Contestaţie la executare. Sentința nr. 5886/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5886/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5886/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 5886/2015
Ședința publică de la 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator L. C. P. CALITATEA SEMINTELOR SI A MATERIALUL SADITOR și pe intimat AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare CJ 1088/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul prin consilier juridic S. care depune delegatie in sedinta publică și intimata prin consilier juridic Anghelut care depune delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța califică capătul 1 de cerere ca fiind o contestație împotriva titlului de creanță întemeiată pe art. 205 C.pr.fiscală fiind invocate motive legate de raportul de drept fiscal, respectiv existența sau nu a obligației si nu motive legate de procedura executării.
Instanța pune in discuție excepția necompetenței materiale pe capătul 1 de cerere.
Contestatorul, prin consilier, apreciază că instanța este competentă.
Intimata, prin consilier, solicită admiterea excepției.
Instanța rămâne in pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 sub nr._, contestatoarea L. C. P. CALITATEA SEMINTELOR SI A MATERIALUL SADITOR a solicitat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI suspendarea executării silite din dosarul de executare nr. CJ 1088/2014 din cadrul AADR pana la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare, constatarea nulității absolute a titlului executoriu constând în decizia nr. TC_/27.08.2009 emisă de Directorul AGENȚIEI P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI și pe cale de consecință anularea executării silite declanșate în dosarul de executare precitat. A solicitat contestatoarea în subsidiar anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. CJ1088/2014 pentru lipsa calității de debitor a contestatoarei, pentru prescrierea dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea învederat în esență faptul că Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava a fost desființată încă din noiembrie 2009, astfel că nu poate avea calitatea de beneficiar al accesului la SEAP și nu datorează tariful de acces în SEAP pentru semestrul I al anului 2009. A arătat că nu a fost înregistrată cererea de reînnoire a înregistrării în SEAP pentru semestrul al II-lea al anului 2009, astfel că Directul ASSI nu era îndreptățit să emită decizia pentru tariful de acces în SEAP.
A mai arătat că nu a preluat prin lega sau hotărâre de guvern eventuale datorii ale Băncii de Resurse Vegetale Suceava, că s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani pentru creanța fiscală.
În drept, a invocat disp. art. 172 ș.u. C.pr.civ., art. 3 din HG 1660/2006, art. 6 alin 11 din OUG nr. 73/2007, art. 64 ș.u. HG 370/2009.
În susținerea contestației la executare a depus înscrisuri (f. 7-28).
La data de 03.02.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea formulării contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că decizia este titlu de creanță, fiind titlu executoriu potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, că atât decizia cât și factura fiscală au fost expediate prin poștă cu confirmare de primire, debitoarea semnând de primire în data de 02.09.2009. A invocat intimata valoarea că prin semnarea confirmării de primire debitoarea a recunoscut creanța fiscală.
A arătat că tariful este introdus printr-un act normativ și perceput pentru orice autoritate contractantă deja înregistrată.
În drept, intimata a invocat disp. HG 1439/2009, HG 1132/2013.
La termenul de judecată din data de 02.04.2015, instanța a calificat capătul 1 de cerere ca având natura unei contestații întemeiată pe disp. art. 205 C:pr.fiscală, respectiv o contestația împotriva titlului de creanță și a invocat din oficiu necompetența materială pe acest capăt de cerere.
Deliberând cu prioritate conform art. 248 alin. 1 C.pr.civ., asupra excepției necompetenței materiale a judecătoriei pe capătul de cerere având ca obiect contestarea titlului de creanță, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 205 alin. 1 din C.pr.fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar potrivit art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. b din același act normativ decizia de impunere este actul administrativ fiscal prin care sunt stabilite impozitele datorate bugetului de stat.
Potrivit art. 110 alin. 3 din același act normativ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În cauză, se invocă motive de nelegalitate ale Deciziei nr. TC_/27.08.2009 emisă de Președintele Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale (f. 34). În temeiul Legii nr. 329/2009 și HG 1439/2009, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (denumită CNMSI) a preluat drepturile și obligațiile Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, intimata fiind organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică aflat în subordinea Ministerului pentru Societate Informațională.
Raportat la normele juridice precitate, calea acțiunii în justiție pentru a supune controlului de legalitate decizia de impunere ca act administrativ fiscal este calea contestației de competența materială și absolută a instanțelor de contencios administrativ.
Anularea deciziei de impunere nr. TC_/27.08.2009 are natura unei cereri principale, fiind un ac juridic anterior titlului executoriu și a somației de plată și care a stat la baza emiterii actelor de executare silită, de competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ, neputând fi încadrată ca o cerere incidentală, respectiv cerere formulată în cursul soluționării unei cauze.
În cauză, cu natură de cerere principală este atât contestația împotriva deciziei de impunere, de competența materială a unei alte instanțe de grad superior, cât și contestația la executare, de competența materială a judecătoriei și a cărei soluționare depinde și soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. TC_/27.08.2009.
Reținând că prin decizia de impunere s-a stabilit o obligație fiscală în sarcina contestatoarei și că legalitatea deciziei de impunere se răsfrânge asupra legalității actelor de executare, instanța reține că nu pot deveni incidente prevederile art. 123 C.pr.civ., capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere neavând natura unei cereri accesorii sau incidentale față de contestația la executare, ci natura unei cereri principale în competența materială a instanțelor de contencios administrativ, competență ce nu poate fi înlăturată prin voința părților și nici acoperită pe parcursul procedurii jurisdicționale pe calea efectelor împlinirii termenelor prevăzute pentru îndeplinirea actelor de procedură in limine litis.
Potrivit art. 172 alin. 4 C.pr.fiscală contestația se introduce la instanța judecătorească competentă, care potrivit art. 650 C.pr.civ. aplicabil la data începerii executării silite, respectiv la data de 06.11.2014, este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, pe când contestația reglementată de art. 218 alin. 2 C.pr.fiscală, este de competența materială a instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile legii, care față de emitentul actului este tribunalul. Cu totul excepțional poate opera o prorogare de competență prin încălcarea normelor de competență absolută pentru motive temeinice.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. raportat la art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestație împotriva titlului de creanță –decizia nr. TC_/27.08.2009 în favoarea Curții de Apel București Secția contencios administrativ și fiscal.
Reținând caracterul principal pentru fiecare capăt de cerere în parte, în temeiul art. 165 C.pr.civ., va dispune disjungere contestația la executare și va dispune constituirea unui dosar distinct.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București pe capătul de cerere având ca obiect contestație împotriva titlului de creanță –decizia nr. TC_/27.08.2009.
Declină competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație împotriva titlului de creanță –decizia nr. TC_/27.08.2009, formulată de contestatoarea L. C. P. CALITATEA SEMINTELOR SI A MATERIALUL SADITOR, cu sediul în . S. A. nr. 10, sector 1, București, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 2, în favoarea Curții de Apel București Secția contencios administrativ și fiscal.
Disjunge contestația la executare propriu-zisă și cererea de suspendare a executării silite și dispune formarea unui nou dosar în care acordă termen de judecată la data de 30.04.2015, pentru când se citează părțile, cu mențiune de a depune actele de procedură proprii și înscrisurile anexate acestora pentru constituirea dosarului nou constituit.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
P. GREFIER
Red. L.G., Teh. L.G., L.B.
4 ex./01.05.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7027/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5971/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
