Contestaţie la executare. Sentința nr. 8541/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8541/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 8541/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr. 8541/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. A.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat C. J. A. O., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre cand, având nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2015 cand a hotarat urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimata C. J. A. O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr.2203/2014, suspendarea tuturor actelor de executare dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, restabilirea situației anterioare punerii în executare a titlului executoriu.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 15.12.2008, Institutia Prefectului Judetului Timis - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a emis Hotărârea nr. 212/2006 prin care s-au stabilit compensații bănești în favoarea intimaților în sumă de 206.617,29 lei. Ulterior, la data de 25.11.2014, prin înștiințarea emisă de B. D., C.&ASOCIATII s-a adus la cunoștința contestatoarei înființarea popririi asupra conturilor sale in cadrul dosarului de executare nr. 2203/2014.
Subliniaza contestatoarea faptul ca desi instanta de executare a incuviintat executarea silita a debitorului numai pana la concurenta sumei stabilite in titlul executoriu, la care se adauga cheltuielile de executare silita, executorul judecatoresc a procedat in mod nelegal la actualizarea despagubirilor.
S-a sustinut totodata ca in conformitate cu art. 2 din OUG nr. 10/2014 plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se suspenda de la . ordonantei pana la 31.12.2014.
A mai arătat contestatoarea că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 este prevăzută de art.18 al.5 din HG nr.1120/2006, plata fiind condiționată și de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
De asemenea, s-a invederat ca B. D., C.&ASOCIATII a incalcat procedura stabilita de OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titlurile executorii.
Cu privire la cererea de suspendare, ANRP a sustinut ca prin continuarea procedurii de executare silita demarata in dosarul de executare nr. 2203/2014 se poate crea un prejudiciu bugetului de despagubiri al ANRP.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următoarele NCPC, Legea nr.290/2003, HG nr.1120/2006.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri (filele8-17).
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care prin care a solicita respingerea ca neintemeiata a contestatiei la executare si a cererii privind intoarcerea executariii silite aratand ca detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei incepand cu anul 2007; Hotararea nr. 212/2006 este anterioara intrarii in vigoare a OUG nr. 10/2014; actualizarea despagubirilor de catre executor este in concordanta prevederile art. 628 Cod proc.civ; OG nr. 22/2002 nu este aplicabila in speta
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare nr.2203/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 212/2006 emisă de Comisia Județeană Timis pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a fost admisă cererea intimatei din prezenta cauză și s-a recunoscut dreptul acestora la despăgubiri în sumă totală de 206.617,29 lei cu titlu de compensații potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.290/2003, ce se va actualiza la data plății.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin aceasta, la data de 17.10.2014 creditoarea-intimata s-a adresat cu o cerere către B. D., C.&ASOCIATII, solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 212/2006 emisă de Comisia Județeană Timis pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru suma de 206.617,29 lei reprezentând despăgubiri, formându-se dosarul de executare nr.2203/2014 .
La data de 12.11.2014 a fost încuviințată executarea silită de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/299/2014, în baza titlului executoriu mai sus menționat, pentru recuperarea creanței în sumă de 206.617,29 lei, plus cheltuielile de executare.
Prin încheierea din 25.11.2014 întocmită de executorul judecătoresc, s-a procedat la actualizarea sumei de 206.617,29 lei, reprezentând despăgubiri cu indicele de creștere a prețurilor de consum, stabilindu-se cuantumul creanței la suma de_,36 lei .
La aceeași dată s-a emis încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de_,10 lei, din care_,10 lei onorariul executorului judecătoresc, la care se adaugă TVA .
Totodată, a fost emisă somația nr.2203/25._, prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca în temeiul dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 să achite suma totală de_,46 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (f.10).
A fost emisă adresa de înființare poprire către terțul poprit ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI fiind înștiințată și contestatoarea în acest sens.
Instanța are în vedere, cu prioritate, imprejurarea ca reclamanta a inteles sa conteste in prezenta cauza executarea efectuata in dosarul de executare, invocand ca motive lipsa disponibilitatilor banesti si aducand critici modului de actualizare, dar si adoptarea OUG 10/2014.
Instanta constata ca prezenta actiune este neintemeiata si o va respinge cu urmatoarele argumente:
Din coroborarea dispozitiilor art.2,3 din OG nr.22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art.2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art.666 NCPC, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu buna-credinta a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate,
> in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (inceputa prin somatia emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul – ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie, Hotararea de stabilire a despagubirilor fiind emisa in anul 2006 astfel incat, la peste 8 ani după acest moment, creditorii-intimați s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce îi era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanță cu disp. OG nr.22/2002.
Cat priveste invocarea disponibilitatilor banesti reduse si celelalte asertiuni in sustinerea acestei teze, instanta le considera neintemeiate, in opinia sa o astfel de afirmatie insemnand o incalcare a dreptului de creanță al creditorului-intimat, intrucat nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost pe debitorul acestei obligatii, solutia contrara insemnand golirea de continut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotarare executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Intimatul este titularul unui drept de creanta, asadar al unui drept de proprietate asupra unui bun, in acceptiunea Conventiei europene pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art.1 din Protocolul nr.1 (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantilor, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art.20 alin.2 din Constitutie).
Instanta subliniaza, in acest context si ca este esential a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art.6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art.11 si 20 din Constitutie.
Or, conform acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din „proces”, in sensul art.6 par.1 din CEDO, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva- in sensul de executorie- si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Or, in speta, instanta constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca debitoarea-contestatoare sa refuze a da curs executarii silite declansate impotriva sa, câtă vreme nu a facut nicio proba - desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens - ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati debitul mentionat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 si ca in aceste conditii orice intarziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incalcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatului.
Instanța apreciază că nici invocarea dispoztiilor OUG nr.10/2014, potrivit cărora „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr.9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 și Legii nr.393/2006” nu poate determina nelegalitatea procedurii de executare silită.
Cum Hotararea nr.465/18.07.2012 a fost emisă în anul 2012, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr.10/2014, după ce HG nr.1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr.10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin normele metodologice de aplicare a acesteia, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr.290/2003 precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite.
Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr.10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor. În sine, această perioadă de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr.290/2003 din speță la executarea creanței stabilite.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par.39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33)
În ceea ce privește modul de actualizare a creanței, instanța reține că in conformitate cu art. 628 alin. 2, 3 Cod proc civ. executorul judecatoresc poate actualiza valoarea obligatiei, indiferent de izvorul ei prin incheiere ce constituie titlu executoriu, indiferent de mentiunile incheierii de incuviintare a executarii in acest sens –textul de lege nefacand vreo distinctie- motiv pentru care, constatând că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea despăgubirii în deplină concordanță cu dispozițiile legale invocate de contestatoare (în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum), va înlătura motivul de contestație invocat.
Față de toate cele de mai sus, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Legat de cererea de restabilire a situației anterioare executării, instanța va avea în vedere prevederile art.722 alin.1 N.C.P.C. conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Având în vedere că în speță executarea silită sau titlu executoriu nu au fost desființate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Totodată, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauza de față de catre intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare, privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimata C. J. A. O., domiciliata in TIMIȘOARA, ., ., . ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
Respinge cererea privind intoarcerea executarii, ca neintemeiata.
Ia act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
P. GREFIER
RED.TH.RED. ADR
4 EX. /02.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8538/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
