Pretenţii. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 474/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 474/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 474
Ședința publică din 15.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. BUȘULESCU
GREFIER – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A în contradictoriu cu pârâtele U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI IAȘI, prin Primar, U. A. TERITORIALĂ A JUDEȚULUI IAȘI, prin Președintele Consiliului Județean, chemata în garanție S.C. C. S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulată, și omologarea concluziilor raportului de expertiză, respectiv obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor, cu titlul de debit principal și dobândă legală aferentă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat și de expert.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12.02.2014, sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâtele C. JUDEȚEAN IAȘI, P. MUNICIPIULUI IAȘI, prin Primar, și C. L. IAȘI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1618,51 lei, reprezentând despăgubiri civile, la plata sumei de 244,95 lei, reprezentând dobânda legală calculată de la data de 28.05.2012 și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 21.02.2012, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat CASCO la reclamantă, a fost avariat în timp ce circula pe . Iași, intrând în gropile aflate nesemnalizate în carosabil. Reclamanta a învederat că autoturismul_ a fost asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița . nr._, așa încât a fost deschis dosarul de daună și a achitat suma de 1618,51 lei către asiguratul său. A menționat că, în limitele indemnizației plătite, s-a subrogat în drepturile asiguratului. Reclamanta a considerat că răspunderea pentru producerea pagubei aparține pârâtelor în calitate de administratori ai drumului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357 și art. 2210 alin. 1 Cod civil, O.U.G. 195/2002.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 5-31).
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.04.2014, pârâtul C. Județean Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate.
La data de 16.04.2014, pârâtele C. L. al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
De asemenea, la aceeași dată, pârâtele C. L. al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași au formulat cerere de chemare în garanție a S.C. C. S.A., solicitând ca în cazul în care va cădea în prezenții față de reclamantă, despăgubirile și alte cheltuieli solicitate de aceasta să fie puse în sarcina chematei în garanție.
Cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe prevederile art. 72-74 Cod proc. civilă, O.U.G. 195/2002, Legea 215/2001.
La data de 28.10.2014, chemata în garanție S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată, întrucât chemata în garanție nu este proprietarul/administratorul drumurilor din municipiul Iași.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 72 și urm. Cod proc. civilă.
La termenul de judecată din data de 04.09.2014, instanța a luat act de introducerea în cauză a pârâtelor U. A. Teritorială a Municipiului Iași, prin Primar, și U. A. Teritorială a Județului Iași, prin Președintele Consiliului Județean, și admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor C. Județean Iași, P. Municipiului Iași și C. L. Iași.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă și pentru pârâte, iar pentru reclamantă și proba cu expertiza tehnică în specialitatea autovehicule, având ca obiective: să se stabilească dinamica producerii accidentului suferit la data de 21.02.2012 de autovehiculul_ ; să se stabilească dacă avariile produse la autovehiculul menționat sunt rezultatul impactului cu gropile aflate în carosabil; să se stabilească dacă un conducător auto prudent și diligent putea evita impactul; să se stabilească dacă avariile se puteau produce și din alte cauze, iar nu doar ca urmare a impactului cu gropile din carosabil.
Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic C. M. a fost depus la dosarul cauzei la data de 28.10.2014 (filele 99-104).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Asupra situației de fapt, instanța reține că reclamanta a făcut dovada faptului că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, asigurat Casco, a suferit avarii în anul 2012, fiind avariat reperul amortizor stânga față, prin ruperea tijei de prindere inferioară. Contravaloarea reparațiilor a fost în cuantum de 1180 lei, fiind achitată de reclamantă asiguratului său (fila 8).
Elementele menționate mai sus sunt singurele probate de către reclamantă.
Astfel, data și locul producerii accidentului reies doar din declarația conducătorului auto. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 273 Cod proc. civilă. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani.
În acest sens, analizând descrierea accidentului făcută de conducătorul auto A. C. A. (fila 30), instanța urmează să o înlăture, întrucât, pe lângă faptul că provine de la persoana interesată în soluționarea dosarului de daună, este lacunară, nefiind prezentate circumstanțele în care s-a produs avarierea autovehiculului, lipsind viteza cu care circula, condițiile de trafic, descrierea gropii din carosabil, manevrele efectuate și modalitatea în care conducătorul auto a observat existența avariilor.
Analizând înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, instanța constată că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate, neexistând nicio dovadă în sensul că avarierea autovehiculului se datorează impactului cu o groapă din carosabil. Instanța apreciază că revenea reclamantei obligația de a dovedi că este cert faptul că respectiva groapă din carosabil pe ., a produs prejudiciul, avariind autovehiculul asigurat de aceasta.
În ceea ce privește raportul de expertiză, instanța constată că acesta a fost întocmit în totalitate pe baza documentelor puse la dispoziție de reclamantă, fără a se face vreo constatare directă cu privire existența unor gropi în carosabil sau cu privire la avariile suferite de autovehicul. Expertul nu a putut să verifice existența și adâncimea denivelării, dacă urmele pe care impactul le-a produs asupra autovehiculului corespund cu cele ale elementului care a determinat avarierea și nici să stabilească dacă viteza cu care a circulat conducătorul auto a fost cea legală.
Persoana prejudiciată, iar apoi reclamanta, aveau posibilitatea preconstituirii probelor, imediat după producerea avariilor, dacă foloseau procedura prevăzută de art. 235-241 Cod procedură civilă, nemaifiind posibilă verificarea de către expertul judiciar a împrejurărilor în care s-a produs accidentul după mai mult de trei ani de la evenimentul rutier.
Nefăcându-se nicio probă cu privire la împrejurările producerii accidentului, instanța nu poate stabili culpa pentru producerea avariilor reparate pe cheltuiala reclamantei, acestea fiind determinate de starea de întreținere a autovehiculului, pentru care răspunde proprietarul, iar nu administratorul drumului public.
Având în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, locul producerii accidentului este important pentru stabilirea calității persoanelor chemate în judecată de administrator al drumului public pe care s-a produs avaria, condiție expres prevăzută de textul de lege menționat pentru angajarea răspunderii delictuale. În speță, nu s-a adus nicio probă obiectivă, care să formeze convingerea instanței că accidentul s-a produs pe ., astfel încât nu poate fi angajată răspunderea delictuală a pârâtelor.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală, atâta vreme cât reclamanta nu a probat cu certitudine legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine nici măcar cu privire la data și locul producerii avariilor la autoturismul asigurat. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită de art. 249 Cod proc. civilă ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă. Faptul că starea drumurilor în România este cunoscută ca fiind necorespunzătoare nu face ca administratorul drumului să răspundă pentru orice avarii suferite de autovehicule și care ar putea fi provocate de această stare a drumurilor. Pentru angajarea răspunderii administratorului drumului este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâtului și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor U. A. Teritorială a Municipiului Iași, prin Primar, și U. A. Teritorială a Județului Iași, prin Președintele Consiliului Județean, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei, urmând a o respinge în consecință.
De asemenea, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor C. Județean Iași, P. Municipiului Iași și C. L. Iași, instanța va respinge cererea formulată împotriva acestor pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Având în vedere că pârâtele C. L. al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași nu au căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție a S.C.C. S.A. rămâne fără obiect.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, cu sediul ales la av. P. D., în .. 1, ., . 5, București, în contradictoriu cu pârâtele U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI IAȘI, prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, județ Iași, și U. A. TERITORIALĂ A JUDEȚULUI IAȘI, prin Președintele Consiliului Județean, cu sediul în Iași, . si Sfânt, nr. 69, județ Iași.
Respinge, ca fiind formulată împotriva unor persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, . si Sfânt, nr. 69, județ Iași, C. L. IAȘI, cu sediul în Iași, . si Sfânt, nr. 11, județ Iași, P. ORAȘULUI IAȘI, PRIN PRIMAR, cu sediul în Iași, . si Sfânt, nr. 11, J. Iași.
Constată ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.A., cu sediul în Iași, .. 32C, județ Iași, formulată de pârâtele C. local al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași.
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
8 ex./ 31.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Actiune in regres. Sentința nr. 527/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
