Pretenţii. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 475/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 475/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 475
Ședința publică din 15.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. BUȘULESCU
GREFIER – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtele U. A. TERITORIALA SECTOR 1, prin Primar, și A. D. PUBLIC SECTOR 1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, prin avocat, pârâta Administrația D. Public Sector 1, prin consilier juridic, lipsă fiind U. A. Teritorială Sector 1, prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin avocat, precizează faptul că au fost depuse note scrise la dosar, sens în care solicită comunicarea unui exemplar.
Instanța comunică un exemplar la înscrisurilor depuse la dosar, reprezentând note scrise formulate de către pârâta Administrația D. Public Sector 1.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Subunității A.-teritoriale Sector 1, invocată de către pârâtă, prin cererea depusă la data de 21.11.2014, fila 133 dosar.
Reclamanta, prin avocat, solicită unirea excepției invocate cu fondul cauzei, având în vedere art. 149 alin. 4 Cod proc. civilă.
Pârâta prezentă, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției invocate, având în vedere dispozițiile Legii Administrației Publice Locale, în cadrul căreia se precizează faptul că Unitățile A. Teritoriale au personalitate juridică, fiind o precizare generică.
Instanța califică excepția lipsei calității procesuale pasive a Subunității A. Teritoriale Sector 1, invocată de către pârâtă, ca fiind o apărare de fond, ce urmează a fi avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei pe fond.
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, de către reclamantă.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, în sensul că se impune refacerea raportului de expertiză sau expertul desemnat să formuleze un răspuns din punct de vedere tehnic și științific pentru a preciza modul cum a ajuns la concluziile raportului de expertiză.
Pârâta prezentă, prin avocat, solicită respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, având în vedere faptul că expertiza este suficient de clară, având în vedere că partea a depus, de asemenea, fotografii de la locul producerii accidentului, iar acestea sunt în concordanță cu raportul de expertiză, iar față de concluziile expertului desemnat nu se impun noi lămuriri.
Instanța respinge, ca neîntemeiate, obiecțiunile formulate de către reclamantă la raportul de expertiză. Cu privire la prima obiecțiune invocată, se constată că expertul nu a concluzionat faptul că a fost avariat un singur reper al autovehiculului, astfel cum rezultă de la fila 4, ultimul paragraf, din cadrul expertizei, iar cu privire la cea dea doua obiecțiune formulată de către reclamantă, se apreciază că expertul a explicat considerentele avute în vedere la avarierea băii de ulei, fila 123 din dosar.
Instanța pune în discuție cererea de suplimentare a probatoriului cu martorul C. N..
Reclamanta, prin avocat, invocă dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civilă, în baza cărora solicită încuviințarea probei cu martorul menționat, în dovedirea stabilirii cu exactitate a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier.
Pârâta prezentă, prin consilier juridic, arată că nu se opune probei solicitate, având în vedere că schița și declarația nu corespund cu situația de la fața locului. Se mai arată faptul că bariera ce era așezată înainte de calea ferată, în dreptul căreia este poziționat evenimentul, de fapt, nu este situată la intersecția .. Marginei, ci este după această intersecție, pe un drum industrial. Se mai arată faptul că acest drum nu face parte din categoria drumurilor publice, fiind un drum de utilitate privată.
Instanța respinge proba testimonială cu martorul C. N. solicitată de către reclamantă, apreciind că aceasta nu este concludentă soluționării cauzei, având în vedere perioada lungă de timp ce s-a scurs de la data producerii evenimentului rutier, precum și față de faptul că declarația acestuia se regăsește în cadrul dosarului de daună.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata debitului principal, reprezentând despăgubiri, a dobânzii legale aferente și a penalităților de întârziere până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expert.
Pârâta prezentă, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere probele administrate în prezenta cauză, expertiza tehnică în specialitate, fotografiile existente la dosar, declarația conducătorului autovehiculului, din care rezultă ca evenimentul rutier nu s-a produs pe un drum public, ci pe un drum privat, nici pe . pe . planșele fotografice existente la dosar, efectuate în luna aprilie, iar evenimentul s-a produs la data de 24.07.2011, iar carosabilul este puțin probabil să fi fost reparat într-un timp atât de scurt. Se mai arată faptul că drumurile publice din zona indicată sunt într-o bună stare de funcționare, astfel cum reiese din cadrul planșelor fotografice depuse la dosar, iar față de mențiunile din cadrul declarației existente în cadrul dosarului de daună, reiese că groapa indicată nu se află pe niciunul dintre drumurile ce se afla în întreținerea vreuneia dintre pârâte, ci există mari denivelări pe acest drum privat, unde posibil autovehiculul a fost avariat. Față de aceste aspecte, arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru niciuna dintre pârâte, sens în care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 1 București la data de 05.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâtele PRIMĂRIA S. 1 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI, U. A. TERITORIALĂ SECTOR 1, PRIN PRIMAR, și A. D. PUBLIC SECTOR 1, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 4670 lei, reprezentând despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data de 09.11.2011 până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.07.2011, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat CASCO la reclamantă, a fost avariat în timp ce circula pe ., din cauza unei gropi, aflată nesemnalizată în carosabil. Reclamanta a învederat că autoturismul_ a fost asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița . nr._, așa încât a fost deschis dosarul de daună nr. AVA/MB/_ și a achitat suma de 4670 lei către asiguratul său. A menționat că, în limitele indemnizației plătite, s-a subrogat în drepturile asiguratului. Reclamanta a considerat că răspunderea pentru producerea pagubei aparține pârâtelor în calitate de administratori ai drumului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357 și art. 2210 alin. 1 Cod civil, O.U.G. 195/2002.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 5-42).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 407,38 lei (fila 51).
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.05.2014, pârâta Administrația D. Public Sector 1 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod proc. civilă, art. 1357 și art. 1375 Cod civil.
La data de 21.05.2014 pârâtele Primăria S. 1 București, Prin Primar, și C. L. Sector 1 București au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 150 Cod proc. civilă, art. 1357 și art. 1535 Cod civil.
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2014, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor C. L. al S. 1 București și a Primăriei S. 1 București, prin Primar, și a calificat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația D. Public Sector 1, ca fiind o apărare de fond.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă și pentru pârâtă, iar pentru reclamantă și proba cu expertiza tehnică în specialitatea autovehicule, având ca obiective: să se stabilească dinamica producerii accidentului suferit la data de 24.07.2011 de autovehiculul_ ; să se stabilească dacă avariile produse la autovehiculul menționat sunt rezultatul impactului cu o groapă nesemnalizată în carosabilul din . mun. București; să se stabilească dacă un conducător auto prudent și diligent putea evita impactul; să se stabilească dacă avariile se puteau produce și din alte cauze, iar nu doar ca urmare a impactului cu gropile din carosabil.
Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Pântecan S. M. a fost depus la dosarul cauzei la data de 29.10.2014 (filele 117-125).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Asupra situației de fapt, instanța reține că reclamanta a făcut dovada faptului că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, asigurat Casco, a suferit avarii în anul 2011, fiind avariate baia de ulei, scut motor și bara față. Contravaloarea reparațiilor a fost în cuantum de 4670 lei, fiind achitată de reclamantă asiguratului său.
Elementele menționate mai sus sunt singurele probate de către reclamantă.
Astfel, data și locul producerii accidentului reies doar din declarația conducătorului auto. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 273 Cod proc. civilă. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani.
În acest sens, analizând descrierea accidentului făcută de conducătorul auto C. N. (fila 40), instanța urmează să o înlăture, întrucât, pe lângă faptul că provine de la persoana interesată în soluționarea dosarului de daună, este lacunară, nefiind prezentate circumstanțele în care s-a produs avarierea autovehiculului, lipsind viteza cu care circula, condițiile de trafic, descrierea gropii din carosabil, manevrele efectuate și modalitatea în care conducătorul auto a observat existența avariilor.
Analizând înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, instanța constată că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate, neexistând nicio dovadă în sensul că avarierea autovehiculului se datorează impactului cu o groapă din carosabil. Instanța apreciază că revenea reclamantei obligația de a dovedi că este cert faptul că respectiva groapă din carosabil pe ., a produs prejudiciul, avariind autovehiculul asigurat de aceasta.
În ceea ce privește raportul de expertiză, instanța constată că acesta a fost întocmit în totalitate pe baza documentelor puse la dispoziție de reclamantă, fără a se face vreo constatare directă cu privire existența unor denivelări în carosabil sau cu privire la avariile suferite de autovehicul. Expertul nu a putut să verifice existența și adâncimea denivelării, dacă urmele pe care impactul le-a produs asupra autovehiculului corespund cu cele ale elementului care a determinat avarierea și nici să stabilească dacă viteza cu care a circulat conducătorul auto a fost cea legală.
Persoana prejudiciată, iar apoi reclamanta, aveau posibilitatea preconstituirii probelor, imediat după producerea avariilor, dacă foloseau procedura prevăzută de art. 235-241 Cod procedură civilă, nemaifiind posibilă verificarea de către expertul judiciar a împrejurărilor în care s-a produs accidentul după mai mult de trei ani de la evenimentul rutier.
Nefăcându-se nicio probă cu privire la împrejurările producerii accidentului, instanța nu poate stabili culpa pentru producerea avariilor reparate pe cheltuiala reclamantei, acestea fiind determinate de starea de întreținere a autovehiculului, pentru care răspunde proprietarul, iar nu administratorul drumului public.
Având în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, locul producerii accidentului este important pentru stabilirea calității persoanelor chemate în judecată de administrator al drumului public pe care s-a produs avaria, condiție expres prevăzută de textul de lege menționat pentru angajarea răspunderii delictuale. În speță, nu s-a adus nicio probă obiectivă, care să formeze convingerea instanței că accidentul s-a produs pe . 1, București, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea delictuală a pârâtelor.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală, atâta vreme cât reclamanta nu a probat cu certitudine legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine nici măcar cu privire la data și locul producerii avariilor la autoturismul asigurat. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită de art. 249 Cod proc. civilă ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă. Faptul că starea drumurilor în România este cunoscută ca fiind necorespunzătoare nu face ca administratorul drumului să răspundă pentru orice avarii suferite de autovehicule și care ar putea fi provocate de această stare a drumurilor. Pentru angajarea răspunderii administratorului drumului este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâtului și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor U. A. Teritorială Sector 1, prin Primar, și Administrația D. Public Sector 1, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei, urmând a o respinge în consecință.
De asemenea, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor C. L. al S. 1 București și a Primăriei S. 1 București, prin Primar, instanța va respinge cererea formulată împotriva acestor pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, cu sediul ales la av. P. D., .. 1, .. 3, . 5, București, în contradictoriu cu pârâtele U. A. TERITORIALĂ SECTOR 1, prin Primar, cu sediul în .. 9-13, sector 1, București, și A. D. PUBLIC SECTOR 1, cu sediul în ., sector 1, București,
Respinge, ca fiind formulată împotriva unor persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI, cu sediul în .. 9-13, sector 1, București, și PRIMĂRIA S. 1 BUCUREȘTI, prin Primar, cu sediul în .. 9-13, sector 1, București.
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria S. 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
7 ex./ 10.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 469/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
