Acţiune în constatare. Sentința nr. 2182/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2182/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 2182/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr. 2182/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. V.
Pe rol se afla pronuntarea cauzei Civil privind pe reclamant I. I. D. D. ales la C.Av. C. și Asociații, reclamant I. S. C. D. ales la C.Av. C. și Asociații și pe pârât O. B. ROMÂNIA S.A., pârât O. F. SOLUTIONS BV PRIN O. B. ROMÂNIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2016, 02.02.2016 și 09.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila la data de 26.11.2014 sub nr._/3/2015,disjunsa din dosarul nr._/3/2014 si ulterior pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2015,sub nr._ ,astfel cum a fost precizata la data de 18.01.2016,reclamantii I. I. D. si I. S. C.,în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA si O. F. SOLUTIONS BV prin O. B. ROMANIA SA,au solicitat:
1. Să se constate ca abuzivă clauza referitoare la stabilirea dobânzii atât din contractele inițiale cât si din actele adiționale (marja surprinsă prin lipsa de informare), de unde lipsește Marja Băncii, indicator obligatoriu în determinarea dobânzii pentru contractele cu dobânda variabilă și să fie obligată banca să completeze contractele de credit cu marja de profit a băncii si sa o includă în contractul de credit - componentă inexistentă în contract și la acest moment, (componenta fixă), la data semnării contractului, marja cuprinsa in rata de dobânda aplicabila contractului, ce se va stabili in urma expertizei tehnice de specialitate, in sensul de a fi inclusa in contract marja fixa de la semnarea contractelor de credit si până la finalizarea acestora (pentru toata perioada de valabilitate a contractului) sau până la semnarea actelor adiționale, în cazul contractelor care au act adițional;
2. Să se dispună recalcularea nivelului dobânzii perceput în temeiul contractelor de credit, de la apariția OUG 174/2008 și până la zi, după formula marja băncii fixă la care se adaugă valoarea indicelui de referința Libor/Euribor pentru identificarea diferențelor percepute de către banca;
3. Să se dispună adaptarea/modificarea contractelor de credit în sensul de a obliga pârâta sa precizeze în contracte că rata de dobânda poate fi modificată exclusiv prin fluctuațiile LIBOR, EURIBOR;
4. Constatarea ca abuziv, în înțelesul Legii nr. 193/2000, pentru comisionul de acordare;
5. Să se dispună eliminarea clauzelor abuzive de modificare a dobânzii în mod unilateral din partea băncii și de modificare a nivelului taxelor si comisioanelor pe tot parcursul creditului, acest lucru însemnând că banca poate modifică unilateral aceste contracte, ceea ce nu poate fi decât în dezavantajul împrumutatului și în contradicție cu prevederile legale, deoarece orice cauza prin care doar o parte se obligă nu poate fi primită decât ca abuziva si in afara ordinii de drept, aceste clauze regăsindu-e in definiția data de contract credit inițial;
6. Constatarea ca abuziv în înțelesul Legii nr. 193/2000 a comisionului de rambursare anticipată ce de asemenea este ilegal și regăsit în contracte;
7. Să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani plătite de către împrumutați referitoare la „Comisionul de acordare" ce se regăsește în toate contractele supuse judecății, cât și excedentul de dobândă recalculat în raport de punctul 2, ce vizează dobânda de la data apariției OUG nr. 174/2008 și până la data efectuării expertizei și în continuare până la efectuarea modificărilor ce urmează să le dispună in actul de credit, plata dobânzilor legale pentru sumele percepute in plus stabilite prin expertiza sau de comun acord, angajându-se răspunderea civila delictuală.
8. Cu cheltuieli de judecata.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194C.proc.civ., OUG nr. 50/2008, Legea nr. 193/2000 și prevederile Codului Civil.
Totodată, reclamanții au precizat că obiectul cererii deduse judecății reprezintă, în esență, constatarea ca abuzivă a clauzei referitoare la modul de calcul al dobânzii și al comisionului de acordare. Pe cale de consecință, valoarea obiectului cererii, a fost indicată ca fiind de 29.000 CHF (106.577,90 lei la data introducerii cererii de chemare in judecata.
Pârâta O. B. ROMANIA SA a depusîntâmpinare, la data de 22.01.2015,prin care a învederat în primul rând faptul că pretențiile reclamanților nu au o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, întrucât raporturile juridice sunt distincte. De asemenea, s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 100 C.proc.civ., în sensul stabilirii instanței competente cu observarea valorii și a naturii fiecăreia dintre pretențiile deduse judecății.
A fost invocată pe cale de consecință excepția de necompetență materială a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei de interes unită cu o lipsă de obiect a petitului nr. 3 al cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată promovată de reclamanți, ca nefondată.
La data de 11.12.2014 reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare, însoțită de anexe la cererea de chemare în judecată arătând următoarele:
- cu privire la cererea instanței de a se indica în mod concret obiectul capetelor de cerere 1, 4, 5, 6 din cerere; de a se individualiza clauzele apreciate ca fiind abuzive din fiecare contract de credit, act adițional eventual, pentru fiecare reclamant precum și de a le evalua conform art. 194 lit. c C.p.c. – a fost depusă la dosar Anexa 1;
- referitor la petitul nr. 2 în sensul de a menționa în mod explicit care este formula de recalculare a nivelului dobânzii la care se raportează, precum si indicele de referința concret, pentru fiecare reclamant in parte, ca atare, sa precizeze reclamanții in ce consta prestația concreta pe care o solicita de la fiecare dintre pârâte prin acest capăt de cerere si temeiul acestei pretenții, conform art. 194 lit. c si d din C., se vor indica, data fiind pretenția formulata si in părea finala a petitului nr. 1) marja fixa de la semnarea contractelor si intervalul concret la care reclamanții inteleg sa se raporteze pentru fiecare contract in parte/cu arătarea pentru fiecare reclamant a actelor adiționale încheiate si a datei încheierii acestora – a fost atașată Anexa nr. 2.
- cu privire la capătul 3 ce vizează adaptarea modificarea contractelor de credit, sa indice reclamanții în ce constă prestația concreta pe care o solicita de la fiecare dintre pârâte cu menționarea clara a indicelui referința dorit de fiecare reclamant si temeiul acestei pretenții conform art. 194 lit. c si d din C. – se solicită a se avea în vedere că nu se impune redactarea unui tabel distinct, pentru că se dorește un indice de referință legal, iar punctul a, b și c în esență au aceeași înrâurire în punctul principal a). Se mai învederează că, în cadrul Anexei 2, unde s-a precizat în mod clar marja și indicele prin care s-a ajuns la această marjă, iar acestea sunt pretențiile de modificare/adaptare a contractelor avându-se în vedere marjele de calcul și variația la 3 luni a indicelui de referință, în ipoteza în care se va constata abuzul aferent introducerii unor astfel de clauze în contract.
- referitor la cerința de a evalua capetele de cerere privind repunerea in situația anterioara, petitul nr. 7, si de a indica modul de calcul al sumelor a căror restituire se solicita, pe baza de tabele întocmite pentru fiecare reclamant in parte, care sa cuprindă următoarele elemente: 1) numele reclamantului, 2) data pana la care se solicita restituirea sumelor, după caz: data introducerii cererii de chemare in judecata 26.11.2014, data recalculării nivelului dobânzii, data adaptării modificării contractelor; 3) sumele de bani achitate de fiecare reclamant in executarea convenției, in temeiul fiecărei clauze abuzive, evaluabile patrimonial;4) cursul valutar de la data fiecărei asemenea plăți/cursul valutar la momentul restituirii 5) cursul valutar de ia data semnării contractului 6) evaluarea după prețuirea reclamanților a excedentului de dobânda recalculat in raport cu petitul nr. 2 conform art. 194 lit. c) NCPC; se precizează că a fost atașată la dosar Anexa 3.
- de asemenea, cu privire la cererea instanței de a se indica valoarea dobânzii legale solicitate prin petitul nr. 7 precum si modul de calcul al acesteia pentru fiecare sumă solicitată in parte, până la data de 26.11.2014, conform art. 194 litera c si d din Cod procedură civilă – reclamanții au precizat că au făcut toate mențiunile necesare în cuprinsul Anexei nr. 4 la cererea precizatoare.
Prin sentinta civila nr. 3526/18.06.2015 pronuntata in dosarul nr._/3/2015,Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.Cauza a fost inregistrata sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2016,instanța a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive,exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect si a încuviințat pentru ambele parti proba cu acte.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă este o condiție esențială pentru formularea unei acțiuni civile ce presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cea care are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății.
De altfel, calitatea procesuală pasivă este dată de existența unui raport obligațional sau de altă natură față de reclamant, ceea ce în cauză nu este valabil, deoarece paratul este un terț perfect față de raportul de drept dedus judecății prin prezenta cerere de chemare in judecata.
Astfel,se constată în cauză că exista o identitate între persoana chemată în judecată si care are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății.
D. urmare,instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive,ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia lipsei de interes unita cu o lipsa de obiect a petitului 3 al cererii de chemare in judecata.
Interesul este una din condițiile cerute de lege pentru exercitarea acțiunii civile, ce presupune ca, prin promovarea acțiunii civile, reclamantul să urmărească obținerea unui folos practic. Pentru a putea formula acțiunea civilă, reclamantul trebuie să facă dovada existenței unui interes născut și actual, personal, direct și legitim.
Reclamantii au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni avand ca obiect constatare clauze abuzive si au facut dovada existenței unui interes născut și actual, personal, direct și legitim.
D. urmare,instanta va respinge la exceptia lipsei de interes unita cu o lipsa de obiect a petitului 3 al cererii de chemare in judecata,ca neintemeiata.
In ceea ce priveste fondul cauzei:
Între reclamanti, în calitate de împrumutati și pârâtă, în calitate de împrumutător s-a încheiat un contract de împrumut bănesc, constatat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părți respectiv contractul de credit nr. C_ /26.02.2008 modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,
Prin contractul de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,Banca a împrumutat reclamantilor suma de 29.000 CHF.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociații care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
Pârâta este comerciant în sensul legii,întrucât este o persoană juridică autorizată care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerate abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului activ. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie astfel să verifice următoarele condiții:
1) clauza contractuală să nu fi fost negociată:
2) prin ea însăși clauza contractuală creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Aceste condiții sunt cumulative astfel încât dacă una dintre ele nu este îndeplinită clauza contestată nu poate fi considerată abuzivă.
În ceea ce privește buna credință, tribunalul are în vedere considerentul nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „….la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare”.
Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia ;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, potrivit art. 77 din Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului .
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și de cele ale art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului, aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu privește definirea obiectului contractului însă aceasta doar în măsura în care respectivele clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil (conform prevederilor din art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului) sau într-un limbaj ușor inteligibil (conform prevederilor din art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000).
În acord cu principiul interpretării conforme, prevederile actului normativ național prin care sunt transpuse în dreptul intern dispozițiile dintr-o directivă, trebuie interpretate, inclusiv în litigiile ce opun doi particulari, în lumina prevederilor directivei transpuse, iar nu în sens contrar. D. urmare, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului prezintă relevanță pentru stabilirea sensului art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, în concret pentru a se determina sensul expresiei „limbaj ușor inteligibil”, folosite în partea finală din art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 61 pentru ca instanța națională să poată analiza (controla) dacă o clauză are sau nu caracter abuziv este necesar să fie îndeplinite două cerințe cumulative:
- clauza să nu privească definirea obiectului contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, față de serviciile sau bunurile prestate;
- clauza să nu fie exprimată în mod clar și inteligibil.
În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 42, excepției prevăzute de art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului, de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive, trebuie să i se dea o interpretare strictă.
Tot în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 49 și 50, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că se circumscriu noțiunii „obiectul principal al contractului”, clauzele care stabilesc prestațiile esențiale ale contractului și care, ca atare, îl caracterizează, în timp ce clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
De asemenea, în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit următoarele:
„ (…) cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul (sic !) să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului (…) la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește”.
Este de notat însă că atât în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai (pct. 51), cât și în hotărârea pronunțată la data de 26.02.2015 în cauza C – 143/13, M. și M. (pct. 53 și 72), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că revine instanței naționale dreptul de a aprecia, „având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului de împrumut, precum și contextul său juridic și factual” (pct. 51 din hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai) dacă o clauză reglementează sau nu un element esențial al prestației debitorului și dacă aceasta a fost redactată în mod clar și inteligibil.
Pârâta nu a probat că vreuna din clauzele în litigiu ar fi fost negociată deși sarcina probei asupra acestui aspect îi revenea. Prin urmare prima condiție prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru ca acestea să fie declarate abuzive este îndeplinită.
Pe de altă parte este de remarcat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin argumentele prezentate în sprijinul tezei lor, reclamantii nu au dovedit ca ar avea un caracter abuziv clauza referitoare la stabilirea dobânzii si nici dacă există și în ce constă un dezechilibrul între comerciant și consumator, ca urmare a introducerii acestei prevederi contractuale.
D. urmare,cererea reclamantilor de constatare a nulității absolute a clauzei referitoare la stabilirea dobânzii nu este întemeiată.
Întrucât contractul de credit bancar este o formă a contractului de împrumut de consumație, Băncii îi revin și obligațiile împrumutătorului dintr-un contract de împrumut propriu-zis. U. din aceste obligații este și aceea de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului împrumutat, în speță, asupra sumei de bani împrumutate, în patrimoniul împrumutatului. Punerea la dispoziție a sumei de bani împrumutate este o obligație accesorie față de obligația de transmitere a dreptului de proprietate asupra sumei de bani împrumutate.
Luînd în considerare strânsa legătură dintre obligația de transmitere a dreptului de proprietate asupra sumei de bani împrumutate (obligația principală) și obligația de punere la dispoziția împrumutatului a sumei de bani împrumutate (obligația accesorie), instanța apreciază că obligația de punere la dispoziția împrumutatului a sumei de bani împrumutate face parte din obiectul principal al contractului.
Partea din clauza din condițiile speciale ale contractului de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,care instituie, împreună cu prevederile corespunzătoare din condițiile generale, obligația reclamantilor,în calitate de împrumutati, de a restitui creditul în valuta prevăzută în graficul de rambursare descrie obiectul principal al contractului, respectiv obligația principală a împrumutatului (aceea de restituire a creditului primit de la Bancă).
D. urmare, în raport de prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și de cele ale art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului, această parte din clauza din condițiile speciale ale contractului de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,respectiv instanța nu poate aprecia asupra caracterului abuziv sau nu al acesteia.
În cauza dedusă judecății, astfel cum fără echivoc rezultă din interpretarea literala a clauzei din contractul de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012, obligația de achiziționare a monedei străine în care trebuie achitate ratele la scadență (CHF) prin folosirea de către Bancă, în temeiul autorizării primite de la titularii conturilor a sumelor aflate în conturile curente ale împrumutatului/co-plătitorului/garantului, după caz, la cursul de schimb al Băncii pârâte, decurge dintr-un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect moneda străină, iar nu din contractul de împrumut.
Spre deosebire de situația de fapt din cauza Kásler și Káslerné Rábai, în prezentul litigiu clauzele din condițiile speciale ale contractului de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,instituie obligația împrumutatului (și a debitorilor accesorii) de a restitui creditul în CHF și totodată, implicit, și obligația de a suporta și diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, practicate de Banca pârâtă, nu reprezintă o remunerație pentru o prestație efectuată de Bancă, ci o prestație caracteristică a cumpărătorului în cadrul contractului de vânzare – cumpărare al monedei străine, astfel cum explicit se arată în cuprinsul clauzei în cuprinsul căreia se face referire la cumpărarea monedei străine de Bancă în numele și pe seama clientului, în baza autorizării date.Contractul de împrumut în temeiul căruia îi revine consumatorului obligația de restituire a împrumutului în rate lunare este un raport juridic distinct de cel constând în contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect achiziționarea monedei străine în care trebuie plătită rata la scadență.
De altfel, clauzele din condițiile speciale ale contractului de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,nu sunt aplicabile decât în subsidiar, respectiv atunci când împrumutatul omite să depună cel mai târziu în ziua scadenței ratei în contul curent suma necesară efectuării plății parțiale, în valuta prevăzută în graficul de rambursare. Nimic nu îl împiedică pe împrumutat să obțină moneda în care trebuie achitată rata în alt mod decât prin cumpărare de la banca de la care a împrumutat banii și să alimenteze la scadență contul curent în această monedă, în vederea efectuării plății.
Cererea reclamantilor de obligare a Băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit care să prevadă restituirea creditului în lei, prin luarea în considerare a cursului CHF – RON de la data încheierii contractului de credit nr. C_ /26.02.2008,modificat prin actul aditional nr. 3/21.06.2012,nu este întemeiată.
Instanța reține că în virtutea principiului nominalismului monetar împrumutatul este obligat să restituie creditul în moneda în care l-a primit. Desigur că norma care îl instituie are un caracter supletiv, fapt ce permite părților să deroge de la regula restituirii creditului în moneda în care a fost acordat de către bancă,ca urmare a caracterului supletiv al art. 1578 C.civ., însă din moment ce părțile au încheiat o convenție de împrumut prin care nu au derogat de la principiul nominalismului monetar, acestea sunt obligate, conform art. 969 C.civ. și principiului forței obligatorii a contractelor,să respecte acest principiu, revenindu-i consumatorului obligația de a restitui creditul în moneda în care i-a fost pus la dispoziție.
D. urmare, constatând că pretențiile reclamantilor nu sunt întemeiate, instanța va respinge actiunea precizata,ca neintemeiata.
În baza art. 453 (1) C.proc.civ, instanta va lua act ca parata nu solicita cheltuielil de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive.
Respinge exceptia lipsei de interes unita cu o lipsa de obiect a petitului 3 al cererii de chemare in judecata.
Respinge actiunea precizata formulata de reclamantii O. I. D. si I. S. C. ambii cu domiciliul in sector 2, București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ., în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA cu sediul in sector 1, București, .-68 si O. F. SOLUTIONS BV prin O. B. ROMANIA SA cu sediul in sector 1, București, .-68, ca neintemeiata.
Ia act ca parata nu solicita cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/D.P.C./th.ed./D.P.C.
/ex
10 Februarie 2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 376/2016. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2143/2016. Judecătoria... → |
|---|
