Contestaţie la executare. Sentința nr. 8891/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8891/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 8891/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 8891
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator S. NAȚIONALĂ DE T. F. M. C. M. SA și pe intimat G. A., având ca obiect contestație la executare DS EXEC 1809/2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.05.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 17.05.2016 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.01.2016 sub nr._, contestatoarea S.N.T.F.M. „C.F.R. M.” S.A. a chemat în judecată pe intimatul G. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 1809/2015 și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală, întrucât a fost stabilită o sumă mai mare decât cea efectiv datorată, iar cheltuielile de executare au fost stabilite în mod abuziv.
În dovedirea contestației, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte din dosarul de executare și alte înscrisuri.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. a comunicat, în copie certificată, înscrisurile din dosarul de executare având numărul 1809/2015.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2015 a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel încât la data de 14.01.2016 s-a constituit pe rolul acesteia dosarul nr._, ce face obiectul prezentei cauze.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației la executare, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2383/27.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ *, definitivă prin modificarea în parte de către instanța superioară, a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a unor diferențe salariale, ce urmau a fi actualizate și la care se adăugau cheltuielile de judecată.
Pentru executarea creanțelor menționate în acest titlu executoriu, intimatul a sesizat B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., care a deschis dosarul de executare având numărul 1809/2015. Prin încheierea din data de 17.07.2015, executorul judecătoresc a stabilit, pentru creanțele puse în executare, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc, onorariul de expert, onorariul avocațial și cheltuielile necesare executării, în cuantum total de 2170,72 lei.
Contestatoarea a formulat, în termen, contestație la executare împotriva actelor de executare, criticând onorariul pretins excesiv al executorului judecătoresc și celelalte cheltuieli de executare, precum și faptul că debitul ar fi fost mai mic decât cel stabilit în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Susținerea contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost diferit de cel real datorat nu poate fi primită de către instanță, în condițiile în care simpla susținere a contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost calculat cu nerespectarea prevederilor legale nu poate fi coroborată cu probe certe care să susțină o astfel de concluzie, în lipsa depunerii unor dovezi în acest sens și a solicitării efectuării unei expertize judiciare prin cererea de chemare în judecată potrivit art. 254 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său din fiecare dosar de executare dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului M.J. nr. 2550/2006, acestea fiind necesare pentru derularea executării silite.
Instanța reține că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a respectat prevederile legale, în sensul că a avut în vedere faptul că debitoarea a fost obligată la plata unor sume de bani, ceea ce presupunea stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare efortului depus și răspunderii pe care și-o asuma.
Faptul că în speță contestatoarea a refuzat punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu determină instanța să constate că stabilirea cheltuielilor de executare a fost o consecință firească, pe parcursul căreia nu s-au încălcat prevederile legale, a refuzului contestatoarei de a executa de bunăvoie hotărârea.
Astfel, pretinsa disproporție dintre suma urmărită silit și cuantumul cheltuielilor de executare nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, în condițiile în care din înscrisurile din dosarul de executare rezultă că acestea au fost efectuate și au fost necesare pentru realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
În plus, a constata existența unui motiv de nelegalitate constând în disproporția dintre debit și cheltuielile de executare ar constitui un impediment pentru executarea silită a datoriilor mici ce rezultă din titlurile executorii, care nu este prevăzut de lege și prin care nu se poate restrânge dreptul de a obține executarea silită.
În același sens, instanța reține că varietatea cheltuielilor provocate de executarea silită trebuie să se reflecte în stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare diferitelor tipuri de activități necesare realizării executării silite.
Cât privește onorariul de expert, instanța apreciază că acesta nu este disproporționat față de volumul de muncă depus de expert și de complexitatea cauzei, neputându-se susține că acesta nu a reprezentat o cheltuială necesară și efectivă în cauză.
În privința onorariului de avocat, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Cu privire la onorariul de avocat înscris în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că acesta este justificat de împuternicirea avocațială și de chitanța eliberate de Cabinetul de avocat M. G.. Având în vedere că avocatul are împuternicire avocațială în dosarul de executare și că el este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării, instanța stabilește că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Însă, susținerile debitoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea înscrisurilor, consultații acordate creditorilor, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu putea cunoaște forma în care se va realiza executarea. Totodată, față de valoarea creanței care este de 20 de ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat, dată fiind și suma de 285 lei, percepută ca onorariu și care nu poate fi considerată exagerată.
În ceea ce privește abuzul de drept, nu s-a făcut dovada exercitării cu rea-credință a dreptului creditorului de a solicita recuperarea acestor cheltuieli de executare. Creditorii au dreptul de a beneficia de asistența juridică a unui specialist în drept și în faza de executare, precum și de a-și recupera cheltuielile efectuate în acest scop. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanței, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut, cu respectarea art. 12 Cod procedură civilă.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care societatea contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate impotriva sa.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, care include și capătul de cerere vizând întoarcerea executării silite, care în mod implicit este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulata de contestator S. NAȚIONALĂ DE T. F. M. C. M. SA cu sediul in sector 1, București, PIAȚA GĂRII DE NORD, nr. 1-3 in contradictoriu cu intimat G. A. cu domiciliul in com. 1, PLOIESTI, ., ., . ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.05.2016.
PRESEDINTEGREFIER
RED A N /TEH A H /4 EX /07.06.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8510/2016. Judecătoria SECTORUL 1... | Actiune in regres. Sentința nr. 9747/2016. Judecătoria... → |
|---|
