Contestaţie la executare. Sentința nr. 7172/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7172/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 7172/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7172
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN: 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. în contradictoriu cu intimata S. G. C. având ca obiect contestație la executare - dosar executare 156/2012- suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata prin apărător, lipsă fiind contestatoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, s-au depus precizări de către contestatoare privind cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare, după care,
Intimata prin apărător având cuvântul arată că a observat precizările depuse de contestatoare prin care aceasta din urmă arată că refuză plata cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimata prin apărător solicită amânarea pronunțării solicită arătâbd că solicită respingerea contestatției, a suspendării și a întoarcerii executării cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 19.01.2015 sub nr._, contestatoarea A. pentru Administrarea activelor Statului, în continuare AAAS, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S. G. C., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actelor de executare constând în somația emisă la data de 18.12.2014, proces verbal din 10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și întoarcerea executării silite, și suspendarea provizorie a executării silite, în dosarul de executare nr. 156/2012 al Biroului executorului judecătoresc A. I..
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul oficial al României nr. 34, din 23.05.2013.
În al doilea rând, contestatoarea a invocat aplicarea dispozițiilor imperative ale OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.
În al treilea rând, contestatoarea AAAS a susținut că a preluat, în baza Legii nr. 113/2013 toate drepturile și obligațiile Comisiei naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din acte juridice, prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul național de Investiții. A susținut contestatoarea că, deoarece Legea nr. 113/2013 a fost adoptată la 23.04.2013, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii,începe să curgă de la data preluării drepturilor și obligațiilor CNVM de către AAAS. De asemenea, contestatoarea a invocat depășirea valorii maxime a onorariului executorului judecătoresc, raportat la prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 188/2000.
În al patrulea rând, contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc nu a ținut seama de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor, impuse prin decizia penală nr. 164A, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei învestite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv învestite, la data achiziționării, cum a stabilit Curtea de Apel. În plus, nu se poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate. A precizat contestatoarea că, prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de apel București în dosarul nr._/3/2006, s-a dispus „înlăturarea dispozițiilor privind numărul unităților de fond menționate în cuprinsul dispozitivului sentinței penale apelate cu referire la fiecare parte civilă în parte. Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către Fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI”. Contestatoarea a precizat că, în luarea acestei decizii, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că s-a preluat haotic baza de date e către tribunal, că în dispozitiv au fost trecute nume, prenume și unități de fond greșite, ceea ce impune „stabilirea unor criterii ferme ce urmează a fi avute în vedere la despăgubirea acestora și nu stabilirea unor sume de bani sau număr de unități de fond, cu privire la care nu există garanții că sunt și cele corecte”.
În al cincilea rând, contestatoarea a invocat prescripția executării silite.
În al șaselea rând, a contestat cheltuielile de executare, apreciind acestea încalcă prevederile legale, prin stabilirea unui onorariu la valoare față de un onorariu fix, pentru emiterea unei notificări, precum și prin depășirea valorii maxime stabilite prin art. 39 alin. 1 lit. B din legea nr. 188/2000. A mai contestat includerea onorariului avocațial în cheltuielile de executare.
În drept, contestatoarea a invocat art. 387, 411, 399 și urm., art. 403 alin. (1) și urm. cod proc. civilă, art. 404 și urm. cod proc. civilă, Legea n. 116/2013, legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998 rep.În baza art. 242 alin. (2) cod proc. civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinare (f. 38-440), intimata a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la executarea în sine, precum și caracterul neîntemeiat al criticilor formulate raportat la cele 2 acte contestate. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți, a fost depus în fotocopie certificată dosarul de executare nr. 156/2012 al Biroului executorului judecătoresc A. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în urma cererii creditorului S. G. C., din data de 30 mai 2012, s-a format dosarul de executare nr. 156/2012 al Biroului executorului judecătoresc A. I..
Somația și procesul verbal contestate au fost emise la data de 18.12.2014 (f. 29-31) și primite de contestatoare la data de 08.02.2015 (f. 91).
În drept sunt aplicabile prevederile codului de procedură anterior, în vigoare la momentul începerii executării silite, principiu stabilit de art. 25 din actualul cod de procedură civilă.
Instanța nu poate să nu observe, cu privire la acest aspect, melanjul făcut de contestatoare din temeiurile juridice, în argumentarea excepției prescripției fiind invocat un articol din noul cod de procedură civilă, iar în final fiind menționate temeiurile juridice corecte, din vechiul cod de procedură civilă.
Criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
1.Conform art. II alin. (1) din legea nr. 113/2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, invocat de contestatoare, „AAAS preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care CNVM a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții”. Acest text normativ instituie o subrogare legală a AAAS în toate drepturile și obligațiile CNVM. De esența instituției subrogării legale este opozabilitatea către cel care subrogă a tuturor actelor efectuate anterior, către persoana ale cărei drepturi și obligații le preia.
Contrar susținerilor contestatoarei, toate actele de executare efectuate față de CNVM, îi sunt opozabile, nepunându-se problema reemiterii acestora și nici a reînceperii curgerii vreunor termene.
În subsidiar, instanța observă că executorul judecătoresc a procedat la refacerea tuturor actelor de executare, față de AAAS, obținând, în acest sens, o nouă încuviințare a executării silite și emițând din nou, la data de 7 iunie 2013, proces verbal de actualizare a creanței, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și o nouă somație de executare silită.
2. Referitor la așa numitul termen de grație de 6 luni, instanța reține că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau /si potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Aceste dispozitii trebuie interpretate si prin raportate la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, dupa acest moment Conventia devenind parte integranta a sistemului roman de drept si dobandind in cadrul acestuia aplicabilitate directa.De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei indica modul de solutionare a unui anumit conflict intre dispozitiile Conventiei, ca tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte, si reglementarile interne, in sensul ca au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Sanctiunea aplicabila . este acea a inaplicabilitatii normei interne contrare Conventiei pentru raportul juridic concret si privitor la situatia conflictuala supusa examinarii. Mai mult, normele cuprinse in Conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un . consecinta ca se impune autoritatilor nationale cu aceeasi forta juridică cu care se impun si normele conventionale.
Astfel, hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste, pe de o parte ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea unei hotarari, ci pana la executarea acesteia, iar, pe de alta parte, instituie obligatia statului si a administratiei publice de a se “plia” unei hotarari judecatoresti pronuntate contra lor. De asemenea, Curtea a subliniat faptul ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
De asemenea, in cauzele S. c. Romaniei si Metaxas c. Greciei, Curtea a reamintit ca nu este oportun sa-I ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca . Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi c. Italiei). In cauza, reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri din cauza dificultatilor financiare ale statului.
In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002 sunt justificate prin faptul ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a acestor institutii. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administratiei nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. In schimb, Curtea europeana porneste de la premise ca “administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca posibilitatea institutiei publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata (iar nu pentru a o indeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului enuntate anterior.
Pe de alta parte, avand in vedere ca (,) Curtea a statuat ca ar fi inoportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie (cauza S. impotriva Romaniei), precum si faptul ca creditorii beneficiaza de o astfel de hotarare judecatoreasca executorie inca din data de 17.12.2004, instanta apreciaza ca (,) contestatoarea nu mai poate invoca un alt termen de sase luni in favoarea sa pentru a depune diligente (iar nu doar pentru a le indeplini) pentru a-si executa obligatiile de plata.
Prin urmarea, avand in vedere interpretarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 prin raportare la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si la jurisprudenta Curtii, instanta va respinge ca neintemeiată arguimentația contestatoarei.
3. Susținerile contestatoarei privind modul în care ar fi trebuit să procedeze creditorul – să îi transmită o notificare, apoi, după 6 luni, să îi transmită somația de începere a executării silite, nu sunt susținute de nici un temei legal. OG nr. 22/2002 modificată nu cuprinde o asemenea prevedere. Din contră, din interpretarea textului art. 2 din OG nr. 22/2002 „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a își îndeplini obligația de plată” rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost instituirea unei obligații suplimentare în sarcina destinatarilor acestei legi, tocmai în vederea executării cu celeritate, nicidecum contrariul, cum susține contestatoarea.
Sensul articolului este că, din momentul emiterii unui titlu executoriu, deci anterior începerii executării silite, instituțiile publice au obligația executării de bunăvoie, iar dacă nu dispun de fondurile necesare, trebuie să efectueze demersurile necesare, și eficiente, în termen de 6 luni de la momentul când titlul executoriu a căpătat acest caracter, pentru îndeplinirea acestei obligații. Invocarea acestui text tocmai pentru a paraliza executarea silită este departe de scopul urmărit de legiuitor. În susținerea acestei interpretări, instanța anexează expunerea de motive a OG nr. 22/2002 - www.cdep.ro/proiecte/2006/800/90/9/em899.pdf, un alt argument constituindu-l chiar dezbaterile parlamentare din momentul aprobării Legii nr.288/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, care se regăsesc la www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6243&idm=8 .
De aceea, stabilirea onorariului executorului judecătoresc la valoarea creanței este legală.
4. Prin actele contestate, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea cuantumului creanței, de la suma de 24.901,52 lei așa cum s-a stabilit inițial, la suma de 28.587 lei, precum și la creșterea cheltuielilor de executare, de la suma de 5635,50 lei (f. 38) la valoarea de 6.237,10 lei. Diferența constă în majorarea onorariului executorului judecătoresc la valoarea de 2800 lei și creșterea cheltuielilor reprezentând multiplicare acte, comunicări, taxe de timbru.
Conform art. 39 alin. (1) lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, actualizată, pentru sumele mai mici de 10.000 lei, onorariul maxim poate fi 10% din valoarea creanței, iar în prezenta speță, față de valoarea actualizată a creanței, onorariul executorului nu depășește acest procent, astfel încât argumentele contestatoarei nu au relevanță.
Cu privire la onorariul avocațial, instanța observă că acesta s-a menținut la valoarea inițială, de 3000 lei, legalitatea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal inițial formând obiectul analizei unei instanțe judecătorești, această chestiune fiind soluționată cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 în dosarul nr._/4/2013, definitivă și irevocabilă la 15.12.2014, prin respingerea recursului. Instanța nu a putut observa conținutul cererii de chemare în judecată din dosarul nr. ._/4/2013, dar, în mod cert, chiar ș în ipoteza în care contestatoarea nu ar fi adus nicio critică expresă onorariului avocațial, față de termenul imperativ de 15 zile, de la momentul când a cunoscut includerea sumei de 3000 lei în cheltuielile de executare, ea nu ar putea invoca acest argument pentru prima dată în fața instanței, fiind decăzută din acest drept.
5. Referitor la prescripție, în drept este aplicabil art. 405 2. A.. (1) lit. B cod pr. Civilă : „Cursul prescripției se întrerupe: b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent”. Cererea de executare silită a fost depusă la 30 mai 2012 (f. 1 din dosarul de executare), deci înainte de data invocată chiar de contestatoare, 4 iunie 2012. Instanța reamintește faptul că, în cazul introducerii unor cereri vădit netemeinice, partea în culpă este pasibilă de aplicarea unor amenzi judiciare.
6.Referitor la valoarea creanței, instanța reține că, așa cum reiese și din considerentele sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 în dosarul nr._/4/2013, care se impune cu putere de lucru judecat, apărările contestatoarei privind nelegalitatea calculării debitului privesc executarea silită însăși și puteau fi invocate numai la momentul primirii somației inițiale; ceste critici nu au putut fi analizate în dosarul nr._/4/2013 și nici în dosarul de față, prin care instanța este ținută să analizeze numai legalitatea somației de actualizare a debitului principal și procesului verbal de actualizare cheltuielilor de executare, ambele din decembrie 2014, față de care contestatoarea este în termenul de formulare.
P. aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. cu sediul în sector 1, București, .. S., nr. 50 în contradictoriu cu intimata S. G. C. cu domiciliul în sector 1, București, CALEA VICTORIEI, nr. 122, . ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 91 lei reprezentând contravaloare fotocopii dosar de executare către Biroul Executorului judecătoresc A. I..
Obligă contestatoarea la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. N. H. A.
Pt. grefier, aflat în CO; semnează grefier șef.
Red. G.C.N/4 ex, . style="margin-right:0pt">_
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7143/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7216/2015.... → |
|---|
