Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 21431/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. C. si pârât S.C. U. A. S.A., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23.10.2015, 30.11.2015, 06.11.2015, 13.11.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2013 sub nr. _/299/2013, reclamanta S.C. A. E. S.R.L. a chemat în judecata pe pârâții S.C. U. AIGURARI S.A. si G. C., solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 3.330,09 lei, reprezentând contravaloare prestații reparații auto, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenței facturii fiscale până la data plății efective a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.
În data de 16.12.2013, în cadrul dosarului nr._/299/2013, pârâtul G. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate împotriva sa. În subsidiar, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a asigurătorului S.C. U. A. S.A. pentru oricare și toate sumele pretinse și obținute de reclamantă în prezenta cauză, în virtutea raportului de asigurare.
În apărare, pârâtul G. C. a arătat că, în esență, a fost beneficiarul poliței de asigurare Casco . nr._ încheiata la data de 23.06.2011 de către S.C. U. A. S.A.
A învederat că in perioada de valabilitate a poliței de asigurare, in urma avarierii autovehiculului marca Ford Focus, cu nr. înmatriculare_, proprietatea pârâtului, a deschis dosarul de daună nr._.
A subliniat că în urma constatărilor avariilor de către reprezentantul asigurătorului și a eliberării documentului de introducere în reparație a vehiculului .-007/BU/_, s-a prezentat la service-ul aparținând societății reclamante pentru efectuarea reparațiilor, în conformitate cu documentul constatator.
La începerea reparațiilor, în data de 05.06.2012, pârâtul a semnat documentul intitulat „Proces verbal de predare/primire/Pentru . din reparații” emis de către societatea reclamanta. In cadrul acestui document emis de reclamanta, s-a prevăzut în mod expres că pentru reparațiile efectuate de unitatea reparatoare va proceda la predarea facturii fiscale și a devizului de lucrări către societatea de asigurări, în vederea decontării acestora.
D. pentru care, reclamanta nu a emis niciodata pe numele pârâtului o factură în legătură cu reparațiile efectuate la autoturismul proprietatea pârâtului. In plus, pârâtul nu a semnat vreodată în acest sens vreo factură fiscală sau deviz de lucrări emise de către reclamanta.
A învederat că la citirea conținutului procesului verbal a dobândit convingerea fermă că toate aspectele de plată și devizul de lucrări ține de relația reclamantă și asigurător, în calitatea lor de prestator de servicii de reparații, respectiv emitent al poliței de asigurare ce acoperea daunele în cauză.
A învederat că pârâtul a depus la dosarul de daună nr._ toate documentele solicitate de asigurător și nu i-a fost comunicat în vreun fel că există acte de depus în completarea dosarului, ori că trebuia să îndeplinească alte formalități pentru a beneficia de indemnizația de despăgubire.
Pârâtul a arătat că până în prezent nu a fost înștiințat că ar avea vreo datorie față de reclamantă, și nici nu a refuzat achitarea de bunăvoie vreo pretinsă datorie.
Pârâtul consideră că reclamanta trebuia să se îndrepte direct față de asigurător, în baza procedurilor și convențiilor de lucru pe care le au reclamanta și asigurătorul.
În ceea ce privește modalitatea de lucru, s-a arătat că: 1. după deschiderea dosarului de daună, agentul constatator, reprezentant al asigurătorului face o constatare a daunelor și stabilește care dintre acestea sunt acoperite de asigurător, emițând în acest sens o dovada a constatării, în speță, documentul – Constatarea Avariilor din data de 19.04.2012; 2. pentru daunele respective, prestatorul de reparații auto emite un deviz care cuprinde valoarea pieselor și a manoperei, deviz care este transmis la asigurător pentru obținerea avizului de acceptare la plată; 3. în lipsa acceptului la plată din partea asigurătorului, autovehiculul reparat nu se eliberează proprietarului, în virtutea dreptului de retenție al reclamantei conferit de art.2495 C.civil; 4. comunicarea între reclamantă și asigurător cu privire la analiza și închiderea dosarului de daună se face printr-o platformă electronică, în speță Audatex, la care proprietarul autovehiculului nu are acces.
A învederat că, prin urmare, această procedura, combinată cu lipsa vreunei solicitări fie din partea asigurătorului, fie din partea reclamantei, i-a creat pârâtului prezumția că asigurătorul urmează să plătească suma în discuție fără alte pretenții împotriva acestuia.
A susținut că în lipsa plății propriu-zise și consemnate, garanția dată de asigurător a fost suficientă pentru a stinge dreptul de retenție al reclamantei asupra autovehiculului.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, pârâtul o consideră nefondată, întrucât pârâtul nu a avut cunoștință de vreo pretinsă datorie a acestuia față de reclamantă, până la primirea cererii de chemare în judecată.
A invocat faptul că pârâtul ar fi trebuit pus în întârziere în condițiile art.1522 C.civil, pentru neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, precizând că în cazul acestuia nu a operat punerea de drept în întârziere
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.72 și art.205 C.pr.civilă, art.1432 alin.4, art.1522, art.2495 – 2499 C.civil.
Prin încheierea din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și formarea unui nou dosar.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ si a fost repartizată spre soluționare aceluiași complet de judecată.
În data de 12.06.2015, reclamantul G. C. a depus precizări, prin care a solicitat sa se dispuna admiterea cererii, în sensul obligării paratei ., la plata următoarelor sume: 3.330,09 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autoturismul cu nr._, conform facturii fiscale . nr. 5356 din 07.06.2012; dobanda legala calculata de la data de 27.06.2012 si pana la data achitară efective a debitului; cheltuieli de judecata in cuantum de 238,11 lei.
Reclamantul a mai arătat că in data de 16.04.2012 a avut loc un eveniment rutier in care a fost implicat autoturismul_, proprietatea reclamantului G. C.. Avand în vedere ca la acel moment acesta beneficia de o polița tip CASCO încheiata la ., acesta a procedat la deschiderea dosarului de dauna_ si introducerea în reparație autoturismului.
A susținut că au fost întocmite notele de constatare, reconstatare, iar ulterior efectuării reparatiei, unitatea reparatoare a transmis paratei toate înscrisurile necesare pentru a putea determina cuantumul despăgubirii, precum si modul in care s-a produs evenimentul rutier.
A arătat că parata ., pana in acest moment nu a formulat nici un fel de obiectiune cu privire la valoarea reaparatiei, astfel incat in mod corect unitatea reparatoare a dispus eliberarea autoturismului, urmând ca in baza poliței Casco aceștia sa încaseze despăgubirea.
A învederat că la data de 01.08.2013, unitatea reparatoarea a introdus o cerere de chemare in judecata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, respectiv dosarul nr._/299/2015 in care a fost citat in calitate de parat, împreuna cu S.C. U. A. SA. Având in vedere raporturile contractuale dintre petent si societatea de asigurari, s-a formulat o cerere de chemare in garanție in vederea obligării . la plata despăgubirilor către unitatea reparatoare ., actual . SRL. Având in vedere ca aceasta cerere a fost disjunsa formandu-se un nou dosar, s-a stabilit in sarcina reclamantului G. C. obligația de plata a debitului principal, a dobânzii legale precum si a cheltuielilor de judecata,
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurartte din Romania, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuarea indemnizație în limitele și în termenele convenite.
Având in vedere cele aratate mai sus, parata ., este obligata în baza poliței Casco încheiata sa achite valoarea reparațiilor, asa cum au fost indicate.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri.
În data de 11.09.2015, parata a formulat întampinare, prin care a solicitat respingerea capatului principal de cerere, ca ramas fără obiect și, în rest, ca neîntemeiata.
În apărare, parata a arătat că în baza instiintarii asiguratului cu privire la evenimentul rutier din data de 16.04.2012 in care a fost implicat autoturismul cu numărul de inmatriculare_, parata a deschis dosarul de dauna nr._.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea societatii parate la suma de 3.330,09 lei, a arătat că prin cererea de despăgubire depusa de reclamanta dosarul de dauna_, acesta a solicitat ca plata sumei de 3.300,09 lei sa fie achitata in contul service-ului care a reparat autoturismul. Astfel, suma de 3.300,09 lei facturata de service prin factura . nr.5356, a fost achitata de parata in contul acestuia, respectiv in contul R033BTRL_72XX, beneficiar fiind service-ul A. E. SRL, prin OP nr._ din data de 16.04.2012.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecata, a arătat următoarele:
Cu privire la dobanda legala, parata a solicitat respingerea acestora avand în vedere ca primul capat de cererea este ramas fara obiect.
A susținut că parata nu poate fi obligata la plata unor dobânzi asupra unei sume pe care a achitat-o cu mult timp înainte de introducerea acțiunii si in termenul legal.
In ceea ce privește solicitarea de obligarea a paratei la plata cheltuielilor de judecate, parata a solicitat sa se faca aplicabilitate dispozițiilor art. 454 Cod procedura civila, in sensul exonarari paratului de la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila, Legea 136/1995 - privind asigurariie si reasigurările din Romania - modificata.
In susținere, parata a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, anexând la întampinare, în copie, înscrisuri (f.29-44).
În data de 11.09.2015, reclamantul a depus precizări privind modul de calcul al dobânzii.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În legătură cu dosarul nr._/299/2013 soluționat de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. Asigurări S.A., invocată de pârâtă, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. Asigurări S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. De asemenea, instanța a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. E. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul G. C. și a obligat pârâtul G. C. să plătească reclamantei suma de 3.330,09 lei, reprezentând contravaloare prestații reparații auto conform facturii fiscale . nr.5356 din 07 iunie 2012, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A., având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să ateste împrejurările în care a fost avariat autoturismul cu nr._, precum fișa de constatare amiabilă de accident sau procesul-verbal de constatare a contravenției, cererea de despăgubire formulată de pârâtul G. C., prin care să indice beneficiarul despăgubirii, sau că asigurătorul ar fi acceptat plata despăgubirii în favoarea unității reparatoare, instanța a apreciat că între unitatea reparatoare și asigurător nu s-a născut vreun raport juridic care să nască în sarcina asigurătorului obligația de plată a contravalorii serviciilor de reparație a autovehiculului sus-menționat.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a ținut seama și de faptul că procesul verbal de predare-primire din 05.06.2012 a fost semnat de pârâtul G. C., precum și de împrejurarea că factura fiscală atașată cererii a fost emisă pe numele acestuia din urmă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în fapt, în data de 23.06.2011, între pârâtul G. C. și pârâta S.C. U. A. S.A. a intervenit un contract de asigurare facultativă a autovehiculelor, de tip FULL CASCO, pentru autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, pentru o perioadă de 12 luni, astfel cum rezultă din polița de asigurare . nr._/23.06.2011.
În data de 19.04.2012, un inspector constatator din cadrul S.C. U. ASIGURĂRI S.A. a întocmit documentul de introducere în reparație a vehiculului .-007/BU/_, prin care a consemnat, printre altele, că vehiculul cu nr._ a fost implicat în accidentul rutier din data de 16.06.2012, ora 18.00, în zona Crângași, și că autoturismul poate fi introdus în reparații.
În data de 05.06.2012, reclamanta a întocmit fișa de intrare în reparație a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, urmare a predării acestuia de către pârâtul G. C..
Potrivit procesului verbal de predare-primire din data de 05.06.2012, instanța reține că s-a convenit că, pentru reparațiile efectuate, unitatea reparatoare urma a preda facturile fiscale și devizul de lucrări către societatea de asigurări, în vederea decontării acestora. De asemenea, pârâtul G. C. a declarat, printre altele, că în cazul în care din diverse motive societatea de asigurare refuză plata dosarului, plata acestuia cade în sarcina proprietarului.
Potrivit devizului de reparație nr._ din 07.06.2012, a reiesit că la data de 07.06.2012 autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ necesita reparații în valoare de 3.330,09 lei.
În aceeași zi, reclamanta a emis factura fiscală . nr.5356, pe numele cumpărătorului „PF G. C.”, pentru plata sumei de 3.330,09 lei, reprezentând prestări servicii conform devizului de reparație nr._ din 07.06.2012.
Față de cele mai sus reținute, instanța a reținut că între reclamanta și pârâtul G. C. a intervenit un contract de prestări servicii, în formă simplificată, în temeiul căruia reclamanta a prestat operațiuni de reparație a autoturismului proprietatea pârâtului G. C. având nr. de înmatriculare_, pentru care a fost emis factura fiscală . nr.5356, pe numele cumpărătorului „PF G. C.”, pentru plata sumei de 3.330,09.
Având în vedere faptul că pârâtul G. C. nu a probat că, în speță, cererea sa de despăgubire a fost soluționată în mod favorabil de către asigurător, sau că au fost îndeplinite toate condițiile care să nască în sarcina asigurătorului obligația de plată a despăgubirii direct în favoarea terțului –reclamant, instanța a apreciat că documentul de introducere în reparație a vehicului de care s-a prevalat pârâtul G. C. nu face dovada existenței vreunui raport juridic între reclamantă și asigurător. Prin urmare, instanța a înlăturat apărările pârâtului sub acest aspect, ca neîntemeiate.
De asemenea, ținând cont de faptul că la dosar lipseau înscrisuri care să ateste împrejurările în care a fost avariat autoturismul cu nr._, precum fișa de constatare amiabilă de accident, procesul-verbal de constatare a contravenției sau declarația conducătorului auto, cererea de despăgubire formulată de asigurat, prin care să indice beneficiarul despăgubirii, instanța a înlăturat ca neîntemeiat argumentul pârâtului în sensul că a depus la dosarul de daună toate înscrisurile necesare plății despăgubirii.
Ținând seama de cuprinsul facturii aflate la fila 17 din dosar, instanța a înlăturat ca neîntemeiat apărarea pârâtului G. C. în sensul că factura fiscală nu a fost emisă pe numele acestuia.
Instanța a înlăturat și apărărea pârâtului referitoare la dreptul de retenție, întrucât neexercitarea acestui drept nu are drept efect stingerea creanței principale.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că petitul principal al cererii a fost formulat în mod justificat.
Cu referire la cererea de obligarea a pârâtului la plata dobânzii legale, s-a reținut că potrivit art.1523 alin.2 lit.d) din Noul Cod Civil, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Conform art.1535 alin.1 din noul Cod civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească de la pârâtul G. C. și dobânda legală, calculate de la data 27.06.2012 (data scadenței facturii) la data plății efective.
Sentința civila nr._ din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013 nu a fost atacatat cu apel.
Cu privire la dosarul nr._ , instanța reține următoarele:
Art.9 din Legea nr.136/1995 (în vigoare la momentul emiterii poliței de asigurare), prevede că „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite”.
Conform art.434 C.pr.civilă, hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic.
Potrivit art.435 alin.2 C.pr.civilă, hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atat timp cat aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.
În speță, având în vedere faptul că în data de 19.04.2012, un inspector constatator din cadrul S.C. U. ASIGURĂRI S.A. a întocmit documentul de introducere în reparație a vehiculului .-007/BU/_, prin care a consemnat, printre altele, că vehiculul cu nr._ a fost implicat în accidentul rutier din data de 16.04.2012, ora 18.00, în zona Crângași, și că autoturismul poate fi introdus în reparații, precum și împrejurarea că suma de bani necesară reparării autoturismului este în cuantum de 3.330,09 lei, astfel cum reiese din factura fiscală . nr.5356 și din devizul de reparație nr._ ambele emise în data de 07.06.2012 de S.C. A. E. S.R.L., instanța constată că paratei S.C. U. ASIGURĂRI S.A. îi incumba obligația de plată a indemnizației astfel cum aceasta s-a obligat prin polița de asigurare . nr._/23.06.2011.
Ținând seama de întâmpinarea depusă de parata U. A. S.A. în data de 11.09.2015, instanța reține că parata a recunoscut că aceasta avea obligația de a plati suma de 3.330,09 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autoturismul cu nr._, conform facturii fiscale . nr.5356/07.06.2012.
Având în vedere faptul că prin sentința civilă nr._ din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, care se bucură de autoritate de lucru judecat, nu s-a reținut că U. ASIGURĂRI și-ar fi îndeplinit obligația de plată a sumei de 3.330,09 lei, precum și împrejurarea că parata U. A. S.A. nu a efectuat vreo plată ulterior pronunțării sentinței civile nr._/12.12.2014, față de dispozițiile art.434 și art.435 C.pr.civilă, instanța apreciază că prezenta acțiune a fost formulată în mod justificat.
Ca atare, omisiunea asigurătorului de a depune ordinul de plată aflat la fila 29 la dosarul nr._/299/2013 sau de a formula apel împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/299/2013, nu poate fi reparată prin depunerea acestuia în dosarul nr._ .
A da curs apărărilor asigurătorului, ar avea ca efect prejudicierea asiguratului care, deși a achitat primele de asigurare, va suporta costurile reparației vehiculului fără a avea posibilitatea de a le recupera de la asigurătorul care a omis să depună dovada plății indemnizatiei în cursul soluționării primului litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.9 din Legea nr.136/1995 raportat la art.969 C.civil 1864, art.43 C.comercial (în vigoare la data emiterii poliței de asigurare) și art.1523 alin.2 lit d) din noul cod civil raportat la art.1535 alin.1 teza a II-a din același act normativ, instanța va admite în parte cererea, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3.330,09 lei, cu titlu de debit principal, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 la data plății efective.
Cat privește cheltuielile de judecata, vazand că parata a pierdut procesul, precum și faptul că reclamantul nu a depus chitanța de plată a onorariului de avocat în original, în baza art.453 C.pr.civilă, instanța va obliga parata să achite reclamantului suma de 303,11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru).
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind pe reclamant G. C. cu domiciliul în G., ., .. 2, . și pârâta S.C. U. A. S.A. cu sediul în sector 1, București, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3.330,09 lei, cu titlu de debit principal, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 la data plății efective.
Obligă parata să achite reclamantului suma de 303,11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./26.01.2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 998/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
