Partaj judiciar. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 17719/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. D. - D. ALES LA AV. U. D. și pe pârât A. V. - P. MOȘTENITORI, pârât B. E., pârât B. E., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 02.10.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.08.2014 sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat ca în contradictoriu cu moștenitorii domnului A. V., decedat la data de 03.02.2013, să se constate că a moștenit de la tatăl său, M. P., decedat în 1972, jumătate din construcția deținută și edificată de acesta împreună cu mama sa M. F., în ., sector 1, București, la nivelul anului 1954; să se constate că în anul 1992, a intervenit subrogația reală și convențională a cote de ½ din imobilul din București, ., sector 1 moștenită de reclamant de la tatăl său M. P., în cotă de ½ din imobilul situat în București, ., sector 1; să se dispună obligara pârâtei la readucerea la masa succesorală a imobilului din București, ., sector 1, obiect al donației nescutită de raport, făcută de mama sa A. (fostă M.) F., în baza contractului de donație autentificat sub nr. 1945 din 23 iulie 1997; să se dispună partajarea imobilului din București, ., sector 1, prin atribuirea imobilului către reclamant și obligarea acestuia la plata sultei aferente către pârâți. În subdidiar, în cazul respingerii primelor două capete de cerere, se solicită admiterea ultimelor capete de cerere prin obligarea pârâtei la raportul donației cu privire la întregul bun imobil situat în București, ., sector 1 și atribuirea definitivă a acestuia în favoarea reclamantului și obligarea reclamantului la plata unei sulte în raport de cota de ¼ ce s-ar cuveni pârâtei.
În motivare reclamantul M. D. a arătat că s-a născut în anul 1953, în timpul primei căsătorii a mamei sale Mihalceea F.. Părinții săi au divorțat în 1958 prin sentința nr. 120 din data de 25.11.1958 pronunțată de Judecătoria Sfat Popular Grivița Roșie, fără a face partaj, având ca sngur bun comun construcția casă de locuit, edificată pe terenul situat în ., sector 1, terenul fiind moștenirea mamei sale, culeasă de la M. R., decedată în anul 1952, conform certificatului de moștenitor n.S.136/1953.
Construcția casă de locuit, singurul bun comun al părinților săi, situată în București, ., sector 1, a rămas mamei sale după divorț, tatăl său considerând că partea sa dn acest bun va rămâne fiului său (în speță reclamantul) ca moștenire în cinstirea memoriei tatălui său.
În anul 1972, tatăl său M. P. a decedat fără a exista alți moștenitori legali sau testamentari, motiv pentru care, partea sa din bunul comun, respectiv cota de ½ din construcția casă de locuit, edificată pe terenul situat în București, ., sector 1, i-a revenit în totalitate, prin actele de acceptare făcută, în sensul că a locuit, a folosit, a deținut și a făcut acte de administrare și de conservare în legătură cu această casă, unde a avut și domiciliul legal împreună cu mama sa (căsătorită a doua oară în 1959), D. F..
Moștenirea după tatăl său putea fi culeasă numai de reclamant întrucât la acea dată era singurul său copil, iar tatăl său nu era căsătorit, prin urmare nu exista un soț supraviețuitor sau alt descendent care să poată culege moștenirea alături de reclamant.
Astfel, având în vedere că tatăl său la data decesului nu era căsătorit, iar reclamantul era singurul său copil, cota de ½ din construcția existentă pe terenul situat în București, ., sectorul 1, edificată de părinții săi în timpul căsătoriei lor, i-a revenit în totalitate în acord cu prevederile legii aplicabile,codul civil 1864.
Reclamantul a arătat că mama sa, recăsătorită în anul 1959 cu cel de-al doilea soț, Dl. D. C. a achiziționt împreună cu acesta un imobil în București, ., sector 1, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3256 în anul 1978.
Având în vedere efortul financiar făcut de mama reclamantului și cel de – al doilea soț, pentru a achiziționa o locuință, au convenit toți trei ca, în eventualitatea în care din motive financiare ar fi intervenit nevoia de a fi vândut unul dintre cele două imobile, să fie vândut cel din . mama nu ar fi avut nevoie de acordul soțului, cu consecița producerii subrogației reale cu titlu particular a cotei sale de moștenire deținută asupra a ½ din construcția edificată de tatăl său natural, M. P., împreună cu mama sa pe imobilul teren din ., în cota de ½ din imobilul din ., deținută de mama sa.
Faptul că a avut loc subrogația și trecererea îm patrimoniul mamei sale D. F. a imobilului din . este confirmat și de faptul că aceasta a vândut fără nici o opoziție din partea reclamantului, imobilul respectiv la data de 16.011.1992, când încă era căsătorită cu cel de-al doilea soț, aflat în viață.
Al doilea soț, dl. D. C. a decedat fără aavea succesori în data de 12.09.1992, la opt luni după vânzarea imobilului situat în București, ., sectorul 1, iar mama sa, fiind singura moștenitoare, ca soț supraviețuitor, a cules întreaga avere a soțului, în temeiul certificatului nr. 614/26.03.1993 eliberat de fostul notariat de Stat al sectorului 1 București.
Reclamantul a fost de acord ca mama sa să vândă imobilul din . și a convenit împreună cu soțul său D. C., ca acestuia să îi revină în schimbul cotei sale de ½ din imobilul vândut, cota de ½ a mamei sale din imobilul din ., sector 1.
În alte cuvinte, în patrimoniul reclamantului a intrat în locul cotei de ½ din construcția din ., o cotă similară ca valoare, respectiv cea a mamei sale în cuantum de ½ din imobilul din ., sector 1, în timp ce cota ieșită din patrimoniul său a intrat în patrimoniul mamei.
La data de 01.11.1993, mama sa s-a căsătorit a treia oară iar la scurt timp, a făcut un act de dispoziție dintre cele mai severe, prin încălcarea înțelegerilor făcute cu reclamantul și cel de-al doilea soț și a donat prin contractul autentificat sub nr. 1945/23.07.1997, imobilul din ., sector 1, deși cunoștea faptul că jumătate din acesta îi revenea în temeiul moștenirii tatălui său M. P. și a subrogației reale și convenționale produse în anul 1992.
Spre sfărșitul anului 2012, Alexanroaia V. i-a spus reclmantului că stăpânește imobilul pentru că deține o hotărâre judecătoresască definitivă și irevocabilă pronunțată în anul 2006, al cărui dispozitiv anulează actul de vânzare cu clauză de întreținere și pe cale de consecință repune părțile în situația anterioarp, imobilul revenind în patrimoniul său, ca urmare a unei donații, făcute de mama sa în anul 1997. Acesta i-a învederat că este de acord cu raportul donației, imobilul urmând a fi reîntors la masa succesorală întrucât donația a fost încheiată fără scutire de raport de către dispunător.
Pe capătul 4 de cerere, se solicită partajarea imobilului din București, ., sector 1, prin atribuirea imobilului către reclamant și obligarea acestuia la plata sultei aferente către pârâți. În subdidiar, în cazul respingerii primelor două capete de cerere, se solicită admiterea ultimelor capete de cerere prin obligarea pârâtei la raportul donației cu privire la întregul bun imobil situat în București, ., sector 1 și atribuirea definitivă a acestuia în favoarea reclamantului și obligarea reclamantului la plata unei sulte în raport de cota de ¼ ce s-ar cuveni pârâtei.
Pârâta B. E. a formulat la data de 11.12.2014 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul 1 de cerere, excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere și excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de raport a donației.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive se arată că nu există identitate între persoana pârâtei și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, imobilul despre care face vorbire reclamantul, fiind înstrăinat altor persoane la data de 16.01.1992, astfel cum se precizează în cererea de chemare în judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, se arată că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Pe de altă parte, subrogația reală cu titlu particular intervine numai dacă legea prevede în mod expres acest lucru și are ca obiect elemente patrimoniale privite în mod particular.
Cererea de raport, având caracterul unei acțiuni personale patrimoniale, este supusă termenului de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În privința acestui termen, acesta a început să curgă de la data deschiderii suceessiunii, moștenirea după defuncta A. V. fiind deschisă de la data decesului, respectiv 05.06.2009.
Raportat la acest moment, înregistrarea cererii prin care s-a solicitat raportul donației și reducțiunea acestei liberalități, s-a realizat cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, anterior menționat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 C.pr.civ instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. E., cu privire la primul capăt de cerere, invocată prin întâmpinare.
Astfel, reclamantul a solicitat ca prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta B. E., să se constate că a moștenit de la tatăl său M. P., decedat în 1972, jumătate din construcția deținută și edificată de acesta împreună cu mama sa, M. F., în ., sector 1, București, la nivelul anului 1954.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Singurul înscris referitor la imobilul din . este Contractul de vânzare - cumpărare de la fila 17, prin care defuncta D. F. a vândut numitei M. N., imobilul situat în București, ., compus din teren și construcție. În cuprinsul acestui act se mențonează că imobilul a fost dobândit, prin moștenire, de la defuncta M. R., decedată în anul 1952, conform certificatului de moștenitor nr. S 136/1953.
În cuprinsul cererii introductive, reclamantul a menționat că imobilul reprezentând casă de locuit situată în București, . a fost construită de mama sa împreună cu tatăl său, M. P., acesta constituind un bun comun, al soților.
Pârâta B. E. este fiica celui de-al treilea soț al mamei reclamantului. Pârâta B. E. nu a emis vreodată vreo pretenție, asupra imobilului situat în București, ..
Faptul că primul capăt de cerere, constituie, în opinia reclamantului, o premisă pe care se întemeiază celelalte capete de cerere, nu constituie un argument suficient pentru a institui o derogare de la analiza condițiilor de exercițiu ale dreptului la acțiune.
Instanța constată că, în mod ipotetic, celelate capete de cerere ar putea fi soluționate în favoarea reclamantului, chiar dacă nu s-ar fi formulat în mod distinct primul capăt de cerere, astfel că apreciază ca neîntemeiată susținerea reclamantului că primul capăt de cerere a fost formulat în contradictoriu cu pârâta B. E., pentru opozabilitate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. E., cu privire la primul capăt de cerere și să respingă acest capăt de cerere, ca fiind introdus împoriva unei persoane, fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la capătul 2 de cerere, reclamantul a solicitat să se constate că în anul 1992, a intervenit subrogația reală și convențională a cotei de ½ din imobilul din București, ., sector 1, moștenită de la tatăl său M. P., în cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 1.
Subrogația reală presupune substituirea (înlocuirea) unui bun cu alt bun.
Subrogația reală poate fi, la rândul său, de două feluri: cu titlu universal și cu titlu particular.
Subrogația reală cu titlu universal se raportează la cuprinsul întregului patrimoniu, făcându-se abstracție de individualitatea bunului care iese din patrimoniu și a celui care îl înlocuiește. Subrogația reală cu titlu universal se produce automat, fără a fi nevoie ca o dispoziție legală să o prevadă în mod expres.
Subrogația reală cu titlu particular, spre deosebire de cea cu titlu universal, operează numai atunci când legea o privește în mod expres și privește un bun determinat.
În dreptul civil sunt reglementate mai multe cazuri de subrogație reală cu titlu particular.
Potrivit vechiului cod civil, subrogația reală cu titlu particular este prevăzută în cazul în care imobilul ipotecat este distrus sau suferă stricăciuni, situație în care ipoteca se strămută de drept asupra sumei de bani primită ca indemnizație de la asigurător.
În Noul Cod Civil, sfera de aplicație a acestui caz de subrogație reală cu titlu particular este extinsă de la ipotecă la toate privilegiile art. 2330 C.civ.
În cazul partajului, poate avea loc o strămutare a garanțiilor, așa cum rezultă din art. 682 C.civ.
În cazul încetării dreptului de superficie, art. 699 alin. 3 C.civ prevede că ipotecile care grevează dreptul de superficie se srămută de drept asupra sumei primite de la proprietarul terenului, în cazul în care acesta dobândește dreptul de proprietate asupra construcției edificate de superficiar.
Un alt caz prevăzut de lege este exproprierea pentru cauze de utilitate publică.
În noul cod civil se mai prevăd și alte cazuri, astfel: dacă bunul ce formează obiectul uzufructului a fost distrus total sau parțial, uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de către terț sai de către asigurător, dacă aceasta nu este folosiă pentru repararea acestui bun.
Capătul doi de cerere nu se încadrează în niciuna din dispozițiile legale care vizează subrogația reală cu titlu particular (în materie de ipotecă, privilegii, schimbul de terenuri, exproriere), instanța urmează să admită excepția inadmisibilității și să respingă capătul doi de cerere, ca inadmisibil.
Sub un alt aspect, instanța constată că potrivit art. 35 C.pr.civ, cererea prin care se solicită coonstatarea existenței sau inexistenței unui drept, nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
În continuare, instanța reține că prin Contractul de donație autentificat sub nr. 1945 din 23 iulie 1997 la Biroul Notarului Public M. V., mama reclamantului, A. F. a donat ultimului său soț, A. V., imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 100 mp și construcțiile aflate pe acesta.
Reclamantul a solicitat readucerea la masa succesorală a imobilului din București, ., sector 1, obiect al donației nescutită de raport, facută de mama sa A. F. în baza Contractului de donație autentificat sub nr. 1945 din 23 iulie 1997.
Cererea de raport a donației, are caracterul unei acțiuni personale patrimoniale, fiind supusă termenului de prescripție de trei ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958.
În consecinta dreptul material la actiune în aceasta situatie este prescriptibil extinctiv, conform regulilor generale cuprinse în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în termenul general de prescriptie de 3 ani de zile.
Din declarația martorei C. A. coroborat cu declarația martorei L. D., rezultă că la data decesului mamei reclamantului, acesta avea cunoștință de contractul de donație încheiat în favoarea numitului A. V..
În privința termenului de prescripție, potrivit art. 650 C.civ, acesta a început să curgă de la data deschiderii succesinii, moștenirea după defuncta A. F. fiind deschisă de la data decesului, respectiv 05.06.2009.
Instanța nu va reține apărarea reclamantului în sensul că ar fi luat la cunoștință de existența contractului de donație în cursul anului 2012, întrucât conform dispozitivului Încheierii de clasare a cauzei din 07.12.2009 a BNP Pisano C. E. prin care s-a dispus închiderea procedurii succesorale privind pe defuncta A. Filoftei și clasarea cauzei ca fiind fără obiect, rezultă că imobilul din ., sector 1, nu se află în proprietatea defunctei, conform documentelor depuse la dosarul succesoral chiar de către reclamant, respectiv exrasul de Carte funciară.
Din cuprinul Extrasului de Carte Funciară rezultă că imobilul a fost donat tatălui pârâtei – A. V. prin contractul de donație nr. 1945/23.07.1997 emis de BNP M., contract de donație care a avut ca obiect numai construcția edificată la adresa din ., terenul fiind dobândit în proprietate de A. V., ulterior și urmare donației, în baza Legii nr. 18/1991, confotm titlului de proprietate nr._/09.01,1998 emis de Prefectura bucurești.
Conform mențiunilor din cuprinsul Încheierii de clasare a cauzei din 07.12.2009 a BNP Pisano C. E., rezultă că reclamantul a fost cel care a prezrntat notarului, la data de 27.11.2009, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/1/09.01.1998 eliberat de Prefectura București emis pe numele A. V., deci, în mod indubitabil, acesta a avut cunoștință de existența contractului de donațiem cel tîrziu la acea dată.
Constatând că cererea de chemare în judecată a fost introdusă cu depășrea termenului de prescripție de 3 ani, urmează să admită excepția prescripției cu privire la raportul donației.
Cu privire la capătul 4 de cerere privind partajarea imobilului situat în București, ., instanța reține că acesta a făcut obiectul Contractului de donație autentificat sub nr. 1945 din 23 iulie 1997.
Se va reține că reclamantul nu a solicitat reducțiunea liberalităților excesive, capăt de cerere prescriptibil într-un termen de 3 ani.
Față de cele arătate, instanța urmează să respinga ca neîntemeiat Capătul de cerere privind partajarea imobilului situat în București, ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. E. cu privire la primul capăt de cerere.
Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamantul M. D. sector 3, București, . II, nr. 5, .. 12, în contradictoriu cu pârâta B. E., sector 6, București, .. 2-4, ., ., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere.
Respinge capătul 2 de cerere ca inadmisibil.
Respinge capătul 3 de cerere, ca urmare a admiterii excepției prescripției cu privire la raportul donației.
Respinge capătul 4 de cerere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RedRL/tehnRL/MU/04.01.2016
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
