost anulat/desființat de intimată. În continuare s-a apreciat că prin începerea executării silite în temeiul unui pretins titlu de creanță ce a fost anulat/desființat de intimată, au fost încălcate dispozițiile art. 111, art. 120 și art. 1241 din OG 92/2003.
La data de 29.12.2014 intimata a depus întâmpinare la cererea completatoare prin care a arătat că organul fiscal, cu respectarea dispozițiilor art.90 și 91 C.proc.fisc. a emis deciziile de impunere cu nr._/18.09.2013 pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, în cazul persoanelor juridice, pentru anul 2013 și nr._/18.09.2013 pentru stabilirea impozitului pe teren, în cazul persoanelor juridice, datorat în temeiul Legii nr.571/2003. Contestația formulată de contestatoare împotriva acestor decizii a fost respinsă ca neîntemeiată, după cum a arătat intimata, menționând faptul că ulterior, față de neachitarea debitelor aferente deciziilor menționate la termenele scadente prevăzute de art. 255 și 260 C.fisc. care au generat obligații fiscale accesorii, a fost emisă decizia nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, împotriva căreia contestatoarea a formulat contestație. Având în vedere că în cuprinsul deciziei de calcul accesorii nu erau enumerate elementele de valabilitate ale actului administrativ fiscal a fost admisă contestația, a fost desființată decizia nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscal, urmând să fie emis un alt act administrativ fiscal în concordanță cu dispozițiile Codului de procedură fiscală referitoare la elementele de valabilitate. Astfel la 08.05.2014 a fost emisă decizia_ referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, împotriva căreia contestatoarea a formulat contestație, intimata pronunțându-se prin Dispoziția nr._/30.06.2014 în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată. S-a menționat faptul că obligațiile fiscale evidențiate în decizia de calcul accesorii nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nu au fost achitate, astfel că intimata a declanșat procedura de executare silită.
Analizând probatoriul administrat in cauza, instanța reține următoarele:
În prealabil, reține că potrivit art. 172 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”, iar în temeiul art. 172 alin. (3) din același act normativ „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Prin somația nr._/10.06.2014 (f. 17), emisa de intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale și comunicată contestatoarei la data de 11.06.2014, aceasta a fost inștiințată că figurează în evidența fiscală cu suma totală de plata de 37.403,88 lei (din care 37.199,22 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 31.12.2013 pentru taxă clădiri și 204,66 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 31.12.2013 pentru taxă teren folosință), pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._/10.06.2014 (f. 16), urmând ca, în cazul neachitarii acestei sume în termen de 30 zile de la primirea somației, să se procedeze la continuarea măsurilor de executare silită.
Contestația la executare este o cale specială de atac, deschisă, conform art.172 C.proc.fisc., persoanelor interesate sau vătămate prin executare, pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește motivul invocat de contestatoare în sensul că titlul executoriu nr._/10.06.2014 a fost emis de către intimată cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin. 4 coroborat cu art. 43 din OG nr. 92/2003, instanța reține că art. 141 alin. 1 și 11 din O.G. nr. 92/2003 dispune că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prevederilor din cod, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Iar alin. 4 prevede că titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 43 din OG nr. 92/2003, (1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Sunt întemeiate susținerile contestatoarei în sensul că în titlul executoriu nu se menționează care este titlul de creanță care a stat la baza emiterii acestuia, ceea ce atrage nulitatea titlului executoriu.
Instanța apreciază că împrejurarea că nu este arătat imobilul nu ar fi de natură să producă o vătămare atât timp cât în titlul executoriu ar fi existat mențiunea cu privire la titlul de creanță în baza căruia a fost emis (titlu în care să fie individualizat imobilul pentru care s-au calculat obligațiile fiscale), or această mențiune lipsește din titlul executoriu contestat.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-au calculat obligațiile accesorii, instanța reține că acesta trebuie să se regăsească în cuprinsul titlului de creanță, titlul executoriu emis de organul fiscal trebuie să cuprindă temeiul de drept în baza căruia a fost emis.
Prin dispoziția emisă sub nr._/17.04.2014 (f. 25-26) intimata însăși a desființat Decizia de impunere nr._/10.03.2014 (emisă sub nr. de înregistrare_/10.03.2014) referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă inițial reținând că în cuprinsul actului administrativ fiscal nu sunt menționate documentele prin care s-au individualizat sumele de plată. Ca urmare a acestei soluții, a fost emisă Decizia de impunere nr._/08.05.2014 (emisă sub nr. de înregistrare_/08.05.2014) referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale. Intimata susține că acesta este titlul de creanță în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu contestate în prezenta cauză.
Așadar, deși chiar intimata a apreciat că lipsa din cuprinsul actului administrativ fiscal a mențiunii privind documentele prin care s-au individualizat sumele de plată este de natură a conduce la desființarea în totalitate a actului administrativ atacat, în mod paradoxal, în prezenta cauză susține că aceeași lipsă dintr-un act administrativ fiscal (titlul executoriu) nu este de natură a produce vreo vătămare.
Titlul executoriu și somația trebuie să cuprindă toate mențiunile prevăzute de art. 43 și art. 141 C.proc.fisc. În speță, actele de executare au fost emise fără respectarea prevederilor art. 141 și art. 43 alin. 2 lit. e) – f) din OG nr. 92/2003, impunându-se anularea acestora.
Sub un alt aspect, instanța reține că, deși este adevărat că sentința pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, prin care au fost anulate Deciziile de impunere nr._/18.09.2013 și nr._/18.09.2013 emise de C. L. Sector 1 București Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București cu privire la debitul principal – impozitul/taxa pe clădire și teren – și a fost suspendată executarea actelor contestate, până la soluționarea definitivă a cauzei, nu este definitivă, ea se bucură de o putere de lucru judecat provizorie. Având în vedere că obligațiile de plată accesorii se calculează prin raportare la debitul principal, iar în prezent deciziile de impunere cu privire la debitul principal au fost anulate, este inoportună derularea executării silite cu privire la sumele reprezentând obligații de plată accesorii.
Conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În acest context, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Art. 41 din Codul de procedură fiscală, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin.1 C.proc.fisc. care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
Prin urmare, între cele două titluri există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare. Rezultă, în consecință, că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ fiscal în legătură cu acesta, reglementată de dispozițiile art. 205 C.proc.fisc., în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Instanța de executare nu va analiza susținerile pe care contestatoarea le-a formulat cu privire la existența/inexistența obligației fiscale menționate în titlul executoriu și la destinația imobilului închiriat întrucât aceste apărări privesc fondul raporturilor de drept fiscal existente între părți și pot fi soluționate numai de către instanța de contencios administrativ și fiscal. Astfel, instanța de executare nu stabilește că nu ar fi datorate de către contestator impozitul pe clădiri și teren și accesoriile aferente, ci doar că nu sunt îndeplinite condițiile pentru începerea executării silite.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale invocate, instanța reține că intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, actele de executare fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 141 și art. 43 alin. 2 lit. e) – f) din OG nr. 92/2003, motiv pentru care va admite contestația la executare și va dispune anularea titlului executoriu nr._/10.06.2014 și a somației nr._/10.06.2014, fără a mai analiza celelalte motive invocate de contestatoare.
Făcând aplicarea principiului disponibilității, instanța va lua act de manifestarea de voință a contestatoarei în sensul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea S. M. TRADING CORPORATION S.R.L. cu sediul ales la SCA M. și Asociații în București, ., sector 4, în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALA IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 cu sediul în București, ..13, sector.
Dispune anularea titlului executoriu nr._/10.06.2014 și a somației nr._/10.06.2014 emise de intimată.
Ia act de manifestarea de voință a contestatoarei în sensul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 717 alin. 1 și art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red ICH/tehnored ICH,ES/27.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3278/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1664/2015. Judecătoria... → |
|---|
