Pretenţii. Sentința nr. 3103/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3103/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3103/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3103/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. P. N. CONSULTING S.R.L. și pe pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA (F. S.C. ROMTELECOM S.A)., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015, apoi la data de 19.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.07.2014, sub nr._, reclamanta S.C. P. N. CONSULTING S.R.L. a chemat in judecată pe pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA (F. S.C. ROMTELECOM S.A) solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa o oblige pe aceasta la plata sumei de 2.095,8 lei, debit principal, reprezentând restul de plată din cuantumul total al facturii fiscale nr._/12.03.2013 și în subsidiar la plata sumei de 1.198,48 lei, reprezentând dobânda potrivit art. 1489 alin. 2 NCC, pentru suma achitată parțial (26.081 lei) din contravaloarea facturii fiscale nr._/12.03.2013, valoare calculată de la data sesizării instanței (18.03.2013), până la data efectuării plății parțiale (20.09.2013); suma de 221,15 lei, reprezentând dobânda potrivit art. 1489 alin. 2 NCC, pentru suma neachitată care face obiectul prezentei (2.095,8 lei), calculată de la data sesizării instanței (18.03.2013) până la data prezentei (27.06.2014) și în continuare până la achitarea efectivă; 12.000 lei, reprezentând daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanței, în condițiile neexecutării la timp a obligației de plată de către debitor, potrivit art. 9 din L 72/ 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 20.09.2012 între părți a fost încheiat contractul nr. 204/_, iar potrivit contractului mai sus menționat reclamanta, în calitate de furnizor, a emis facturile fiscale enumerate în Anexa 1 atașată cererii, facturi care au fost achitate cu întârziere de către pârâtă în calitate de beneficiar, debitul fiind stins în totalitate la data de 12.02.2013.
S-a mai susținut că, potrivit art. 12.3 din Contract,"în cazul în care pârâta nu respectă plata facturilor, aceasta va fi obligată să plătească penalități de întârziere care se ridică la o valoare echivalentă cu 0,15% pe zi de întârziere aplicată la valoarea neachitată”, reclamanta emițând în consecință factura fiscală de penalități nr._/14.02.2013, în cuantum de 28.931,44 lei.
În continuare, s-a arătat că, la data de 25.02.2013 reclamanta a transmis pârâtei o somație de plată prin fax, iar în data de 02.03.2013 a expediat-o prin poștă cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, acordând pârâtei un termen rezonabil pentru executarea obligației de 15 zile, calculat din ziua comunicării notificării prin fax (25.02.2013); la data de 11.03.2013, debitoarea a transmis reclamantei o adresă prin care a prezentat un mod propriu de calcul al penalităților, recunoscând doar suma de 26.081,72 lei, invocând un mod de calcul greșit al penalităților de către societatea reclamantă Totodată se mai arată că, manifestând bună-credință, reclamanta a recalculat în data de 12.03.2013 factura de penalități, rezultând suma totală de 28.177,52 lei și în consecință, a stornat factura din 14.02.2013, și a emis factura fiscală de penalități nr._/12.03.2013 în cuantum total de 28.177,52. în acest sens. S-a mai susținut că pârâta ar fi trebuit sa achite cel puțin parțial factura de penalități, până la concurența sumei recunoscută expres de aceasta, iar plata trebuia efectuată într-un termen rezonabil, însă cu toate acestea, pârâta manifestând rea-credință contractuală, nu a înțeles să facă plata nici măcar parțială în contul creanței reclamantei, nici în termenul rezonabil de 15 zile acordat prin somația de plată și nici ulterior acestui termen, și în consecință, reclamanta a recurs la sesizarea instanței în data de 18.03.2013, înregistrând astfel pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, o cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată în contradictoriu cu debitoarea S.C. ROMTELECOM S.A., formându-se astfel dosarul nr._/299/2013, care a avut primul termen de judecată în data de 13.09.2013.
La termenul de judecată din 13.09.2013 în dosarul nr._/299/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de către debitoare, prin întâmpinare și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. P. N. Consulting S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. Romtelecom S.A.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 13.09.2013, instanța a respins cererea ca inadmisibilă pe considerentul că reclamanta nu a respectat întocmai procedura prealabilă specifică ordonanței de plată, respectiv creditoarea a comunicat debitoarei somația prin scrisoare recomandată și confirmare de primire însă fără conținut declarat conform art. 1014 alin. 1 NCPC, fapt ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 1016 alin. 2 NCPC, însă la data de 20.09.2013, debitoarea a efectuat plata parțială a facturii de penalități, respectiv a făcut plata sumei recunoscută încă din data de 11.03.2013, în cuantum de 26.081,72 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 NCPC, art. 1522 NCC, art. 1489 alin. 2 NCC, art. 9 din L 72/2013, OG 13/2011
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 54) solicitând respingerea ca neîntemeiata, nelegală și nedovedită a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a depus cerere precizatoare (f 150), prin care a arătat că micșorează câtimea obiectului cererii de la suma de 2095,8 lei la suma de 1543,52 lei și renunță la capetele de cerere privind plata sumelor de 1198,48 lei și 221,15 lei, cu titlu de dobânzi, solicitând plata sumei de 1543,52 lei, reprezentând rest de plată din cuantumul total al facturii fiscale nr_/12.03.2013, a sumei de 12.000 lei, reprezentând daune-interese și a cheltuielilor de judecată.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâta proba cu înscrisuri și a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili dacă penalitățile de întârziere au fost corect calculate potrivit prevederilor contractului încheiat intre părți iar în caz contrar să se indice cuantumul corect al acestora.
S-a depus la dosar raportul de expertiza în specialitatea contabilitate (fila 175).
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . SRL, în calitate de beneficiar, și pârâta Romtelecom SA, în calitate de furnizor, s-a încheiat contractul nr 204/_ /20.09.2012, având ca obiect bunurile descrise în Anexa 1 la contract.
Potrivit art 5.1 din contract, Romtelecom va efectua plata prețului bunurilor pe baza procesului verbal de recepție și pe baza facturii emise de furnizor, în termen de 5 zile calendaristice de la data încasării banilor de la beneficiarul final.
Totodată, potrivit art 5.5, beneficiarul va efectua plățile menționate o singură dată pe săptămână, în ziua de miercuri. Sumele scadente în zilele de luni, marți sau miercuri vor fi plătite în ziua de miercuri a săptămânii în curs. Sumele sacdente în zilele de joi, vineri, sâmbătă și duminică vor fi plătite în ziua de miercuri a săptămânii următoare.
Conform art 12.3, în cazul în care Romtelecom nu respectă plata facturilor furnizorului, cel dintâi va fi obligat să plătească penalități de întârziere care se ridică la o valoare echivalentă cu 0,15% pe zi de întârziere, aplicată la valoarea neachitată.
La data de 12.03.2013 reclamanta a emis factura fiscală nr_ (f 31), în cuantum de_,52 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul contractului nr 204/20.09.2012.
La data de 20.09.2013 pârâta a achitat, din valoarea facturii menționate, suma de_,72 lei, prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată având ca obiect diferența neachitată de 1543,52 lei.
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că valoarea penalităților de întârziere calculate potrivit dispozițiilor contractuale este de_,72 lei, sumă pe care a achitat-o, astfel încât nu datorează diferența de 1543,52 lei, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Termenul de plată a facturilor a fost stabilit, potrivit art 5.1 din contract, ca fiind 5 zile calendaristice de la data încasării banilor de la beneficiarul final; însă, contrar susținerii reclamantei, aceste dispoziții contractuale trebuie coroborate cu cele ale art 5.5, potrivit căruia beneficiarul va efectua plățile menționate o singură dată pe săptămână, în ziua de miercuri. Sumele scadente în zilele de luni, marți sau miercuri vor fi plătite în ziua de miercuri a săptămânii în curs. Sumele scadente în zilele de joi, vineri, sâmbătă și duminică vor fi plătite în ziua de miercuri a săptămânii următoare. Astfel, susținerea reclamantei în sensul că prevederile acestui din urmă articol ar fi fost incidente numai dacă plățile se efectuau la termen nu poate fi primită, contractul valabil încheiat având putere de lege între părțile contractante, potrivit art 1270 NCC.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (f 175-180) cuantumul penalităților de întârziere datorate de pârâtă, raportat la data scadenței facturilor stabilită potrivit art 5.1 coroborat cu art 5.5 din contract și la data plății acestora, este de_,72 lei.
Cum pârâta a achitat suma de_,72 lei, instanța va respinge capătul de cerere privind plata diferenței de 1543,52 lei, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 12.000 lei, reprezentând daune-interese „pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanței, în condițiile neexecutării la timp a obligației de plată de către debitor, potrivit art 9 din Legea 72/2013”, instanța îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art 9 din Legea 72/2013 -invocat inițial de reclamantă în susținerea capătului de cerere privind plata daunelor interese - creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea creantei, in conditiile neexecutarii la timp a obligatiei de plata de catre debitor.
Totodată, se reține că art 21 din același act normativ prevede că dispozitiile Legii 72/2013, cu exceptia prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante inainte de data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Or, în speță, contractul în temeiul căruia reclamanta a pretins recuperarea creanței a fost încheiat la data de 20.09.2012, anterior intrării în vigoare a Legii 72/2013.
Totodată, instanța apreciază că daunele interese solicitate pârâtei (constând în onorariul de avocat aferent activității desfășurate de acesta pentru recuperarea creanței reclamantei și a penalităților de întârziere aferente acesteia) nu pot fi justificate pe temeiul răspunderii contractuale (invocat de reclamantă), câtă vreme în contract a fost stipulată o clauză penală (art 12.3) prin care părțile au stabilit cuantumul despăgubirilor datorate pentru executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale; de asemenea, se reține că, prin contractul încheiat, pârâta nu și-a asumat nicio altă obligație de plată a unor sume de bani (cum sunt cele constând în eventuale cheltuieli efectuate pentru recuperarea creanței) cu titlu de daune-interese. Totodată, stabilirea întinderii despăgubirilor de către instanță se realizează în condițiile în care părțile nu au prevăzut în contract o clauză penală prin care să fie evaluat cuantumul acestui prejudiciu; or, în speță părțile au prevăzut o astfel de clauză.
În aceste condiții, instanța va respinge capătul de cerere privind plata sumei de 12.000 lei, reprezentând daune-interese, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. P. N. CONSULTING S.R.L., cu sediul ales în București, .. 238 sector 2,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO11864363 în contradictoriu cu pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA (F. S.C. ROMTELECOM S.A), cu sediul în București, . - CLADIREA CITYGATE, nr. 3 - 5, . 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO427320, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 07.04.2015
| ← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 3060/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3039/2015. Judecătoria... → |
|---|
