Contestaţie la executare. Sentința nr. 8160/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8160/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 8160/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8160/04.05.2015
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. –judecător
GREFIER: C. B.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra contestației la executare formulată de către contestatoarea A. NAȚIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata C. E., pentru deliberare asupra actelor și lucrărilor prezentului dosar și pentru depunerea de concluzii scrise.
S-a constatat ca mersul dezbaterilor a fost consemnat, conform disp. art. 233 C.proc.civ., în încheierile de amânare a pronunțării din datele de 20.04.2015 și 27.04.2015, care face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 394 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt și de drept :
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._ /05.01.2015, contestatoarea A. NAȚIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata C. E., cu domiciliul în localitatea Voluntari, ., județul Ilfov, și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat P. D. din municipiul București, Piața Amzei, nr.2, ., a solicitat:
● anularea executării silite dispusă în dosarul de executare nr. 449/2014 al B. Raportoru G., anularea încheierii/17.12.2014 privind cuantumul cheltuielilor de executare, suspendarea executării silite .
În motivare, în esență, contestatoarea arată că executarea silită a fost începută împotriva unei persoane ce nu are calitatea de debitor, conform art. 3 alin.2 si art. 11 alin.1 din Legea nr. 164/2014, sarcina plății revine exclusiv Ministerului Finanțelor Publice. Potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr. 164/2014 orice procedura de executare silită se suspendă de drept până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin.6 . Se mai arată că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În dovedirea contestației, s-au depus la dosarul cauzei: înscrisuri
În drept, contestatoarea își întemeiază contestația pe disp. art. 711 și urm. C.proc.civ., art. 700 alin. 1 și art. 3 C.proc.civ., O.G. nr. 22/2002, H.G.
nr.1277/2007, Legea nr. 164/2014, solicitând judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Contestația la executare este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Intimata C. E., legal citată și cu copii ale contestației la executare și înscrisuri, a formulat întâmpinare, nu au solicitat încuviințarea și administrarea de probatorii și nu au delegat un reprezentant la termenul de judecată acordat.
Pentru judecarea în condiții de legalitate și temeinicie a cauzei, instanța de judecată a dispus următoarele măsuri:: s-a procedat la comunicarea către intimați a actelor procesuale și înscrisurilor, în condițiile disp. art. 201 alin.1 NCPC; s-a efectuat adresă către B. Raportoru G. pentru a se remite copia certificata a dosarului execuțional nr. 449/2014 ( filele 24-55 din dosar) ; s-a stabilit termen de judecată și s-a dispus citarea părților ; prin încheierile premergătoare au fost soluționate cererile ( inclusiv cele de probatorii) formulate de către părți, precum și sesizarea Curții Constituționale invocată/formulată de către intimată .
Analizând contestația la executare prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Raportat la actele dosarului execuțional nr. 449/2014 al B. Raportoru G., instanța de executare constată că titlul executoriu, supus executării silite, îl reprezintă Hotărârea nr. 1966/16.01.2003 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - fila nr. 27 dosar, validată de către contestatoare prin Decizia nr. 171/19.01.2009, pentru care a fost încuviințată executarea silită conform încheierii /17.12.2014 dispusă de executorul judecătoresc – fila nr. 35 dosar .
Analizând, în consecință, actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 449/2014 al B. Raportoru G., prin raportare exclusiv la motivarea în fapt/susținerile din cadrul contestației la executare, instanța de executare constată, că, în esență, nu au fost invocate încălcări ale dispozițiilor legal –procesuale și/sau material – civile în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc, nu au fost invocate și, mai cu seamă, dovedite vătămări ale drepturilor contestatoarei prin modalitatea în care au fost dispuse și pronunțate încheierile și/sau întocmite actele de executare silită.
De altfel, instanța de executare constată că, de la data emiterii Hotărârii nr. 1966/16.01.2003 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - fila nr. 27 dosar, contestatoarea a beneficiat efectiv de un termen de grație de 11 ( unsprezece ) ani pentru a efectua demersurile necesare și pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Pe de altă parte, contestatoarea - debitoare nu a efectuat dovada lipsei de fonduri și nici dovada că a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare, în condițiile legii, asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creanțelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite prin titlul executoriu.
În altă ordine de idei, raportat la data emiterii titlului executoriu/16.01.2003, validat la data de 19.01.2009, la data sesizării
executorului judecătoresc ( 17.12.2014 – fila nr. 25 dosar ), aceste aspecte fiind anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 ( respectiv la data de 18 decembrie 2014), instanța de executare constată inaplicabilitatea, în speță, a disp. Legii nr. 164/2014, premisele speței neconstituind domeniul de aplicare al acestei legi, conform disp. art. 3 alin.2 raportat la art. 9 lit. c) și d) din Legea nr. 164/2014 și art. 11 alin.3, întrucât, pe de altă parte, decizia de validare/19.01.2009 a fost emisă de A.N.R.P. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, contrar disp. art. 9 lit. c) și d) din Legea nr. 164/2014 . Prin urmare, termenul de plată instituit de disp. art. 10 alin.2 din Legea nr. 164/2014 nu este incident si aplicabil speței deduse judecății.
Dar, chiar și în ipoteza în care disp. Legii nr. 164/2014 ar fi fost aplicabile, termenele prevăzute de această lege ( art. 10 și art. 11) fiind termene legale și până la care se amână doar executarea efectivă a obligației de plată, instanța de executare constată că acestea sunt relativ incerte, stabilit exclusiv în favoarea debitorului și fără acordul creditorilor.
Or, echilibrul între interesele părților titlului executoriu a fost afectat în favoarea debitorului, creditorul fiind lipsit de orice mijloace legale sau judiciare de protecție a dreptului său, fiind lăsat la arbitrariul autorităților, ce pot dispune achitarea sau eșalonarea plății sumei datorate în perioadele și procentele pe care le doresc.
Raportat la aceste premise, instanța de executare constată că Legea nr. 164/2014 încalcă dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, precum și disp. art. 6 din aceeași Convenție.
În cauzele Burdov vs. Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002) și S. vs. România (hotărâre pronunțată în data de 06 septembrie 2005), Curtea a statuat că o autoritate a statutului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie, fiecare stat având obligația să dețină un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin.
Reclamantul/creditorul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (parag. 35 din hotărârea citată).
De asemenea, în cauza Burdov vs Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002), Curtea a reținut că statul, deși nu poate invoca în principiu absența fondurilor pentru a nu îndeplini o obligație de plată a unor sume de bani stabilită printr-un titlu executoriu, dispune de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate pentru a da eficiență hotărârii prin care a fost obligat.
Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i incumbă potrivit unor titluri executorii, indiferent de situația concretă în care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica, în unele condiții, o întârziere în executarea titlurilor executorii.
Cu toate acestea, esențial este ca, prin reglementarea adoptată, să nu se impună creditorilor statului o sarcină excesivă, în sensul de a-i lipsi, în
concret, pe o perioadă îndelungată de posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.
În altă ordine de idei, raportat și la conținutul disp. art. 10 alin. 6 din Legea nr. 164/2014, în continuare, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este instituția care emite titlu de plată și care calitatea de debitor ce răspunde de realitatea, corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în titlurile de plată, iar, în baza acestor date, Ministerul Finanțelor Publice dispune doar plata efectivă, și, astfel, acționează doar ca un ordonator principal de credite și îndeplinește atribuțiile și răspunderile prevăzute în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele privind aprobarea angajării bugetare, lichidării și ordonanțării cheltuielilor din fonduri publice. Potrivit legii, respectiv Ordinului nr. 57/2015 al Ministerului Finanțelor Publice, plățile vor fi procesate în ordinea cronologică PRIMIRII de la A.N.R.P. și în limita creditelor bugetare deschise cu această destinație.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul disp. art. 719 alin. 1 raportat la art. 711 si art. 453 C.proc.civ., instanța de executare va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatoare, și, pe cale de consecință, va menține, ca legale și temeinice, toate actele de executare silită contestate și îndeplinite în dosarul de executare nr. 449/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G.. Se va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare. Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatoarea A. NAȚIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata C. E., cu domiciliul în localitatea Voluntari, ., județul Ilfov, și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat P. D. din municipiul București, Piața Amzei, nr.2, ..
Menține, ca legale și temeinice, toate actele de executare silită îndeplinite în dosarul de executare nr. 449/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G..
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2015.
P.,GREFIER,
B. MONICACĂNURECI B.
Red. 19.06.2015 /2 ex./BM/CB
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8162/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8158/2015. Judecătoria... → |
|---|
