Pretenţii. Sentința nr. 9944/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9944/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 9944/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9944/2015
Ședința publică de la 25.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. P.
GREFIER: V. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții G. E. V. și G. S. D. și pe pârâta P. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, reprezentată de avocat, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează aptul că, prin serviciul ,, Registratură,, reclamanții au depus notă de probatorii, după care:
Pârâta, prin avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea intereselor pârâtei.
Instanța pune în discuție din oficiu caracterul neevaluabil în bani al cererii formulate cu privire la punctele 1.2, 5.4, 5.1, 5.5 din contract.
Pârâta, prin avocat, concluzionează în sensul că punctul 1.2 are caracter evaluabil în bani, punctul 5.4 nu are caracter evaluabil în bani, pct. 5.1 și 5.4 nu au caracter evaluabil în bani.
Instanța apreciază că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o acțiune în constatare a nulității absolute a unor clauze pretins abuzive și constată că: punctul 5.5 are caracter evaluabil în bani, iar punctele 6.2, 6.5, 5.1, 5.4, din contractul încheiat între părți au caracter neevaluabil în bani, în consecință invocă din oficiu și pune în discuție excepția de necompetență materială a instanței.
Pârâta, prin avocat, solicită admiterea excepției arătând că este competent să soluționeze prezenta cauză Tribunalul București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a instanței invocată din oficiu.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții G. E. V. și G. S. D. au chemat în judecată pe pârâta P. B. ROMÂNIA SA, solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la punctele 1.2, 5.1, 5.4, 5.5, 6.2, 6.5 cuprinse în contractul de credit nr. 3010R2J_/08.05.2008, stabilizarea cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, denominarea creditului la moneda națională, obligarea pârâtei la eliminarea clauzelor abuzive și la restituirea sumelor de bani încasate în baza acestora, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prevederile contractuale menționate, atât din condițiile generale ale contractului, câr și din cele speciale sunt abuzive, neexistând posibilitatea negocierii lor de către client. A mai arătat reclamantul că modificarea semnificativă a ratelor lunare a dus la impovărarea sa, aspect cu care nu a fost de acord la semnarea contractului.
Pentru susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei cu expertiza contabilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Câmpina, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 1112/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 25.05.2015 instanța a constatat caracterul neevaluabil în bani al cererii privind constatarea caracterului abuziv al articolelor 6.2, 6.5, 5.1, 5.4, din contractul încheiat între părți și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică pot fi invocate de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal menționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, printre care și punctele 6.2, 6.5, 5.1, 5.4. Reclamantul solicită constatarea nulității prevederilor contractuale care prevăd în articolele menționate dreptul băncii de a modifica dobânda în orice moment, conform propriei decizii, fără acordul debitorului, obligația debitorului de a urmări fluctuațiile indicelui de referință și de a se prezenta la bancă pentru a primi un nou grafic de rambursare, în caz contrar acesta devenind valabil fără comunicarea sa către debitor, precum și ordinea de stingere a datoriilor.
Or, instanța constată că aceste clauze nu sunt evaluabile efectiv, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi determinate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecatoriei Sectorului 1, invocată din oficiu.
Declină cauza privind pe reclamanții G. E. V. și G. S. D., ambii cu domiciliul în CAMPINA, .. 15, ., ., J. PRAHOVA în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în sector 1, București, .. 29-31, spre soluționare in favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE in CO, Semneaza presedintele instantei | GREFIER, |
Red. M.E.P./thred. V.D./5 ex/ 15.07.2015
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI
DOSAR NR._
DATA EMITERII:
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 4904
Către,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Va inaintam dosarul susmentionat – care conține un nr. de ……file, un volum și dosarul Judecătoriei Câmpina, privind pe reclamanții G. E. V. și G. S. D. și pe pârâta P. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, întrucât prin sentința civilă nr. 9944/2015 s-a dispus declinarea competenței de soluționare, în favoarea instanței dumneavoastră.
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTEGREFIER
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9969/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9938/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
