Pretenţii. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 15554/2015
document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 03.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. N., pe pârâta S.C. G. R. asigurare REASIGURARE S.A. și pe intervenientul A. C., având ca obiect pretenții - daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea raportului de expertiză medico-legală, după care:
Reclamanta prin avocat învederează că nu mai insistă în proba cu efectuarea unei anchete sociale.
Instanța ia act de susținerile reclamantei în sensul că nu mai insistă în proba cu efectuarea unei anchete sociale.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata daunelor morale, arătând că, la data producerii accidentului, reclamanta era însărcinată în 7 luni și că a fost spitalizată timp de 12 zile, că la acest moment însă suferă de o depresie severă, apreciind că pârâta și-a asumat, potrivit poliței încheiate cu reclamanta, achitarea riscului asigurat. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 din NCPC,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 10.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 10.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta C. N., pe pârâta S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. și pe intervenientul A. C., având ca obiect pretenții - daune morale.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.09.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014 sub nr._, reclamanta C. N., a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. și intervenientul A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 26.05.2013, numitul A. C. a condus auto cu nr. de înmatriculare_ și nu a respectat obligația legală de a păstra o distanță corespunzătoare față de autoturismul din față, care circula în aceeași direcție de mers, condus de reclamantă, intrând în coliziune cu acesta. În urma impactului, numita C. N. a suferit vătămări fizice, starea acesteia fiind delicată întrucât era însărcinată în 7 luni.
S-a arătat că asigurătorul de răspundere civilă are obligația de plată a despăgubirii asumată prin contractul de asigurare pentru pagubele produse terților prin accidente de vehicule și trebuie să suporte în mod direct, efectiv și definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său, în virtutea Legii nr.136/1995 și a Ordinului CSA 3/2013.
Cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamantă, s-a învederat că instanța trebuie să țină cont de suferințele fizice și psihice îndurate de aceasta, fiind însărcinată în 7 luni la data accidentului, existând posibilitatea de a naște prematur în orice moment. Partea vătămată a fpst nevoită să trăiască încă din momentul externării cu un sentiment de umilință pentru că nu se poate întreține singură, având nevoie de sprijin financiar și moral din partea rudelor și apropiaților; de asemenea, aceasta nu a mai putut conduce niciun autoturism de la acel moment, datorită temerii că ar putea păți din nou același lucru.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.194, 430, 431 NCPC, art.1349, 1357 și urm, 1381, 1385 și urm. NCC, Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA nr.3/2013.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată, arătând că reclamanta nu a depus plângere penală împotriva autorului infracțiunii, iar vătămarea corporală a acesteia nu este confirmată prin concluziile unui raport de expertiză medico-legală efectuat de INML, singura instituție care poate stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru recuperare și dacă leziunile produse victimei pot proveni din accidentul rutier.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar (f.73) și expertiză medico-legală, fiind depus raportul de expertiză nr.A_ (f.76-77).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Conform rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14.11.2013 dată în dosarul nr.657/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. și referatului cu propunere de n.u.p., la data de 26.05.2013, în jurul orei 15,00, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17B din direcția B. către Poiana Largului, numitul A. C. nu a respectat distanța corespunzătoare față de autoturismul cu nr._, care circula în aceeași direcție de mers, intrând în coliziune cu acesta, rezultând vătămarea corporală a numitei C. N. și avarierea celor 2 autovehicule (f.15-17).
Reține instanța că, la data accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenientul A. C., era asigurat la societatea pârâtă G. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, conform extrasului de date CEDAM (f.12).
Prin prezenta acțiune, întemeiată pe prevederile art.1349, art.1357 și urm Cod civil, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei G. R. SA, în calitate de asigurător RCA, la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând daune morale pentru suferința provocată de accidentul rutier din data de 26.05.2013.
Potrivit art.2223 alin.1 NCC “în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, în timp ce art.2226 alin.1 NCC dispune „asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat”.
În mod similar, art.41 din Legea nr.136/1995 prevede că “în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”. Art.42 din lege dispune: “drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare”.
Raportat la situația de fapt descrisă mai sus, instanța constată că sunt incidente în speță și prevederile art.26 alin.1 lit.a din Ordinul CSA nr.14/2011, potrivit cărora „asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. F. a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri in forma baneasca pentru: a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial”.
În ceea ce privește daunele morale solicitate în cauză, instanța are în vedere prevederile art.49 din Ordinul CSA nr.14/2011, potrivit cărora “la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: lit.f) daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România”.
În consecință, devine aplicabilă regula înscrisă în art.249 NCPC, conform căreia cel care în cursul procesului face o susținere trebuie să o dovedească.
Simpla împrejurare că reclamanta a fost victima unui accident rutier nu este suficientă eo ipso pentru admiterea acestui capăt de cerere, dat fiind caracterul subiectiv al prejudiciului moral, ce se apreciază de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, acesta fiind și motivul pentru care în legislație nu sunt prevăzute criterii sau condiții de evaluare a prejudiciilor nepatrimoniale.
Conform disp. art.1357 NCC, prejudiciul este unul din elementele răspunderii civile, care trebuie dovedit pentru angajarea răspunderii, întrucât nicio normă legală nu instituie vreo prezumție în acest sens.
De altfel, dispozițiile art.26 alin.1 lit.a din Ordinul CSA nr.14/2011, prevăd în mod expres că răspunderea asigurătorului RCA poate fi angajată pentru repararea prejudiciilor suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, cu condiția dovedirii acestora prin orice mijloc de probă.
Deși legislația română nu oferă criterii de stabilire a daunelor morale, în doctrină și practică s-au evidențiat o . criterii obiective, cum ar fi: consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a celui în cauză, având în vedere că prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu trebuie asigurată o reparare efectivă și concretă și nu una teoretică și iluzorie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A_ din data de 01.01.2015, întocmit de INML, reclamanta a prezentat la data de 26.05.2013 diagnosticul de traumatism prin accident de circulație fără a se obiectiva leziuni cert traumatice și nu a necesitat zile de îngrijiri medicale. Nu se constituie consecințe prezentate la art.194 Cod penal, iar angiomul de fosă nazală stângă cu epsitaxis secundar este netraumatic și este o indicație pentru efectuarea operației de cezariană (f.76-77).
Totodată, din actele medicale depus la dosar reiese că reclamanta a fost internată în ziua accidentului, 26.05.2013, în Spitalul Județean de Urgență N. în Secția Maternitate pentru discrete dureri pelvine în urma unui accident de circulație (fiind însărcinată în 32 de săptămâni, făt viu unic), fiind externată în aceeași zi (contrar celor declarate la data de 27.11.2014 sau afirmațiilor de la interogatoriu în sensul că ar fi fost spitalizată o perioadă îndelungată de timp –f.18,73) cu stare generală bună și tonus uterin normal (f.21).
Ulterior evenimentului rutier, în perioada 25.06._13, reclamanta a fost internată în Spitalul Clinic de Recuperare Iași-Clinica de Oto-Rino-Laringologie, cu diagnosticul angiom fosă nazală stânga, deviație de sept nazal, prelevându-se biopsie de la nivelul formațiunii tumorale fosă nazală stânga (f.20).
Deși recomandările la externare vizau efectuarea operației de cezariană și revenirea în clinică după naștere pentru cura chirurgicală a angiofibromului, instanța apreciază că această problemă medicală a reclamantei nu poate fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat acesteia și implicit a daunelor morale, având în vedere concluziile expertizei medicol-legale conform cărora angiomul de fosă nazală stângă cu epsitaxis secundar este netraumatic, așadar nu este urmarea accidentului rutier din data de 26.05.2013 (de altfel și în biletul de ieșire din spital se menționează că epistaxisul este recidivant, ceea ce denotă faptul că este vorba de o afecțiune preexistentă).
Răspunsurile reclamantei la interogatoriu prin care a susținut că a fost spitalizată pste o lună și a suferit 3 intervenții la nas drept urmare a acestui accident, respectiv că a suferit lovituri la cap și riscul pierderii de sarcină (f.73) nu pot fi luate în considerare, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
Prin urmare, pe baza probatoriului administrat, instanța reține că reclamanta nu a suferit leziuni traumatice în urma evenimentului rutier din 26.05.2013 care să necesite anumite zile de îngrijiri medicale, prezentând stare generală bună inclusiv în privința sarcinii de 32 săptămâni în evoluție la acel moment, care nu a fost afectată. Pe de altă parte, angiomul de fosă nazală stânga nu a fost provocat de accidentul rutier în discuție și, chiar dacă reprezintă o indicație pentru efectuarea operației de cezariană, nu poate fi luat în discuție pentru angajarea răspunderii pârâtei, dată fiind lipsa legăturii de cauzalitate cu evenimentul reclamat.
Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial, instanța va avea în vedere, cu precădere, suferința psihică provocată reclamantei ca urmare a accidentului rutier din 26.05.2013, inerentă oricărei persoane, amplificată în cazul acesteia de starea delicată în care se afla (însărcinată în 7 luni), știut fiind faptul că în perioada de gravidie emoțiile și stările sunt resimțite mult mai intens decât într-o perioadă normală a vieții și pot avea repercusiuni mult mai neplăcute.
Tocmai de aceea este foarte probabil ca reclamanta să fi resimțit mult mai puternic din punct de vedere emoțional șocul accidentului, iar acest element intrinsec este greu de dovedit, motiv pentru care instanța trebuie să îl ia în considerare ex oficio întrucât reprezintă, în cazul de față, un element important pentru cuantificarea prejudiciului moral.
De altfel, și pârâta a recunoscut prin întâmpinare faptul că numita C. N. a suferit un prejudiciu în urma evenimentului rutier, care se impune a fi reparat (f.40), solicitând doar cenzurarea sumei solicitate prin acțiune, pentru ca aceasta să nu se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată.
Pe de altă parte, reclamanta nu a administrat niciun fel de probe în sprijinul celor afirmate în cererea de chemare în judecată cu privire la riscul nașterii premature, sentimentul de umilință determinat de lipsa posibilității de a se întreține singură (deși acest aspect este oricum lipsit de relevanță, întrucât reclamantei nu i-a fost afectată capacitatea de muncă în urma accidentului) sau teama de a mai conduce autovehicule, deși sarcina probei îi revenea conform art.249 NCPC.
Ca atare, instanța va acorda reclamantei suma de 15.000 lei drept daune morale, apreciind că această sumă este de natură să asigure părții vătămate o reparare integrală și echitabilă a suferinței cauzate de accidentul rutier a cărui victimă a fost. Aceasta deoarece daunele morale nu pot constitui pretium doloris pentru partea vătămată, ci au menirea de a compensa într-o numită măsură durerea și suferința cauzată prin accident.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Văzând prevederile art.453 NCPC și soluția pronunțată în cauză, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru (în cuantum fix) suportată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanta C. N., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M. S. din București, ..29-31, ., CNP_, pe pârâta S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în București, . Gaulle, nr.15, ., sector 1, înregistrată la ORC sub nr.J40/_/2007, CUI_ și pe intervenientul A. C., domiciliat în Tg. N., .. 79, jud. N..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în prezenta cauză.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E./5 ex/22.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
