Acţiune în constatare. Sentința nr. 3104/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3104/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 3104/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta Nr. 3104/2016
Ședința publică de la 23.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. I. V.
GREFIER: A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant M. S. și pe pârât P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, in ordinea listei de sedinta, a răspuns reclamantul, prin avocat Colțuc M. V., cu împuternicire avocațială de substituire ce se depune la dosar în ședință și pârâta, prin avocat C. A. M., care depune la dosar împuternicirea avocațială . nr_/2016.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, și acordă cuvântul părților.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției menționând că raportat la plafonul prevăzut de art. 94 pct. 1 din C. proc. civ., valoarea tuturor capetelor de cerere este de sub 200.000 de lei.
Pârâta, prin apărător, solicită respingerea excepției, arătând că fiecare capăt de cerere este evaluabil în bani, însă raportat strict la întreaga valoare a contractului de credict precizează că este sub 200.000 de lei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.11.2015, reclamantul M. S., a chemat în judecată pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., solicitând următoarele:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul contractului nr. 420202J_/29.07.2008, respectiv art. 3.2, art. 3.3, art. 4, art 5;
- obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor legale în sensul recalculării dobânzii în funcție de valoarea unui indice de referință prevăzut de lege și care poate fi verificat;
- obligarea pârâtei la recalcularea ți perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcție de evoluția unui indice de referință verificabil, ținând cont de marja băncii de la semnarea convenției de credit (de 8,7 puncte procentuale pe an), care să fie păstrată fixă pe toată durata derulării contractului;
- restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate și datorate în mod legal și percepute de către pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei, sume ce vor fi indexate cu procentul de dobândă legală, calculat de la data fiecărei plăți, până la momentul restituirii efective;
- restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive, sau lipsite de temei legal cu titlu de comision de acordare plătit la data tragerii creditului, în cuantum de 1611,75 CHF, echivalent în moneda națională, raporat la valoarea cursului de schimb de la data semnării convenției de credit de 2,1807 lei/CHF = 3514,74 lei;
- anularea clauzei de risc valutar prevăzute de art 8.1 coroborat cu art 8.4 din contract;
- stabilizarea cursului de schimb CHF – leu la valoarea de la momentul semnării contractului (de_ lei/CHF), curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
- denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională
Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art 1707 alin 2 Ncpc și Legea nr. 193/2000.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 14.12.2015, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea clauzelor nr. 3.2 și 3.3, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea clauzei privind restituirea comisionului de rambursare anticipată, pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a indicat dispozițiile art. 201 C.proc.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 23.02.2016, primul termen cu părțile legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată de către instanță, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat în speță, instanța reține că a fost formulată o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, acestea având ca obiect de reglementare dreptul băncii de a modifica în mod unilateral contractul.
Or, instanța constată că aceste capete de cerere nu au caracter patrimonial, ci nepatrimonial întrucât se solicită tranșarea caracterului abuziv al unei clauze care permite băncii, în funcție de propria sa politică, de a stabili în mod arbitrar și unilateral modificarea obiectului contractului în ceea ce privește rata dobânzii.
Analizând atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și prevederile clauzelor contractuale pentru care se solicită constatarea nulității absolute, instanța apreciază că acestea nu au o componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, instanța apreciază că, în ceea ce privește clauza contractuală privitoare la posibilitatea modificării unilaterale a ratei dobânzii, nu este evaluabilă prin ea însăși, având în vedere că nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar permite pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluată în bani, cel puțin anterior aplicării sale.
Pe cale de consecință, analiza competenței materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale reținute anterior, clauze care, în esență, nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
În ceea ce privește capetele de cerere care sunt accesorii constatării caracterului abuziv al clauzelor, instanța constată că acestea vor urma soarta capătului principal de cerere, prin raportare la prevederile art. 123 C.proc.civ.
Conform art. 95 C.proc.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.proc.civ. Instanța reține că cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.proc.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Astfel, având în vedere că o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani, iar toate capetele de cerere sunt întemeiate pe titluri și cauze comune (contractul de credit menționat), respectiv că art. 94 C.proc.civ. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant M. S. cu D. A. LA C.AV. C. în sector 5, București, CALEA RAHOVEI,ELECTROMAGNETICA BUSINESS PARK, nr. 266-268, .. 2, . pe pârât P. B. ROMANIA S.A cu sediul în sector 1, București, .. 29-31 ,favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2016.
PREȘEDINTINTE GREFIER
A. M. I. V. A. C.
Red A.M.I.V./tehnored A.M.I.V.+A.C.
04.03.2016/4EX
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI |
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 |
București, .. 2 - 4, sector 4, Tel. :_,
Fax :_, e-mail:_
Dosar nr._
Complet C47 civil
CATRE,
TRIBUNALUL BUCURESTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3104/2016 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamant M. S. cu D. A. LA C.AV. C. în sector 5, București, CALEA RAHOVEI,ELECTROMAGNETICA BUSINESS PARK, nr. 266-268, .. 2, . pe pârât P. B. ROMANIA S.A cu sediul în sector 1, București, .. 29-31 ,favoarea Tribunalului București având ca obiect „acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE” în favoarea dvs., sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, compus dintr-un volum și file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. I. V. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3051/2016. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
