Pretenţii. Sentința nr. 4374/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4374/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 4374/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4374/2015
Ședința publică de la 06.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R.A. - A.P.P.S. - S. PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR în contradictoriu cu pârâtul C. I. DE AVOCATURĂ ""S. L. A."", având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin.1 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 30.03.2011 sub numărul de dosar_, având ca obiect pretenții, reclamanta R.A.-A.P.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul C. I. DE AVOCATURĂ ""S. L. A."" solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 93.000,21 lei, reprezentând debit neachitat compus din: 23.824,17 lei folosință spațiu fără titlu pentru perioada efectiv facturată 02-05.2010, diferență 01-08.2009, 1720,28 lei prestări servicii pentru perioada efectiv facturată 02 – 05.2010, 64.946,01 lei cu titlu de penalizări calculate pentru perioada 30.09._10 și 2509,75 lei cu titlu de daune calculate pentru perioada 30.09._10.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 825/05.09.2006 modificat și completat prin actele adiționale nr. 818/04.10.2007, autentificat sub nr. 6032/18.10.2007 și nr. 168/20.02.2008 autentificat sub nr. 990/21.02.2008, având ca obiect închirierea spațiului situat în Piața V. M. nr. 1-3, parter, cam. 46, sector 1 și contractul de locațiune și prestări servicii nr. 839/15.11.2007 autentificat sub nr. 6806/22.11.2007, modificat și completat prin actul adițional nr. 169/20.02.2008, autentificat sub nr. 991/21.02.2008 având ca obiect închirierea cam. 134 situată la etajul 1 al aceluiași imobil. S-a precizat că termenul de valabilitate a celor două contracte a încetat la data de 31.12.2008.
Reclamanta a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract (plata chiriei, prestărilor de servicii și a utilităților, precum și a penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale) astfel că a acumulat un debit în valoare de 93.000,21 lei. Totodată s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 720 indice 1 și următoarele C.proc.civ. pârâta a fost invitată la conciliere.
În continuare reclamanta a menționat că acțiunea se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, deoarece de la data expirării contractelor de locațiune arătate, respectiv 31.12.2008 și până la data preluării efective a spațiilor pe bază de proces-verbal de predare-primire, la 23.06.2010, respectiv 01.09.2009 între părți nu a mai existat contract.
Referitor la penalitățile de întârziere în cuantum de 64.946,01 lei, reclamanta a arătat că au fost calculate, conform uzanțelor contabile, la facturile care au fost emise și neachitate de către pârâtă pentru perioada de valabilitate a contractelor. Reclamanta a arătat că pentru perioada ulterioară încetării contractelor a fost privată de folosința spațiilor, cauzându-i prejudicii, astfel că a cerut despăgubiri.
S-a subliniat că pentru perioada neacoperită de contract s-a calculat dobândă legală, în conformitate cu prevederile OG nr.9/2000, și nu penalități de întârziere. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 43 C.comercial coroborat cu art. 1 din OG 9/2000, menționând că potrivit dispozițiilor invocate debitorul-pârât este de drept în întârziere, apreciind că, astfel, este îndreptățită la solicitarea de daune pentru perioada neacoperită din contract.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998, art. 999, art. 1069, art. 1079 C.civ. și art. 720 indice 1 și următoarele C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la 25.11.2011 (f.97 vol.I) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a arătat că prin cele două contracte chiria a fost stabilită la 185,10 euro/lună la care se adaugă TVA, respectiv 191,90 euro/lună, iar valoarea prestațiilor de servicii a fost stabilită la 210,6913 lei/luni plus TVA, respectiv 219,2714 lei.
Pârâtul a arătat că la data de 01.09.2009 a fost predată reclamantei camera 136, iar la 22.05.2010 a fost eliberată camera 146, predarea cheilor având loc la 31.05.2010.
Mai mult s-a arătat că pe rolul Judecătoriei Sector 1 se află dosarul nr._/299/2009, având ca obiect pretenții constând în chirie, penalități, servicii și daune aferente camerelor 46 și 134 deținute în baza contractelor menționate. Pârâtul a apreciat că pretențiile din cadrul prezentului dosar acoperă întreaga perioadă de utilizare a spațiilor până la data eliberării, astfel încât pretențiile reclamantei sunt lipsite de obiect.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale și expertiza.
Prin cererea modificatoare depusă în ședința publică din data de 28.11.2011 (f. 99 vol. I) reclamanta a solicitat majorarea debitului datorat de către pârâtă la suma de 161.164,86 lei, compus din 130.255,65 lei reprezentând penalizări calculate pentru perioada 30.09._11, 5364,76 lei cu titlu de daune calculate pentru perioada 30.09.2009 – 31.03.2011, 23.824,17 lei folosință spațiu fără titlu pentru perioada efectiv facturată 02 – 05.2010, diferență 01 – 08.2008 și 1720,28 lei cu titlu de prestări servicii calculate pentru perioada efectiv facturată 02 – 05.2010.
Prin întâmpinarea depusă la 16.01.2012 (f.115 vol.I) pârâtul a apreciat că reclamanta nu a precizat pentru care spațiu sunt datorate sumele solicitate, chiria și eventualele penalități putând fi solicitate doar pentru perioada de valabilitate a contractelor și nu după expirarea acestora. A arătat că pentru lipsa de folosință au fost depuse 4 facturi care însumează valoarea de 4.532,55 lei, însă prin acțiune s-a solicitat lipsă de folosință în valoare de 23.824,17 lei. Pentru prestările de servicii s-a arătat că s-au depus două facturi care însumează 860,14 lei iar prin acțiune s-a solicitat suma de 1.720,28 lei.
Mai mult pârâtul a apreciat că facturile depuse în dovedirea acțiunii au fost emise abuziv și fără a fi aduse la cunoștința cabinetului de avocatură pârât, iar acțiunea a fost promovată în scopul îmbogățirii fără justă cauză. De asemenea, au fost reiterate apărările din întâmpinarea formulată inițial.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale și expertiza.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 126 vol. I) reclamanta a menționat că debitele principale, respectiv folosința spațiului fără titlu și prestările servicii au fost calculate numai până la 05.2010, până la predarea celei de-a doua cameră ocupate, dată până la care pârâtul este ținut să plătească contravaloarea acestora. În privința penalizărilor de întârziere și a daunelor calculate la debitele neachitate reclamanta a reiterat mențiunile făcute în cererea introductivă.
Reclamanta a detaliat situația debitelor restante pentru fiecare contract în parte (f. 129 vol. I), iar referitor la factura SASA_/02.03.2010 reprezentând diferență folosință spațiu fără titlu pentru perioada 01-08.2009 reclamanta a precizat că a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 12 din contractul de locațiune și prestări servicii nr. 839/15.11.2007, expirat la 31.12.2008, apreciind că pârâtul ar fi trebuit să cunoască prevederile contractuale potrivit cărora „în cazul nerespectării dispozițiilor contractuale cu privire la predarea spațiului la data încetării contractului, locatarul-beneficiar datorează locatorului-prestator contravaloarea lipsei de folosință a spațiului calculată la valoarea maximă a chiriilor practicate la nivelul RAAPPS la data încetării contractului”. Referitor la dosarul_/299/2009 reclamanta a arătat că în dosarul menționat debitele principale solicitate pârâtului se opresc la data de 01.2010, în prezentul dosar debitele principale fiind pretinse începând cu data de 02.2010, pentru perioada imediat următoare, până la preluarea efectivă a spațiului.
Prin cererea modificatoare depusă la 09.04.2012 (f. 133 vol.I) reclamanta a înțeles să majoreze debitul solicitat la 223.174,63 lei, cu mențiunea că penalitățile calculate pentru perioada 30.09._11 sunt în cuantum de 188.783,34 lei și daunele calculate pentru aceeași perioadă sunt în cuantum de 8.846,84 lei. Totodată a menționat că valoarea celorlalte debite solicitate prin cererea de chemare în judecată și precizare a rămas neschimbată: folosință spațiu fără titlu – 23.824,17 lei pentru perioada efectiv facturată 02 – 05.2010, diferență 01 – 08.2009; prestări servicii – 1720,28 lei pentru perioada efectiv facturată 02 – 05.2010.
Prin încheierea pronunțată la 21.05.2012 (f.147 vol.I), în temeiul art. 244 pct.1 C.proc.civ. instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului_/299/2009.
Prin cererea depusă la data de 11.03.2013, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, dosarul nr._/299/2009 fiind soluționat irevocabil.
La data de 18.04.2013 instanța a admis cererea și a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea.
Prin cererea modificatoare depusă în ședința publică din data de 18.04.2013 (f.162 vol.I) reclamanta a arătat că înțelege să majoreze debitul la totalul de 229.524,32 lei, penalitățile având un cuantum de 191.871,01 lei calculate pentru perioada 30.09._12, iar cuantumul daunelor fiind de 12.108,86 lei calculate pentru aceeași perioadă, valoarea celorlalte debite pretinse rămânând neschimbată. Reclamanta a detaliat situația sumelor datorate pentru fiecare contract în parte (f. 163 vol. I).
Prin întâmpinarea depusă la 30.05.2013 (f. 185 vol.I) pârâtul a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția autorității de lucru judecat în ce privește penalitățile de întârziere solicitate și în ce privește contravaloarea folosinței spațiului, raportat la sentința 827/2012. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin notele scrise de la 06.06.2013 (f.195 vol.I), în combaterea excepției netimbrării cererii, reclamanta a arătat că potrivit art. 17 din Legea 146/1997 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 26.09.2013 instanța a respins excepția netimbrării pentru considerente expuse în încheierea de la acel termen.
Prin încheierea de la 31.10.2013 (f. 239 vol.I) instanța a unit cu fondul cauzei excepția autorității de judecat, invocată de pârâtă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiza contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 15.11.2007 între reclamanta R.A. - ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, în calitate de locator-prestator, și pârâtul C. DE AVOCAT „S. L. A.”, în calitate de locatar-beneficiar, s-a încheiat Contractul de locațiune și prestări servicii nr. 839/15.11.2007 autentificat de BN „Mentor” sub nr. 6806/22.11.2007 (filele 17-30 vol. I), având ca obiect: a) folosința temporară de către beneficiar a spațiului situat în Piața Walter M. nr. 1-3, camera 134; b) asigurarea serviciilor privind curățenia, paza clădirii, căldura și apa, PSI, executarea lucrărilor de întreținere la clădire, întreținerea și repararea instalațiilor electrice, sanitare și alte asemenea (cuprinse în anexa 2) aferente imobilului din Piața Walter M. nr. 1-3, deținut în baza acestui contract; c) livrarea utilităților de energie electrică, combustibil, energie termică, apă, canal, salubritate și telefonie – în baza contractelor pe care prestatorul le are încheiate cu furnizorii de utilități și care vor fi repartizate separat la beneficiari, ele nefiind incluse în anexa 2 la contract.
Potrivit art. 2 din contract, valoarea chiriei a fost stabilită de părți la 191,70 EURO/lună la care se adaugă TVA, valoarea prestațiilor prevăzute la art. 1 lit. b) la 219,2714 lei pe lună, valoarea utilităților urmând a se calcula separat pentru fiecare beneficiar în parte, din facturile furnizorilor, aplicându-se coeficientul cuvenit, la care se adaugă comisionul de prestări utilități de 5% (art. 3 și 4 din contract).
Prin art. 6 din contract, locatarul-beneficiar și-a asumat și obligația de plată a penalităților de 0,8% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a chiriei și a prestărilor de servicii, precum și obligația de plată a penalităților de 1% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a utilităților, cu excepția cazului în care procentul de penalitate prevăzut de furnizorii de utilități în contractele de furnizare încheiate cu locatorul-prestator este mai mare de 1%, caz în care acel procent se va aplica și locatarului-beneficiar. Părțile au convenit că penalitățile încep să curgă din ziua următoare expirării termenului de scadență, cu excepția cazului când beneficiarul nu a primit, din culpa locatorului-prestator, până la data respectivă factura.
Părțile au stabilit termenul de închiriere până la data de 31.12.2007 (art. 13 din contract), iar potrivit art. 12 din contract au stabilit că în cazul nerespectării dispozițiilor contractuale cu privire la predarea spațiului la data încetării contractului, locatarul-beneficiar datorează locatorului-prestator contravaloarea lipsei de folosință a spațiului calculată la valoarea maximă a chiriilor practicate la nivelul RAAPPS la data încetării contractului, prin valoarea maximă a chiriei practicate la nivelul RAAPPS înțelegându-se cea mai ridicată chirie practicată de RAAPPS pe metru pătrat, indiferent de statutul suprafeței închiriate, valoare ce se va aplica întregii suprafețe a spațiului individualizat la art. 1 lit. a) din contract.
Ulterior, părțile au încheiat Actul adițional nr. 169/20.02.2008 autentificat de BN „Mentor” sub nr. 991/21.02.2008 (f. 14-16) prin care au modificat durata contractului, convenind prelungirea contractului de închiriere până la data de 31.12.2008.
Astfel cum rezultă din mențiunile procesului-verbal de predare-primire depus la fila 13, vol. I, spațiul reprezentat de camera 134 situat la etajul 1 al imobilului din Piața Walter M. nr. 1-3 a fost predat de pârât reclamantei la data de 01.09.2009.
La data de 05.09.2006 între reclamanta R.A. - ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, în calitate de locator-prestator, și pârâtul C. DE AVOCAT „S. L. A.”, în calitate de locatar-beneficiar, s-a încheiat Contractul de locațiune și prestări servicii nr. 825/05.09.2006 (filele 47-54 vol. I), având ca obiect: a) folosința temporară de către beneficiar a spațiului situat în Piața Walter M. nr. 1-3, camera 46; b) asigurarea serviciilor privind curățenia, paza clădirii, căldura și apa, PSI, a serviciilor de telefonie secundară (centrala telefonică) și a transportului de persoane și mărfuri pe verticală (lift), executarea lucrărilor de întreținere și reparații la clădire, întreținerea și repararea instalațiilor electrice, sanitare și alte asemenea (cuprinse în anexa 2) aferente imobilului din Piața Walter M. nr. 1-3, deținut în baza acestui contract; c) livrarea utilităților de energie electrică, combustibil, energie termică, apă, canal, salubritate și telefonie – în baza contractelor pe care prestatorul le are încheiate cu furnizorii de utilități și care vor fi repartizate separat la beneficiari, ele nefiind incluse în anexa 2 la contract.
Potrivit art. 2 din contract, valoarea chiriei a fost stabilită de părți la 185,10 EURO/lună la care se adaugă TVA, valoarea prestațiilor prevăzute la art. 1 lit. b) la 210,6913 lei pe lună, valoarea utilităților urmând a se calcula separat pentru fiecare beneficiar în parte, din facturile furnizorilor, aplicându-se coeficientul cuvenit, la care se adaugă comisionul de prestări utilități de 5% (art. 3 și 4 din contract).
Prin art. 6 din contract, locatarul-beneficiar și-a asumat și obligația de plată a penalităților de 0,15% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a chiriei și a prestărilor de servicii, precum și obligația de plată a penalităților de 0,20% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a utilităților, cu excepția cazului în care procentul de penalitate prevăzut de furnizorii de utilități în contractele de furnizare încheiate cu locatorul-prestator este mai mare de 0,20%, caz în care acel procent se va aplica și locatarului-beneficiar. Părțile au convenit că penalitățile încep să curgă din ziua următoare expirării termenului de scadență, cu excepția cazului când beneficiarul nu a primit, din culpa locatorului-prestator, până la data respectivă factura.
Părțile au stabilit durata închirierii ca fiind 01.09.2006 – 31.08.2007 (art. 13).
Prin Actul adițional nr. 818/04.10.2007 autentificat de BN „Mentor” sub nr. 6032/18.10.2007 (f. 35-46 vol. I), părțile au stabilit valoarea prestațiilor prevăzute la art. 1 lit. b) la 223,80 lei pe lună, iar prin art. 6 din actul adițional, locatarul-beneficiar și-a asumat și obligația de plată a penalităților de 0,8% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a chiriei și a prestărilor de servicii, precum și obligația de plată a penalităților de 1% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a utilităților, cu excepția cazului în care procentul de penalitate prevăzut de furnizorii de utilități în contractele de furnizare încheiate cu locatorul-prestator este mai mare de 1%, caz în care acel procent se va aplica și locatarului-beneficiar.
De asemenea, potrivit art. 12 din actul adițional au stabilit că în cazul nerespectării dispozițiilor contractuale cu privire la predarea spațiului la data încetării contractului, locatarul-beneficiar datorează locatorului-prestator contravaloarea lipsei de folosință a spațiului calculată la valoarea maximă a chiriilor practicate la nivelul RAAPPS la data încetării contractului, prin valoarea maximă a chiriei practicate la nivelul RAAPPS înțelegându-se cea mai ridicată chirie practicată de RAAPPS pe metru pătrat, indiferent de statutul suprafeței închiriate, valoare ce se va aplica întregii suprafețe a spațiului individualizat la art. 1 lit. a) din contract.
Prin actul adițional părțile au stabilit durata închirierii ca fiind 01.09.2007 – 31.12.2007.
Ulterior, părțile au încheiat Actul adițional nr. 168/20.02.2008 autentificat de BN „Mentor” sub nr. 990/21.02.2008 (f. 32-34) prin care au modificat durata contractului, convenind prelungirea contractului de închiriere până la data de 31.12.2008.
Astfel cum rezultă din mențiunile înscrisului depus la fila 123, vol. I, cheile spațiului reprezentat de camera 46 situat în imobilul din Piața Walter M. nr. 1-3 au fost predate de pârât unui reprezentant al reclamantei la data de 31.05.2010, iar la data de 23.06.2010 reclamanta a întocmit procesul-verbal de predare-primire (f. 31 vol. I).
Aceasta fiind situația de fapt, față de dispozițiile art. 137 C.proc.civ., care prevăd obligația instanței de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Analizând ansamblul materialului probator administrat cu privire la excepția invocată,instanța reține următoarele:
Prevederile art. 1201 C.Civ. consacră legislativ interdicția de a reitera printr-o nouă cerere de chemare în judecată o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat irevocabil.
Astfel, potrivit dispoziției legale evocate anterior coroborată cu art. 166 C.proc.civ, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, e întemeiată pe aceeași cauză și se poartă între aceleași părți, având aceeași calitate.
Examinând situația de fapt prin prisma condițiilor legale mai sus învederate, instanța constată că nu există identitate între obiectul prezentei cereri de chemare în judecată și obiectul cererii de chemare în judecată soluționată în cauza cu nr._/299/2009.
Astfel, prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 229.524,32 lei din care 23.824,17 lei reprezentând contravaloare folosință spațiu fără titlu (4532,55 lei aferentă contractului nr. 825/05.09.2006 calculată pentru perioada februarie – mai 2010 și 19.291,62 lei aferentă contractului nr. 839/15.11.2007 reprezentând diferență calculată pentru perioada ianuarie – august 2009), 1720,28 lei reprezentând contravaloare prestări servicii aferentă contractului nr. 825/05.09.2006 pentru perioada februarie-mai 2010, 191.871,01 lei reprezentând penalizări calculate pentru perioada 30.09.2009 – 30.09.2012 și 12.108,86 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 30.09.2009 – 31.12.2012.
Cauza nr._/299/2009 a avut ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei totale de 187.279,23 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada decembrie 2007 – ianuarie 2010, în sumă de 45.534,20 lei, contravaloare prestări servicii pentru perioada facturată ianuarie 2008 – ianuarie 2010 în sumă de 19.177,35 lei, contravaloare utilități pentru perioada facturată noiembrie 2007 – mai 2009 de 414,92 lei, penalități pentru perioada 30 septembrie 2007 – 30 septembrie 2009, contravaloare daune pentru perioada 31 decembrie 2008 – 30 septembrie 2009 reprezentând dobânda legală.
Așadar, se poate constata că sumele pretinse în prezentul dosar au fost calculate pentru perioada imediat următoare celor pretinse în dosarul nr._/299/2009, neexistând identitate de obiect.
Nici cu privire la suma pretinsă cu titlul de diferență contravaloare lipsă de folosință pentru perioada ianuarie-august 2009 nu există autoritate de lucru judecat. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/299/2009, în acel dosar reclamanta a pretins și i s-a acordat contravaloarea lipsei de folosință a camerei nr. 134 pentru perioada ianuarie-august 2009 calculată la nivelul chiriei din contract. În prezentul dosar, reclamanta pretinde diferența față de suma acordată, diferență rezultată prin aplicarea modului de calcul al contravalorii lipsei de folosință convenit de părți în art. 12 din contract (nivelul maxim al chiriei practicate de RAAPPS la data încetării contractului).
Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate în cauză în vederea soluționării fondului cauzei, instanța reține, în prealabil, că pentru a se pronunța asupra acestei cereri, trebuie să o analizeze prin prisma art. 998-999 cod civil 1864, lipsa de folosință fiind privită ca un prejudiciu suferit de către un proprietar prin fapta ilicită săvârșită de către un terț, constând în ocuparea imobilului fără a justifica un drept locativ, astfel încât atributul folosinței, ca prerogativă a dreptului de proprietate, să nu poată fi exercitat de către proprietar.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. În speță, instanța constată că există o faptă ilicită în sarcina pârâtului, constând în ocuparea imobilului, după expirarea contractelor de închiriere (31.12.2008), fără a mai justifica vreun titlu locativ, precum și beneficierea de serviciile prestate de reclamantă, după expirarea termenului contractual.
Prin fapta ilicită a pârâtei, s-a produs în patrimoniul reclamantei un prejudiciu material, cert și care nu a fost reparat, constând în împiedicarea folosirii și culegerii fructelor bunului, ca atribute ale dreptului de proprietate, acesta fiind de 4532,55 lei pentru perioada februarie – mai 2010 în care pârâtul a ocupat camera nr. 46 din imobilul situat în Piața Walter M. nr. 1-3 ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 825/05.09.2006 și de 19.291,62 lei reprezentând diferența calculată conform art. 12 din contract pentru perioada ianuarie – august 2009 în care pârâtul a ocupat camera nr. 134 din imobilul situat în Piața Walter M. nr. 1-3 ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 839/15.11.2007.
Solicitarea sumei de 19.291,62 lei reprezentând diferența calculată conform art. 12 din contract pentru perioada ianuarie – august 2009 este întemeiată și rezidă în faptul că, deși reclamanta a solicitat, în cadrul dosarului nr._/299/2009, obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a camerei nr. 134 din imobilul situat în Piața Walter M. nr. 1-3 (spațiu care a fost eliberat la 01.09.2009) pentru perioada ianuarie – august 2009, contravaloarea lipsei de folosință pretinse a fost calculată la nivelul chiriei din contract (aspect care rezultă și din raportul de expertiză și anexele sale întocmit în dosarul nr._/299/2009 – f. 212-228), deși potrivit art. 12 din contract părțile au stabilit că în cazul nerespectării dispozițiilor contractuale cu privire la predarea spațiului la data încetării contractului, locatarul-beneficiar datorează locatorului-prestator contravaloarea lipsei de folosință a spațiului calculată la valoarea maximă a chiriilor practicate la nivelul RAAPPS la data încetării contractului, prin valoarea maximă a chiriei practicate la nivelul RAAPPS înțelegându-se cea mai ridicată chirie practicată de RAAPPS pe metru pătrat, indiferent de statutul suprafeței închiriate, valoare ce se va aplica întregii suprafețe a spațiului individualizat la art. 1 lit. a) din contract. Prin pretențiile formulate în prezentul dosar cu privire la perioada ianuarie – august 2009, reclamanta în mod întemeiat a dat eficiență clauzei prin care părțile au convenit anticipat contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, calculând diferența față de sumele acordate prin sentința pronunțată în dosarul nr._/299/2009.
Prin sentința civilă nr. 827/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2009 (f. 144-146 vol. I) rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2743/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2009, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 131.780 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante, a utilităților, a penalităților de întârziere aferente și dobânda legală.
Contrar susținerilor pârâtului, nu pot fi reținute ca având putere de lucru judecat considerentele deciziei nr. 2743/11.12.2012 în partea în care a reținut că ipoteza acreditată de reclamantă, cât și de pârâtă, în sensul că valoarea lipsei de folosință datorată pe temeiul răspunderii delictuale, pentru perioada extracontractuală, este alta decât valoarea chiriei calculată contractual, nu poate fi primită. De principiu, criteriile de evaluare a prejudiciului produs în raporturile civile, contractuale sau delictuale, sunt comune. Evaluarea lipsei de folosință pentru o locație ocupată fără titlu contractual nu poate să depășească fundamentele în baza cărora părțile au convenit un nivel de chirie adecvat, pentru perioada imediat anterioară încetării locațiunii.
Această soluție se sprijină pe următoarele argumente: considerentele hotărârii nu intră în puterea lucrului judecat decât în limita în care își găsesc corespondentul în modul de soluționare a cauzei, astfel cum rezultă din dispozitiv. Cu alte cuvinte, considerentele unei hotărâri judecătorești servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavând putere de lucru judecat decât prin dispozitiv și numai în măsura în care îl explică și se reflectă în el.
Puterea lucrului judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului și care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea pronunțată. Considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat decât în măsura în care ele conțin sau lămuresc declarații de drepturi provocate de părți și cuprinse în dispozitiv. Dimpotrivă, stările de fapt, motivele fără valoare dispozitivă, avute în vedere în fundamentarea soluției pronunțate, nepurtând asupra unui raport juridic dedus judecății, nu au putere de lucru judecat.
În ciuda aserțiunilor tribunalului în sensul că nu poate fi primită opinia conform căreia valoarea lipsei de folosință datorată pe temeiul răspunderii delictuale, pentru perioada extracontractuală, este alta decât valoarea chiriei calculată contractual, acesta a menținut soluția instanței de fond care, în baza raportului de expertiză întocmit în cauză, a obligat pârâtul la plata întregii sume pretinse cu titlul de contravaloare lipsă de folosință și care, pentru ocuparea pe perioada extracontractuală a camerei nr. 46 ce făcuse obiectul contractului nr. 825/05.09.2006, a fost calculată la nivelul valorii maxime a chiriilor practicate la nivelul RAAPPS la data încetării contractului, art. 12 din acel contract fiind identic cu art. 12 din contractul nr. 839/15.11.2007 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare (a se vedea f. 221 vol. I – anexa la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/299/2009).
De asemenea, în perioada ulterioară expirării contractului nr. 825/05.09.2006, pârâta a beneficiat în continuare de serviciile prestate de reclamantă, pârâta datorând suma de 1720,28 lei reprezentând contravaloare prestări servicii pentru perioada februarie – mai 2010, pentru perioada anterioară (până în ianuarie 2010) fiind acordate prin sentința pronunțată în dosarul nr._/299/2009, calculele efectuate de reclamantă nefiind contestate în cauză.
Legătura de cauzalitate este evidentă, prejudiciul a fost cauzat în mod direct de fapta ilicită a pârâtei, iar în ceea ce privește vinovăția, instanța reține că fapta ilicită săvârșită este imputabilă pârâtei, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea operând chiar pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel, instanța reține că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru prejudiciul material produs reclamantei, prin folosința fără titlu a camerelor nr. 46 și nr. 134 aflate în administrarea reclamantei.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 827/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2009 (f. 144-146 vol. I) rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2743/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2009, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 131.780 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante, a utilităților, a penalităților de întârziere aferente și dobânda legală. Prin decizia civilă nr. 2743/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2009, instanța de recurs a apreciat că soluția corectă este acordarea penalităților până la nivelul debitului principal, în condițiile Legii nr. 469/2002, ambele contracte fiind încheiate și prelungite sub imperiul acestei legi, încetând convențional la 31.12.2008, cu mult timp înainte de abrogarea din 03.07.2009. A mai reținut instanța că, deși se pretind unele sume cu titlu de lipsă de folosință pentru 3 luni după abrogarea Legii nr. 469/2002, nu pot opera efectele abrogării retroactiv pentru întreaga datorie, valoarea penalităților de întârziere fiind în mod corect diminuată.
Deși nu este reglementat ca atare, unul dintre efectele hotărârii judecătorești este puterea de lucru judecat. În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur). Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 C.civ.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un dublu aspect: unul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu și un aspect pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Făcând aplicarea acestor principii și texte legale la speța de față, se constată că valoarea penalităților de întârziere a fost diminuată, în dosarul nr._/299/2009 rămânând irevocabilă soluția de acordare a penalităților până la nivelul debitului principal, în condițiile Legii nr. 469/2002, astfel încât acestea nu mai puteau fi calculate și pretinse în continuare.
Astfel, instanța reține că aspectul penalităților de întârziere la debitele principale calculate de reclamantă a fost rezolvat definitiv prin decizia civilă nr. 2743/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, nemaifiind posibilă, ca urmare a intervenirii puterii de lucru judecat, pronunțarea unei alte soluții cu privire la penalități de întârziere calculate pe o perioadă ulterioară celor solicitate prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2009. Pe cale de consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a creanței sale, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să plătească dobânda legală în cuantum total de 12.108,86 lei pentru facturile reprezentând folosință spațiu fără titlu, prestări servicii și utilități emise în perioada extracontractuală, dobândă calculată pentru perioada 30.09.2009 – 30.09.2012.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a debitului principal, cuprinzând contravaloare folosință spațiu fără titlu, prestări servicii și utilități, dobânda legală (calculată pentru contravaloarea folosinței spațiului fără titlu, serviciilor și utilităților facturate după data încetării valabilității contractelor) au continuat să curgă, potrivit art. 998-999 C.civ.
Astfel că, pentru perioada ulterioară celei avute în vedere în sentința și decizia pronunțate în dosarul nr._/299/2009, reclamanta este îndrituită să primească de la pârât suma de 12.108,86 lei cu titlul de dobândă legală calculată pentru perioada 30.09.2009 – 30.09.2012.
Instanța va avea în vedere calculele efectuate în mod detaliat de către reclamantă și împrejurarea că pârâta nu a formulat critici concrete cu privire exactitatea acestor calcule.
Instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită să obțină de la pârâtă dobânda legală aferentă debitelor principale acordate prin sentința anterioară și prin prezenta hotărâre. Neplata obligațiilor stabilite prin sentința civilă anterioară și, pe cale de consecință curgerea în continuare a dobânzilor, îi sunt imputabile în exclusivitate pârâtului.
În ceea ce privește apărările formulate de pârât, acestea sunt în mod vădit neîntemeiate. În primul rând, reclamanta nu solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.08.2009 – 02.05.2010, astfel cum în mod eronat susține pârâtul care nu a făcut dovada că ar fi înțeles situația de fapt și pretențiile formulate de reclamantă. Penalitățile de întârziere au fost calculate la facturile emise pe perioada valabilității contractelor de locațiune și prestări servicii, iar dobânda legală a fost calculată la facturile emise după ce contractele și-au încetat valabilitatea, acestea nefiind calculate pentru aceleași facturi.
Prin art. 12 din contracte părțile au determinat anticipat prejudiciul produs prin lipsa de folosință a spațiului în ipoteza nerespectării dispozițiilor contractuale cu privire la predarea spațiului la data încetării contractului, astfel încât susținerile pârâtului în sensul că art. 12 nu ar fi valid după încetarea contractului sunt vădit neîntemeiate.
Referitor la susținerea pârâtului în sensul că ar fi predat camera nr. 46 la data de 31.05.2010, instanța reține că aceasta nu a fost contestată de reclamantă care, de altfel, a pretins contravaloarea lipsei de folosință a camerei nr. 46 numai până în luna mai 2010 inclusiv, adică până la predarea cheilor de către pârât.
Instanța nu va avea în vedere concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză întrucât acestea nu răspund lămuririlor cerute, astfel încât expertiza nu poate îndeplini funcția sa probatorie, experții ajungând la concluzii vădit eronate ca urmare a neînțelegerii situației de fapt din speță. Spre exemplu, expertul contabil Sloată F. a utilizat pentru calculul aferent unui contract facturile emise în baza celuilalt contract, a concluzionat în mod eronat că pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2009 ar fi fost calculate și dobânzi și penalități la aceleași facturi de chirie, iar pentru perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2010 ar fi fost calculate și dobânzi și penalități la aceleași facturi de prestări servicii, fără a avea în vedere faptul că penalitățile de întârziere au fost calculate la facturi emise pe perioada cât erau în vigoare contractele (până la 31.12.2008), iar dobânda legală a fost calculată la facturile emise după împlinirea termenului contractual (respectiv după data de 31.12.2008). Și expertul A. C. L. face confuzie între penalitățile de întârziere și dobânda legală, nefăcând dovada că ar fi înțeles situația de fapt din cauza dedusă judecății, concluzionând în mod eronat că delimitarea dintre trecerea de la calcularea penalităților de întârziere la calcularea dobânzii legale ar fi dată de abrogarea unei legi.
Pe cale de consecință, instanța va dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantei sumele de_,17 lei cu titlul de contravaloare folosință spațiu fără titlu (din care 4532,55 lei pentru perioada februarie – mai 2010 în care pârâtul a ocupat camera nr. 46 din imobilul situat în Piața Walter M. nr. 1-3 ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 825/05.09.2006 și 19.291,62 lei reprezentând diferența calculată conform art. 12 din contract pentru perioada ianuarie – august 2009 în care pârâtul a ocupat camera nr. 134 din imobilul situat în Piața Walter M. nr. 1-3 ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 839/15.11.2007), 1720,28 lei reprezentând prestări servicii pentru perioada februarie – mai 2010 și suma de 12.108,86 lei cu titlul de dobândă legală (din care 5526,4 lei reprezentând dobânda calculată pentru perioada 30.09.2009 – 31.12.2012 pentru debitele acumulate după încetarea contractului nr. 825/05.09.2006 și 6582,46 lei reprezentând dobânda calculată pentru perioada 30.09.2009 – 31.12.2012 pentru debitele acumulate după încetarea contractului nr. 839/15.11.2007).
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, față de soluția la care instanța a ajuns cu privire la cererea de chemare în judecată, se reține culpa procesuală a pârâtului, motiv pentru care, în temeiul art. 274 C.proc.civ. urmează să dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în vederea soluționării cauzei, respectiv 1000 lei reprezentând onorariu de expert.
În ceea ce privește cererea de majorare a onorariului de expert formulată de expertul desemnat să efectueze contraexpertiza, A. C. L., instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instanța reține că expertul a solicitat majorarea onorariului cu suma de 2000 lei suplimentar față de onorariul provizoriu în cuantum de 1000 lei stabilit de instanță, depunând la dosarul cauzei nota de evaluare a onorariului (f. 200 vol. II). Analizând această notă de evaluare, instanța constată că este inexplicabil faptul că pentru scrisorile de convocare a părților și deplasarea la poștă pentru depunerea lor expertul a alocat 2 ore din timpul său. De asemenea, este inexplicabil faptul că pentru deplasarea și depunerea raportului la instanță expertul susține că a alocat 3 ore, iar pentru fotocopierea, îndosarierea și semnarea raportului expertul a alocat 2 ore din timpul său.
Instanța va respinge cererea expertului de majorare a onorariului, apreciind că un cuantum total de 1000 lei al onorariului de expert este justificat față de decontul depus la dosar, de timpul alocat raportului de expertiză întocmit în cauză și de complexitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de majorare a onorariului formulată de expert A. C. L..
Respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta R.A. - A.P.P.S. - S. PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR cu sediul în București, . nr. 3A, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul C. I. DE AVOCATURĂ ""S. L. A."" cu sediul ales în București, Calea Griviței nr.242, ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:_,17 lei cu titlul de contravaloare folosință spațiu fără titlu, 1720,28 lei reprezentând prestări servicii și suma de 12.108,86 lei cu titlul de dobândă legală.
Respinge capătul de cerere referitor la plata penalităților, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/19.10.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 2
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4411/2015.... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
