Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 12076/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr._/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. D.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- CREDIDAM și pe pârât . SRL, având ca obiect pretenții DREPTURI DE AUTOR.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre cand, având nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2015 cand a hotarat urmatoarele.
INSTANȚA
I. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PROCEDURA:
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă la data de 31.10.2014, sub număr de dosar_/3/2014, reclamantul C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta . instanței în baza disp. Legii nr.8/1996 modificată, privind dreptul de autor și drepturile conexe, a dispozițiilor din Decizia ORDA nr. 284/2010 privind publicarea în M.Of. a Hotărârii arbitrale din 22 sept. a Curții de Apel București; Dec. civ. nr. 132A/2011 a Curții de Apel București, publicată în M. Of., Decizia ORDA nr. 158/2012, decizie de colector:
1.Obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 11.347,78 lei, cu TVA, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune A. TV a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în perioada 17.07._14, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;
2.Obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 3.109,16 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației datorate pe capătul 1 al cererii, calculate până la data de 24.10.2014, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;
3.Obligarea pârâtei să pună la dispoziția CREDIDAM, conform art. 130 alin.1 lit.h) din legea (/1996 lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe în emisiuni aferente perioadei menționate la capătul 1 al cererii;
4.Obligarea pârâtei să încheie autorizație/licență neexclusivă cu CREDIDAM, pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către postul pârâtei.
5.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. În fapt, reclamantul a arătat că pârâta deține licență audiovizuală pentru postul A. TV din 2005, precum și decizie de autorizare eliberate de CNA.
Pârâta, în calitate de utilizator, în sensul Legii nr. 8/1996, avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual către CREDIDAM, conform art. 123 din lege și conform metodologiilor aplicabile.
Reclamanta a aratat că pârâta a fost notificată de nenumărate ori dar nu a înțeles să-și execute obligațiile conform legii și metodologiilor aplicabile, de a încheia autorizație și de a plăti remunerațiile, reclamanta cunoscând structura de programe ale postului de radio al pârâtei.
3. În drept, au fost invocate dispozițiile art.1349 și urm. NCC, Legea nr.8/1996 și normele de aplicare a Legii nr.8/1996.
4. Au fost atașate cererii, legal timbrată – f.10, în copii certificate, înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată.
B. Apărări
5. Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
C. Alte aspecte procedurale
6. Prin sentința civilă nr.397/25.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a tribunalului și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
7. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12.05.2015 sub nr.dosar_ .
La termenul de judecată din data de 11.06.2015, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamant și a rămas în pronunțare.
D. EXCEPȚII
8. ASUPRA EXCEPȚIEI NECOMPETENȚEI MATERIALE A JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, invocată de reclamant, instanța reține următoarele:
Având în vedere excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamant, și ținând seama de dispozițiile art.248 alin.1 C. proc. civ., potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei”, instanța va analiza cu prioritate această excepție, pe care o va admite, din următoarele considerente:
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală, Judecătoria Sectorului 1 București nefiind așadar competentă să soluționeze acțiunea reclamantului, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 NCPC, care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența lor.
Astfel, este de subliniat că după . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Competența tribunalului rezultă din prevederile art.95 pct.1 NCPC, text legal care stabilește totodată și competența sa generală, în condițiile în care legiuitorul a exclus din sfera de competență a tribunalului cererile date prin lege în ”competența altor instanțe”, fiind vorba așadar nu doar de instanțele judecătorești, ci și de orice alte organe cu activitate jurisdicțională.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j) NCPC, se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul valoric și criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Raportând situația din prezenta cauză la cele două criterii, instanța reține inaplicabilitatea criteriului valoric, atât în considerarea conținutului normei de la art.94 pct.1 lit.j) NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și a dispozițiilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
În acest sens, este de subliniat că fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Astfel, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) NCPC doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
De altfel, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
Astfel, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e) din codul de procedură civilă anterior, atribuiau competență de primă instanță tribunalului pentru procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Or, nepreluarea ad litteram în actualul Cod de procedură civilă a acestui text legal, precum și a celor care privesc, spre exemplu, litigiile de muncă, contenciosul administrativ, procesele și cererile în materie de expropriere, nu poate fi privită nici ca o lipsă de acuratețe a legiuitorului în reglementarea competenței, din moment ce art.95 pct.1 NCPC stabilește în mod clar care este competența de primă instanță a tribunalului și care sunt criteriile în raport de care se determină această competență pentru fiecare caz concret dedus judecății.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamant, și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, dând astfel eficiență criteriului privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Constatând ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București, instanța va dispune ca dosarul să fie înaintat Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului și va suspenda judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamant.
Declină competența de soluționare a acțiunii, privind pe reclamantul C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- CREDIDAM sector 1, București, .. 15-17 in contradictoriu cu pârâta . SRL, sector 3, București, ., ., . în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București și, pe cale de consecință, dispune ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Suspendă judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
P. GREIER
RED.TH.RED.D.O.M .
4 EX . 08.09.2015
← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
---|