Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 21204/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr._/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. D.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. A. M. domiciliu ales la av. I. SARACU și pe pârât R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre cand, având nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2015, 05.11.2015 si respectiv 12.11.2015 cand a hotarat urmatoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2015, sub nr._, reclamanta R. A. M. a chemat în judecata pe pârâta R. B. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:
1. constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. RM_/17.06.2008 (art.4 pct.4.2 și pct.4.7) și, drept urmare, să se constate nulitatea absolută a acestor clauze și eliminarea lor din contractul de credit;
2. Constatarea abuzului de drept din partea pârâtei în ceea ce privește majorarea periodică, fără acordul reclamantei, a cuantumului dobânzii lunare fără a avea în vedere un criteriu obiectiv clar determinat la încheierea contractului.
Pe cale de consecință:
- În principal:
- obligarea pârâtei să recalculeze nivelul dobânzii lunare
percepută de la data acordării creditului după următoarea formulă: marja băncii fixe în valoare de 0,972% + indicele de referință EURIBOR la 6 luni și la restituirea sumei de 13.010,49 EUR încasată de pârâtă de la reclamantă, de la data semnării contractului de credit, în plus față de sumele calculate și datorate conform formulei de mai sus;
- obligarea pârâtei să procedeze și să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adițional la contractul de credit nr. RM_/17.06.2008, cuprinzând: precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora; modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcție de indicele de referință EURIBOR la 6 luni, cu mențiunea că marja băncii este fixă în cuantum de 0,972%, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea urnmând a se produce atâtîn sens crescător cât și în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui EURIBOR; stabilirea unui nou grafic de rambursare a creditului, în care să se țină cont de marja fixă a băncii de 0,972% cu aplicare de la data introducerii cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtei la restituirea oricăror sume de bani încasate cu titlu de dobândă lunară în plus față de cele calculate conform metodei de mai sus, după data formulării prezentei cereri de chemare în judecată până la data emiterii noului grafic de rambursare.
- În subsidiar:
- obligarea pârâtei la menținerea pe întreaga durată
contractuală a unei dobânzi variabile în cuantum maxim 5,9% astfel cum a fost stabilită prin contract, singura rată acceptată de reclamantă în scris în mod expres și la emiterea unui nou grafic de rambursare în care să se țină cont de faptul că dobânda lunară, formată din indicele de referință și marja băncii, nu poate depăsi 5,9%;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2257,69 EUR reprezentând diferența dintre dobânda percepută de bancă și dobânda de 5,9% menționată în cuprinsul contractului și asumată de reclamantă;
5. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 6 pct. 6.1 din contract privind comisionul de procesare de 1,9% din valoarea creditului și, drept urmare, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze și eliminarea ei din contractul de credit;
6. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 939,98 EUR încasată cu titlu de comision de procesare;
7. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 6 pct. 6.2 din contract privind comisionul de administrare de 0,15% aplicat la soldul creditului și, drept urmare, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze și eliminarea ei din contractul de credit;
8. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3288,76 EUR încasată cu titlu de comision de administrare;
9. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor percepute ilegal calculată de la data formulării prezentei cereri și până la plata efectivă;
10. cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art.979, 970, 983, 992, 1092 VCC, Legea nr. 193/2000, Legea nr.296/2004, OG nr.21/1992, OUG nr.174/2008, Directiva nr. 93/13/CEE, art.36 și 194 NCPC.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 14-136).
Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 10.06.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată – f.146/151.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, față de fondul cererilor de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Instanța reține că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă cuprinde mai multe capete de cerere, și anume: constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor prevăzute de art.4 pct.4.2 și pct.4.7, art.6 pct.6.1 și 6.2 din contractul de credit nr. RM_/17.06.2008 și eliminarea acestora; obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare; obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite nedatorat și la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestora.
Astfel, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instanța reține că art. 4 pct.4.7 din contractul de credit prevede că „ (…) Banca poate modifica Rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii.”
Analizând atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și prevederile art.4 pct.4.2 și pct.4.7 din contractul de credit, instanța apreciază că această clauză contractuală, care permite băncii modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vedere și fără a acorda posibilitatea negocierii acestor noi dobânzi, nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială. Astfel, instanța constată că reclamanta a solicitat constatarea abuzivă a art.4 pct.4.2 și pct.4.7 doar prin prisma faptului că banca și-a rezervat dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii.
Totodată, instanța apreciază că aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, având în vedere că nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
În continuare, instanța reține că celelalte prevederi pentru care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv sunt evaluabile în bani.
În urma constatării caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit, reclamanta a solicitat, prin capete accesorii, obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite nedatorat și la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestora.
Pe cale de consecință, analiza competenței materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale care permit băncii modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vedere și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, care, în esență, nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
În ceea ce privește capetele de cerere care sunt accesorii constatării caracterului abuziv al clauzelor, instanța constată că acestea vor urma soarta capătului principal de cerere.
Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ. Instanța reține că cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.pr.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamantă se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.pr.civ., întrucât această cerere cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Astfel, având în vedere că o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani, iar toate capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu și cauză comune (contractul de credit nr. RM_/17.06.2008), respectiv că art. 94 C.pr.civ. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cererilor în favoarea Tribunalului București Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanat R. A. M. domiciliu ales la av. I. SARACU TIMISOARA, ., . și pe pârât R. B. SA, sector 1, București, CALEA FLOREASCA, SKY TOWER, nr. 246C în favoarea Tribunalului București Secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2015.
P. GREFIER
RED.TH.RED.D.O. M .
4 EX . 31.12.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
