Actiune in regres. Sentința nr. 2537/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2537/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 2537/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVLĂ Nr. 2537/2016
Ședința publică de la 15.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. R. C.
GREFIER I. L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SA - SEDIU ALES LA SCA C. ȘI C. și pe pârât E. R. asigurare REASIGURARE SA, intervenient B. S. R., având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.11.2015 sub nr._, reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. a chemat în judecată pe pârâta E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. și pe intervenientul forțat B. S. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6597,88 lei, cu titlu de despăgubire, și 197,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței de 01.11.2015 până la data de 16.11.2015. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în esență, la data de 10.06.2015 intervenientul forțat, conducând auto cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație.
A susținut că în urma accidentului a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO la societatea reclamantă, cu polița nr._ în baza căreia a plătit indemnizația în cuantum de 6597,88 lei.
A arătat că deținătorul autovehiculului al cărui conducător se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiat la pârâta E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A.. asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule.
Prin urmare, în temeiul art.49 din Legea nr.136/1995, pârâta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi.
A susținut că după plata indemnizației asiguratului reclamantei, aceasta s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, în calitate de asigurător de răspundere civilă, suma de 6597,88 lei.
A învederat că pârâta avea obligația să achite în termen de 15 zile suma plătită de către S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., cu titlu de indemnizație, motiv pentru care datorează și 0,2% penalități pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței, respectiv de la data de 01.11.2015 până la data plății efective.
A arătat că pârâta în mod nejustificat a refuzat plata sumei mai sus menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1357 și art. 2210 din noul C.civil, Legea nr.136/1995, Ordinul C.S.A nr.14/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 454,89 lei conform art.3 din OUG 80/2013.
Prin întâmpinare depusă de intervenientul forțat la data de 23.12.2015 acesta a învederat instanței că aceasta nu poate fi obligat la plata despăgubirilor ci doar pârâta.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 13.01.2016 prin care a arătat, cu privire la capătul principal de cerere că suma solicitată a fost propusă la plată iar cu privire la penalitățile de întârziere a învederat instanței că nu sunt aplicabile dispozițiile din Norma ASF 23/2014 ci prevederile Ordinului CSA 14/2011.
A mai arătat pârâta că solicită reducerea cuantumului onorariului avocatului întrucât în cauză, ca urmare a achitării debitului înainte de primul termen de judecată este necesară doar administrarea probei cu înscrisuri.
În probațiune acesta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat instanței să constate că primul capăt de cerere a rămas fără obiect ca urmare a plății efectuate de pârâtă la data de 17.12.2015 și a solicitat obligarea pârâtei la penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 10.06.2015, în Oțelu R., intervenientul forțat aflat la volanul autoturismului cu nr._, nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers și a lovit autoturismul cu nr._, asigurat casco la S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A, motiv pentru care s-a întocmit fișă de constatare amiabilă de accident (f.8).
În data de 23.07.2015 reclamanta a achitat în contul unității reparatoare, prin virament bancar, suma de 6597,88 lei, în considerarea contractului de asigurare (f.28-37).
Pârâta a achitat debitul principal de 6597,88 la data de 19.01.2016 (f.81) și suma de 402,47 lei (f.80) .
În drept, instanța retine ca, în materia asigurării de răspundere civila, Legea nr. 136/1995 și noul cod civil stabilesc existenta unor raporturi juridice între asigurator și terța persoana păgubită, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.
Astfel, art. 2210 alin.1 din noul C.civil reglementează subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. In plus, art. 57 din Legea nr.136/1996 prevede ca drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reține că, în speță, reclamanta, achitând în baza poliței auto – CASCO, în interesul persoanei păgubite contravaloarea reparațiilor efectuate, potrivit facturii fiscale atașate cererii de chemare în judecată și extrasului de cont, a preluat acțiunea de care acesta beneficia, în baza art. 2210 din noul C.civil.
Pe fondul cauzei instanța urmează să analizeze dacă în ce îi privește pe intervenientul forțat B. S. R., sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform dispozițiilor art.1357 C.civil.
Cu privire la fapta ilicita instanța constată că aceasta exista și constă în faptul că în data de 10.06.2015, în Oțelu R., intervenientul forțat aflat la volanul autoturismului cu nr._, nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers și a lovit autoturismul cu nr._, asigurat casco la S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A, nesocotind astfel obligațiile prevăzute de O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Cu privire la vinovăția intervenientului forțat, instanța reține fapta a fost comisă din culpă, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în special din fișa de constatare amiabilă de accident.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanța retine ca acesta este, de asemenea, dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, acesta îndeplinind si condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui, și anume de a avea un caracter cert, constând în avariile aduse autoturismului cu nr._, costurile aducerii vehiculului la starea tehnică și estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum de 6597,88 lei.
În ceea ce privește cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, acea a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, întrucât reclamanta a produs probe în sensul că avariile suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-au produs urmare a încălcării de către intervenientul forțat a prevederilor O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Față de cele mai sus menționate, se reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intervenientului forțat B. S. R..
Potrivit art.49 prima teză din Legea nr.136/1995, “asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
Având în vedere prevederile art.49 din Legea nr.136/1995, reiese că la data de 01.11.2015 reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. era îndreptățită să solicite pârâtei E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A.. plata sumelor de 6597,88 lei.
Conform art. 194 lit. c C.proc.civ., unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată este reprezentat de obiectul acesteia, respectiv pretenția concretă dedusă judecății, sau ceea ce reclamantul solicită prin cererea introductivă.
Sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei obiectului cererii de chemare în judecată este determinată în funcție de momentul la care intervine lipsa acestui element esențial al cererii. Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost de la început lipsită de obiect, este incidentă sancțiunea anulării acesteia, iar în situația în care cererea formulată de reclamant a avut un obiect determinat la momentul introducerii sale, dar pe parcurs a rămas fără obiect, va fi respinsă pentru acest motiv.
În consecință, având în vedere că suma solicitată de reclamantă a fost achitată de pârâtă în data de 19.01.2016 (f.81), instanța va respinge capătul principal de cerere, ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 197,94 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, instanța reține următoarele:
Conform art.74 și 75 din Norma ASF 23/2014 Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015. La data intrării în vigoare a prezentei norme, se abrogă Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 6 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
Dreptul la despăgubire, ca și evenimentul asigurat s-au născut la data de 10.06.2015, data producerii accidentului astfel că procedura acordării de despăgubiri este prevăzută de norma ASF 23/2014 iar nu Ordinul CSA 14/2011.
Pentru aceste considerente instanța va admite capătul accesoriu de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2% raporatate la debitul 6597,88 aferente perioadei 01.11._15.
În temeiul art.453 C.pr.civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1718,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 454,89 (f.57) lei taxă judiciară de timbru și 1264,02 lei onorariu de avocat(f.82,83).
În ceea ce privește cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, instanța constată din înscrisurile prin raportare la prevederile art. 127 alin.3 din Statul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea UNBR nr. 64/2011 că stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității cerute de client; b) natura, noutatea și dificultatea cazului; c) importanța intereselor în cauză;
d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situația financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Analizând activitatea avocatului în prezenta cauză în raport de prevederile statutului care servesc la determinarea onorariului, instanța apreciază cuantumul onorariului avocatului de 1264,02 lei ca fiind proporțional față de timpul și volumul de muncă depus cât și față de cuantumul creanței urmărite astfel că nu consideră necesară reducerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. TIRIAC ASIGURARI S.A cu sediul ales în București, sector 1, .. 80-84, parter, în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE S.A cu sediul în jud. Ilfov, loc. Voluntari, . City Bussines Park, nr. 10, . intervenientul forțat B. S. R. cu domiciliul în jud. C. S., loc. Oțelu R., ., .
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 6597,88 lei reprezentând despăgubiri, ca rămas fără obiect.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2% raporatate la debitul 6597,88 aferente perioadei 01.11._15.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1718,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
RED/TEH/R.B./L.I. 02.03.2016
5ex, 3com
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3307/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2124/2016. Judecătoria... → |
|---|
