Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-08-2015 în dosarul nr. 14436/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr._/2015
Ședința publică de la 17.08.2015
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. G. SRL și pe intimat A. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au raspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, in temeiul art. 131 rap la art. 651 C pr civ, reține că este competenta material si teritorial să soluționeze prezenta cauză în funcție de sediul debitorului ..
Instanța, in temeiul art. 238 C pr civ, estimează durata cercetării procesului la 1termen de judecata.
Instanta invocă din oficiu și ramane in pronuntare asupra exceptiei netimbrarii contestatiei si, subsidiar, a excepției lipsei de calitate procesuală activa a contestatorului.
INSTANȚA
Deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08.01.2015, sub nr._, contestatoarea C. G. S.R.L. a solicitat anularea adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/18.12.2014, emise de intimata A. - Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
În motivare, s-a arătat că prin adresa nr._/18.12.2014 comunicată contestatoarei la data de 23.12.2014, intimata a dispus înființarea popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului Humangest G. S.R.L. Pentru a dispune o astfel de măsură, intimata efectuase în prealabil un control la debitoare și dispusese instituirea de măsuri asigurătorii împotriva acesteia. Fără a face referire la acel act de executare - decizia nr._/12.12.2014 - deși nu reiese de unde intimata a constatat existența pericolului că debitorul se sustrage de la urmărire sau să-și risipească patrimoniul, având în vedere următoarele motive pentru admiterea contestației la executare.
În fapt, societatea contestatoare a arătat că a avut relații contractuale cu debitoarea în cursul anului 2013, în baza cărora debitoarea se obliga, în schimbul prețului, să presteze servicii în domeniul resurselor umane, respectiv selecție și plasare de personal. Din păcate, debitoarea a fost în imposibilitatea profesională de a-și îndeplini obligațiile, nereușind să prezinte societății contestatoare candidați pentru posturile solicitate. Cu toate acestea debitoarea a comunicat spre plată factura nr. 230/30.04.2013 în valoare de 5.361,39 lei, factura cu a cărei valoare nu a fost de acord. Ulterior în 05.06.2013 reprezentantul debitoarei a comunicat că, din eroare a fost facturată o sumă mai mare, rugând societatea contestatoare ca restul sumei să fie considerat avans pentru alte servicii. În data de 25.06.2013, s-a achitat debitoarei parțial factura nr. 230/30.04.2013 - în fapt suma de 3.055,99 lei așa cum de altfel s-au înțeles. D. fiind ca debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, contestatoarea nu a efectuat plata sumei de 2.305,4 lei, dat fiind că aceasta ar reprezenta plata nedatorată.
În consecință, s-a solicitat a se constata că din derularea raporturilor dintre părți s-a născut o singură obligație de plată, respectiv suma de 5.361,39 lei, achitată parțial, rămânând un rest de plata de 2.305,4 lei pe care societatea contestatoare nu înțelege să o achite din culpa debitoarei, respectiv pentru neîndeplinirea de către aceasta a serviciilor la care s-a obligat.
Totodată, s-a învederat că sunt îndeplinite condițiile de fond pentru formularea contestației, în acord cu art. 205 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de proc. fiscală - respectiv: afirmarea de către contestatoare a vătămării drepturilor sale prin adresa de înființare a poprii asigurătorii, existenta unui interes de ordin practic pentru formularea contestației legitim, personal, născut și actual și calitatea procesuală a contestatoarei.
De asemenea, s-a considerat că instituirea unei masuri asigurătorii împotriva societății contestatoare, ca terț poprit nu este întemeiată, atât datorită faptului că nu datorează debitoarei vreo suma de bani (ci din contra s-ar putea îndrepta la rândul său împotriva debitoarei pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate), cât și datorită neîndeplinirii condițiilor de fond prevăzute de lege pentru dispunerea masurilor asigurătorii, respectiv că societatea contestatoare nu se află în una din situațiile prevăzute de lege pentru aplicarea unei astfel de masuri. După cum reiese din adresa de înființare a popririi asigurătorii contestată, aceasta este motivată exclusiv prin invocarea textului legal care permite aplicarea acesteia - art. 129 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de proc. fiscală.
În drept, au fost invocate disp. art. 129 (11), 172 si 173 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de proc. fiscală.
În temeiul art. 223 și art. 411 alin.1 pct. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.02.2015, intimata a solicitat, în principal, admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 și declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, iar în subsidiar, admiterea excepției lipsei calității procesuale active și respingerea contestației ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar pe fondul cauzei, respingerea contestației la executare ca inadmisibilă și în subsidiar, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, s-a arătat că urmare a unui control efectuat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală la . s-a constatat ca societatea nu a reținut și nu a virat toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar și de agentul de muncă temporară, bugetul statului fiind prejudiciat prin neînregistrarea, nedeclararea și neplata contribuțiilor, astfel încât au fost estimate în sarcina societății obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 21.432.740 lei. Având în vedere că existau indicii de înstrăinare de către debitor a bunurilor sale, organele de control au dispus și instituirea unor măsuri asigurătorii sub forma popririi conturilor de disponibilități și de depozite ale societății și asupra sumelor datorate cu orice titlu debitorului de către alte persoane.
În baza deciziei de instituire măsuri asigurătorii, organul fiscal de executare a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului . de către terțul . întrucât în evidentele contabile ale societății debitoare acesta figura cu o datorie de 2.305,40 lei.
Prin contestația formulata în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 11 coroborate cu cele ale art. 172 si 173 Cod procedură fiscală, terțul poprit solicită desființarea popririi pe motiv că acesta nu datora nicio sumă restantă debitorului ..
Raportat la temeiul de drept invocat de contestatoare, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, având în vedere că din coroborarea disp. art. 172 alin. 4 C. proc. fiscală cu cele ale Codului de procedură civilă care se aplică în completare, rezultă că instanța de executare competentă este cea de la sediul debitorului, or debitorul . are sediul în ., .-4, sector 1, București.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a terțului poprit . în formularea unei contestații la executare în temeiul art. 172-173 C., s-a solicitat admiterea acesteia și respingerea contestației la executare ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, având în vedere că din coroborarea disp. art. 789 alin. 5 C. cu disp. art. 129 alin. 11 Cod procedură fiscală și art. 2 din OG nr. 92/2003, rezultă explicit că în cauză devin incidente disp. art. 789 alin. 5 C., astfel încât terțul poprit este exclus din sfera persoanelor interesate care pot formula contestație la executare. În susținerea acestei interpretări au fost invocate și disp. art. 149 alin. 91 Cod procedură fiscală potrivit cărora „în situația în bare, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, va înștiința despre acest fapt organul de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi’.
Astfel, în situația în care terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului, cum se susține de altfel în prezenta cauză, acesta are obligația de a comunica aceasta creditorului în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi, menținerea sau desființarea popririi urmând să fie decisă de instanța în cadrul acțiuni formulate în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură fiscală.
În speță, s-a solicitat a se observa că atâta timp cât terțul poprit are posibilitatea de a-și formula apărările la instanța de validare, nu se poate considera că dreptul de acces la instanță al contestatoarei este îngrădit, motiv pentru care s-a apreciat că acesta nu poate fi inclus în categoria persoanelor interesate îndreptățite a formula o contestație la executare în temeiul art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că din coroborarea dispozițiilor articolelor 149 alin. (91) și 150 Cod procedură fiscală rezultă în mod explicit că în ipoteza în care nu datorează vreo sumă de bani debitorului, singura obligație a terțului poprit este de a comunica aceasta creditorului, împreuna cu dovezile respective, în termen de 5 zile de la data primirii adresei de înființare a popririi. Într-un astfel de caz, numai în măsura în care dovezile nu sunt elocvente, creditorul are posibilitatea de a cere instanței menținerea popririi în condițiile art. 150 Cod procedură fiscală, apărările terțului urmând sa fie formulate în cadrul acestei acțiuni. Eventualele neregularități ale popririi pot fi invocate de terțul poprit pe calea unei acțiuni întemeiata în drept pe aceleași dispoziții ale art. 150, acțiune formulată însă la instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestuia.
Astfel, raportat la situația de fapt și dispozițiile legale menționate anterior, s-a apreciat ca inadmisibilă contestația la executare formulată de terțul poprit în temeiul art. art. 172-173 Cod procedură fiscală, o astfel de interpretare rezultând și din dispozițiile Codului de procedură civilă care se aplica în completare. Mai mult chiar, în susținerea acestei opinii, s-a solicitat a se avea în vedere și faptul că debitorul principal nu a contestat măsurile de executare silită dispuse de creditorul fiscal, rezultând implicit că acesta recunoaște legalitatea executării silite pornite împotriva acestuia de organul fiscal.
În subsidiar, s-a apreciat că acțiunea formulată de terțul poprit pentru desființarea popririi pe motiv ca nu datora nicio sumă de bani debitorului este și neîntemeiată, având în vedere că în speță, între debitor și terțul poprit existau relații comerciale, recunoscute chiar de contestatoare, care justifică înființarea de către creditorul fiscal a popririi asigurătorii.
Invocându-se disp. art. 149 alin. 1 Cod procedură fiscală, s-a solicitat a se observa că existența unor raporturi comerciale între debitor și terțul poprit este recunoscută de însăși contestatoare - „am avut relații contractuale cu debitoarea în cursul anului 2013” - astfel încât în mod corect creditorul fiscal a dispus instituirea popririi asigurătorii.
De altfel, din conținutul dispozițiilor art.149 Cod procedură fiscală menționate anterior rezultă explicit că singura condiție cerută pentru a se înființa poprirea este ca terțul poprit să se afle în raporturi juridice cu debitorul urmărit, raporturi juridice în temeiul căruia datorează în prezent, sau poate datora în viitor sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești debitorului urmărit.
Mai mult chiar, s-a solicitat a se constata că organul fiscal, creditor în cauză, a dispus înființarea popririi pe baza datelor și informațiilor ce rezultau din evidența contabilă a debitorului ce a făcut obiectul controlului organelor în drept, evidențe în care terțul poprit apare ca debitor, iar aceasta situație este recunoscută indirect chiar de contestatoare care menționează explicit în acțiune ca . i-a „comunicat spre plată factura nr. 230/30.04.2013 în valoare de 5.361,39 lei”, prin care „din eroare a fost facturată o suma mai mare” și din care a achitat doar „suma de 3.055,99 lei”, rezultând implicit că diferența de plată care apare înregistrată în evidențele debitoarei de 2.305,4 lei este exact suma pentru care a fost înființată poprirea de către creditorul fiscal.
În plus, s-a solicitat să se rețină și faptul că în conformitate cu disp. legale în vigoare, terțul poprit nu poate invoca în apărarea sa lipsa unor obligații exigibile la momentul înființării popririi pentru a obține desființarea acesteia, aceasta cu atât mai mult cu cât o astfel de poprire se poate înființa și cu privire la venituri viitoare.
Cum raportul juridic existent între cele două societăți rezultă nu doar din datele, informațiile și documentele deținute de organul fiscal, dar și din susținerile terțului poprit care recunoaște aceste raporturi juridice în cuprinsul acțiuni formulate, s-a solicitat a se constata că societatea contestatoare nu a invocat și dovedit niciun motiv pertinent de nelegalitate a adresei de înființare a popririi și, pe cale de consecință, să se respingă contestația la executare ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. Codului de procedură civilă coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Prin sentința civilă nr. 1593/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pe rolul acestei instanțe s-a constituit dosarul nr._ .
Potrivit rezoluției acestei instanțe din data de 12.06.2015 s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 1.000 lei conform art. 10 alin 2 din OUG nr. 80/2013 în limita plafonului maxim.
Potrivit citației emise și comunicate contestatorului la data de 16.06.2015 (f. 7) i s-a adus acestuia la cunoștință obligația de a achita cuantumul taxei de timbru pentru termenul de judecată.
Contestatorul nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
La termenul de judecată din data de 17.08.2015 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației la executare.
Potrivit art. 10 alin. 1 lit. b și alin. 2 și art. 33 alin. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013 neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilită la data introducerii cererii și adusă la cunoștința reclamantului se sancționează cu anularea acțiunii.
Această obligație a fost adusă la cunoștința contestatorului prin citația emisă pentru termenul de judecată din 17.08.2015, comunicată potrivit dovezii de înmânare de la fila 7 dosar, cu respectarea termenului de înmânare a citației, prevăzut de art. 159 C.proc.civ., așa cum rezultă din înscrisul de la filele 7 dosar.
Contestatorul nu a achitat numai suma de 1000 lei.
În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 alin. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013, va admite excepția invocată din oficiu și va anula contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării.
Anulează contestația la executare formulată de contestator C. G. SRL, cu sediul in sector 5, București, ., nr. 24-26, în contradictoriu cu intimat A. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul in sector 2, București, . GEROTA, nr. 13, ca netimbrată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.08.2015.
P. GREFIER
Red. L.G., Teh. L.G., L.B.
4 ex./24.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
