Pretenţii. Hotărâre din 05-02-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1980/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 15.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâta I. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, prin avocat, și pârâta, prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cadrul Încheierii de ședință din data de 27.11.2015, în sensul că data ședinței de judecată este 27.11.2014, iar nu din data de 30.10.2014, astfel cum se regăsește consemnat în cadrul încheierii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și motivată. În susținerea cererii, menționează faptul că reclamanta este unica moștenitoare a numitului C. C., după care solicită amânarea pronunțării în vederea formulării și depunerii de concluzii scrise.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiate. Precizează că reclamanta nu a avut grijă de defunctul C. C.; a fost formulată și plângere penală împotriva pârâtei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, după care solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 22.01.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. BușulescuAlina M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 22.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâta I. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.01.2015, și deliberând a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 29.01.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. BușulescuAlina M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 29.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâta I. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015 și pentru data de azi, 29.01.2015, și deliberând a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 05.02.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. BușulescuAlina M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1980
Ședința din publică de la 05.02.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâta I. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015, 29.01.2015 și pentru data de azi, 05.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.05.2014, sub nr._, reclamanta E. N. a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la remiterea sumei de 65.303 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defunctului C. C., decedat la data de 29.10.2011, iar în ultimele luni de viață ale acestuia, defunctul a cunoscut-o pe pârâtă, care i-a câștigat încrederea, încredințându-i, spre administrare, toți banii din cont. Aceasta a precizat că la scurt timp de la momentul transferului, tatăl său a decedat, iar pârâta s-a ocupat de cheltuielile de înmormântare, așa cum a fost mandatată de tatăl său. A învederat că, după înmormântare, a solicitat pârâtei să calculeze sumele de bani cheltuite cu înmormântarea și să îi dea socoteală pentru restul banilor, obligație ce incumbă mandatarului, însă pârâta a refuzat să îi remită suma rămasă, motivând că toți banii au fost cheltuiți cu înmormântarea. Reclamanta a menționat că a formulat plângere penală împotriva pârâtei, cu această ocazie pârâta afirmând că a cheltuit toți banii cu ocazia înmormântării. Aceasta a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să facă dovada cheltuielilor de înmormântare și să îi remită restul sumei de bani, neavând niciun drept să o oprească, fiind un simplu mandatar. Reclamanta a mai arătat că banii au fost transferați de tatăl său, din contul personal, în contul pârâtei, conform extrasului de cont. A precizat că, la data de 13.10.2011, tatăl său a mai înmânat pârâtei și suma de 15.000 lei, pe care urma să o folosească la cheltuielile de înmormântare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2019 din Noul Cod Civil.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată (filele 5-12).
La data de 18.08.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Aceasta a arătat că l-a cunoscut pe defunctul C. C. în anii 1997-2000, iar din anul 2008 a locuit împreună cu acesta, l-a îngrijit, având în vedere că era o persoană cu suferințe medicale, i-a procurat și preparat hrana, a efectuat curățenie în locuință și în curte, iar pentru prestațiile cu întreținerea și îngrijirea sa, defunctul i-a achitat prin transfer bancar o sumă de bani. Aceasta a precizat că nu a avut niciodată încheiat cu defunctul un contract de mandat cu privire la administrarea conturilor bancare ale acestuia, împuternicit să administreze conturile bancare deschise la BRD pe numele defunctului fiind numitul M. L.. Pârâta a mai arătat că nu are cunoștință despre suma de 15.000 lei, pe care reclamanta susține că i-ar fi înmânat-o defunctul, și a învederat că pe reclamantă a văzut-o pentru prima dată după înmormântarea defunctului, reclamanta manifestându-se nepoliticos. A precizat că a în anul 2013 reclamanta a formulat plângere penală împotriva sa, sub aspectul infracțiunilor de furt, înșelăciune și abuz de încredere, fiind dispusă neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția din data de 08.11.2013 în dosarul nr. 7092/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. Cod proc. civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2014, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâtă, iar sub aspectul probatoriului, a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce, proba cu martori, respectiv, martora N. M., pentru reclamantă, și martorul V. G., pentru pârâtă.
În ședința publică din data de 30.10.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu la interogatoriul pârâtei, propus de către reclamantă, și a probei cu interogatoriul reclamantei, propus de pârâtă, acestea fiind atașate la dosarul cauzei (filele 117-120).
La același termen de judecată, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorii N. M. și V. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 121-124).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, reclamanta E. N. este fiica defunctului C. C., decedat la data de 29.10.2011, conform Certificatului de deces . nr._ (fila 9).
În timpul vieții sale, defunctul C. C. a cunoscut-o pe pârâta I. M., iar în ultima parte a vieții a locuit împreună cu aceasta, în locuința defunctului, pârâta ajutându-l pe acesta în gospodărie și ocupându-se de întreținerea sa.
Așa cum reiese din extrasul de cont depus la filele 5-7 din dosar, la data de 13.10.2011 și, ulterior, la 17.10.2011, defunctul C. C. a transferat din contul său bancar, deschis la BRD Groupe Societe Generale – Agenția Bucureștii Noi, în contul bancar al pârâtei I. M., sumele de 61.110 lei și 4193 lei.
În speță, reclamanta a susținut faptul că sumele de bani menționate au fost încredințate de către defunct pârâtei spre administrare, în virtutea mandatului acordat de defunct pârâtei, pentru ca aceasta să se ocupe de înmormântarea defunctului.
În drept, față de situația de fapt expusă, se impune, în primul rând, precizarea că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil din 2009, astfel cum stabilesc art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009 și art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009.
În conformitate cu prevederile art. 2009 Cod civil, „mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant”, iar art. 2010 Cod prevede că mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, cel dintre două persoane fizice fiind prezumat a fi cu titlu gratuit.
Cu privire la forma mandatului, potrivit art. 2013 Cod civil, contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală, acceptarea mandatului putând rezulta și din executarea sa de către mandatar.
Totodată, potrivit art. 2019 Cod civil, „(1) Orice mandatar este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. (2) În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deținerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve”.
În speță, instanța constată că, din întreg probatoriul administrat în cauză, reiese faptul că pârâta I. M. s-a mutat în casa defunctului C. C. cu aproximativ 6 luni înainte de decesul acestuia, în această perioadă pârâta ocupându-se de îngrijirea defunctului. De asemenea, instanța reține că în luna octombrie 2011, pârâta a primit de la defunctul C. C. suma de 65.303 lei, prin transfer bancar, în vederea efectuării de către pârâtă a cheltuielilor necesare cu înmormântarea defunctului.
În acest sens, din declarația martorei N. M. (filele 121-122), propusă de reclamantă, reiese că pârâta l-a cunoscut pe defunctul C. C. cu aproximativ 6 luni înainte de decesul acestuia, i-a câștigat încrederea și s-a mutat împreună cu acesta, din acel moment defunctul rupând orice legătură cu familia sa și persoanele din cercul apropiat de prieteni.
De asemenea, din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 1 din interogatoriul propus de reclamantă (fila 117-118), reiese faptul că pârâta s-a mutat în casa defunctului în calitate de menajeră, pentru a avea grijă de acesta, iar la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâta a recunoscut că defunctul i-a încredințat toți banii din cont, a împuternicit-o să îi administreze și să se ocupe de înmormântare.
În privința declarației martorului V. G. (filele 123-124), propus de pârâtă, instanța reține că declarația nu este sinceră, conținând o . contradicții. Astfel, pe o parte, martorul a declarat că a cunoscut-o pe pârâtă în vara anului 2010, în timp ce efectua servicii de taximetrie pentru defunct, iar pe de altă parte, martorul a precizat faptul că a lucrat ca taximetrist în perioada 1996-2006, așa încât, în mod evident, în anul 2010 acesta nu mai avea cum să efectueze servicii de taximetrie în favoarea defunctului.
De asemenea, deși martorul a menționat faptul că l-a cunoscut pe defunct cu 13 ani înainte de decesul acestuia, precum și faptul că a fost vecin cu defunctul și se vedeau des, martorul a precizat că a cunoscut-o pe pârâtă în anul 2010, însă apoi a arătat că defunctul și pârâta se cunoșteau de 8-9 ani. Astfel, instanța apreciază că declarația martorului nu apare ca fiind veridică, în condițiile în care acesta a arătat că se vedea des cu defunctul, la acesta acasă, și deși defunctul și pârâta s-ar fi cunoscut cu 8-9 ani în urmă, martorul a văzut-o pentru prima dată de pârâtă în anul 2010 (filele 123-124).
Totodată, instanța constată că, în timp ce martorul V. G. a declarat că între pârâtă și defunct era o relație strânsă, acesta a precizat că atunci când l-a întrebat pe defunct cine este pârâta, defunctul i-a răspuns că este „o cunoștință” (filele 123-124).
În ceea privește susținerea pârâtei din răspunsul nr. 13 la interogatoriu (filele 117-118), în sensul că a economisit împreună cu defunctul suma de 65.000 lei, bani pe care defunctul i-a depus periodic la bancă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată. Instanța constată că, prin același răspuns la interogatoriu, pârâta a declarat că s-a mutat în casa defunctului în calitate de menajeră, pentru avea grijă de acesta, iar nu ca și concubină sau iubită a defunctului, aceeași situație de fapt fiind prezentată de pârâtă și prin întâmpinare. De asemenea, în răspunsul la întrebarea nr. 15 la interogatoriu, pârâta a declarat că defunctul era un om corect și „ținea foarte mult la bani”, fiind astfel de neînțeles de ce pârâta ar fi depus banii săi, economisiți de aceasta personal, pe numele unei alte persoane care, potrivit propriei declarații „ținea foarte mult la bani” și pentru care lucra doar ca menajeră.
Referitor la suma de 15.000 lei despre care reclamanta a afirmat că i-ar fi fost înmânată de defunct pârâtei la data de 13.10.2011, în același scop, respectiv pentru cheltuielile de înmormântare, instanța constată că, deși prin întâmpinare, pârâta a menționat că nu a primit această sumă de la defunct (fila 39), prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu (fila 118), pârâta a declarat că nu își amintește dacă defunctul i-a înmânat suma de 15.000 lei la data de 13.10.2011.
Instanța apreciază că este greu de conceput că o persoană fără venituri (pârâta a declarat că a lucrat până în februarie 2011, așa încât în octombrie 2011 nu mai obținea niciun venit) nu ar putea să își amintească primirea unei sume de 15.000 lei (în condițiile în care tot pârâta a declarat că salariul său, în perioada când lucra, a fost de 2000 lei). De asemenea, la întrebările nr. 12 și 13 din interogatoriu, formulate de instanță din oficiu, pârâta a răspuns că nu primea în mod normal sume de bani de la defunct, precum și faptul că nu a mai primit vreo sumă de bani prin înmânare de la defunct înainte sau după data de 13.10.2011, fiind astfel de neconceput că pârâta ar putea să nu își amintească primirea prin înmânare, o singură dată, a sumei de 15.000 lei.
Totodată, prin întâmpinarea formulată, instanța constată că pârâta a susținut că nu a avut încheiat cu defunctul C. C. contract de mandat cu privire la administrarea conturilor bancare ale acestuia, împuternicit fiind M. L..
În acest sens, din relațiile comunicate de BRD – Groupe Societe Generale (filele 128-154), instanța constată că numitul L. M. a avut calitatea de împuternicit în perioada 23.09._11, însă începând cu data de 07.06.2011, pârâta I. M. este cea care a avut calitatea de împuternicit asupra conturilor defunctului.
În ceea ce privește titlul cu care a fost efectuat viramentul bancar în cuantum de 65.303 lei de către defunctul C. C. în contul pârâtei, instanța reține că pârâta, prin întâmpinarea formulată (filele 38-40), a precizat că defunctul i-a achitat o sumă de bani prin transfer bancar pentru prestațiile sale cu întreținerea și îngrijirea defunctului.
De asemenea, la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâta a declarat că defunctul i-a încredințat toți banii din cont și a împuternicit-o să îi administreze și să se ocupe de înmormântare.
Instanța mai arată că inclusiv data la care a avut loc transferul bancar către pârâtă sugerează faptul că sumele au fost transferate cu acest titlu (pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare), defunctul transferând pârâtei sumele de bani cu doar două săptămâni înainte de data decesului său, iar pârâta recunoscând că era un fapt cunoscut acela că defunctul era grav bolnav la inimă.
Astfel, instanța reține că, din probatoriul administrat, a reieșit cu certitudine faptul că suma de 65.303 lei a fost transferată de defunct pârâtei, în virtutea mandatului acordat de acesta, pentru efectuarea cheltuielilor necesare cu înmormântarea defunctului.
Referitor la cheltuielile de înmormântare suportate de către pârâtă, instanța constată că pârâta nu a făcut în niciun fel dovada suportării vreunei cheltuieli efectuate cu înmormântarea defunctului, pomeni sau alte datini creștinești.
În aceste condiții, în care a reieșit remiterea sumei de 65.303 lei către pârâtă, tocmai pentru efectuarea cheltuielilor necesare cu înmormântarea defunctului, iar pârâta nu a făcut dovada suportării vreunei sume de bani cu acest titlu, se impune obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor de bani ce nu au fost folosite în acest scop.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 65.303 lei, sumă transferată în contul bancar al pârâtei de către defunctul C. C., conform extrasului de cont emis la data de 15.03.2015 de BRD – Groupe Societe Generale – Agenția Bucureștii Noi.
Totodată, în virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act de precizarea reclamantei în sensul solicitării pe cale separată a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E. N., cu domiciliul în sector 6, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta I. M., domiciliul ales la Cabinet de Avocat „T. G. D.” în sector 3, București, ., parter, .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 65.303 lei, sumă transferată în contul bancar al pârâtei de către defunctul C. C., conform extrasului de cont emis la data de 15.03.2015 de BRD – Groupe Societe Generale – Agenția Bucureștii Noi.
Ia act de precizarea reclamantei în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 12.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1796/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria... → |
|---|
