Pretenţii. Sentința nr. 3048/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3048/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 3048/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3048
Ședința publică din data de 22 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe pârâta P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la amânări fără discuții, a răspuns reclamanta prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătoarea reclamantei depune interogatoriul pentru pârâtă și arată că nu mai poate rămâne în sală.
Instanța dispune strigarea cauzei la ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, la ordinea listei de ședință, nu au răspuns părțile.
Instanța dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a treia strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu au răspuns părțile.
Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 98, art. 107 și art. 130 alin. (3) C.proc.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța, în temeiul art. 248 alin. (4) C.proc.civ., unește cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, iar reclamantei – și proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că sunt legale, utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, ia act că pârâta nu s-a prezentat pentru a-i fi administrat interogatoriul, deși a fost citată cu această mențiune și, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2015, sub numărul de mai sus, reclamanta O. V. INSURANCE GROUP S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. M., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.857 lei, reprezentând despăgubiri civile, dobânda legală penalizatoare calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data introducerii acțiunii- 04.11.2015- până la data achitării efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a achitat despăgubiri în cuantum de 1.857 lei pentru remedierea avarilor suferite de proprietarul . B., ., nr. 10, la data de 06.01.2013, din cauza producerii unei inundații la instalația proprie a apartamentului pârâtei. Persoana vătămată era asigurată la data producerii incidentului potrivit poliței nr. . nr._, motiv pentru care s-a subrogat în drepturile asiguratului împotriva pârâtei în vederea recuperării valorii prejudiciului, potrivit art. 2210 C.civ.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2210, art. 1357 din C.civ., art. 194 din C.proc.civ., O.G. nr. 13/2011.
Reclamanta a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 134,99 lei.
Pârâta P. M. a depus la data de 17.12.2015 întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin raportare la dispozițiile art. 2519 alin. (1) și art. 2527 C.civ., apreciind că acțiune aa fost introdusă peste termenul de 2 ani de la data achitării despăgubirilor.
Pe fond, pârâta a arătat că este coproprietarul apartamentului nr. 2, că la data evimentului nu locuia la adresă, astfel că nu a avut cunoștință de cele întâmplate. Dacă ar fi cunoscut avariile, ar fi fost în măsură să repare prejudiciul, astfel că nu ar fi ajuns la această valoare împovărătoare pentru ea, având în vedere că veniturile sale sunt în cuantum de 697 lei, fiind pensionară.
Pârâta a depus înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 13.01.2016, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției, având în vedere că nu sunt incidente dispozițiile art. 2519 C.civ.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri. Deși a încuviințat reclamantei și proba cu interogatoriul pârâtei, instanța a constatat că aceasta nu s-a prezentat pentru a răspunde la întrebările formulate de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.01.2013 a fost inundat apartamentul nr. 1 din B., ., nr. 10.
Pentru că spațiul antemenționat era asigurat la data de 06.01.2013 la societatea reclamantă, astfel cum rezultă din polița nr. . nr._ (fila 12), în urma cererii de despăgubire (fila 4) și pe baza evaluării sale, reclamanta a achitat asiguratului său la data de 08.07.2013 suma de 1.857 lei (fila 14).
Astfel că, prin plata contravalorii pagubei către persoana asigurată, reclamanta s-a subrogat în drepturile acesteia pentru recuperarea sumei achitate de la persoana responsabilă de producerea incidentului, în temeiul art. 2210 alin. (1) C.civ., potrivit cărora „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.]”.
Reclamanta s-a îndreptat așadar, pe calea prezentei acțiuni, împotriva pârâtei P. M., proprietarul apartamentului situat deasupra spațiului asigurat.
Instanța reține că potrivit art. 1376 alin. (1) C.civ. „Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.”
Pentru activarea răspunderii civile a pârâtei, sunt necesare dovedirea de către reclamantă a întrunirii în mod cumulativ a mai multor condiții: lucrul să fi fost în paza juridică a pârâtei, prejudiciul cauzat și împrejurarea că prejudiciul a fost cauzat de către lucrul respectiv. Spre deosebire de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta lucrului reprezintă o răspundere obiectivă.
Din declarația numitei Kathe O. dată la data de 22.01.2013 (fila 6), declarația numitului I. E.-F. din 22.01.2013 (fila 7), procesele-verbale de constatare depuse la filele 8-9 și 11, declarația numitului S. I. (fila 10) și planșele foto depuse la filele 15-22 rezultă cu certitudine că sunt întrunite condițiile anterior arătate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Împrejurarea că pârâta nu locuia în momentul producerii inundației în respectivul apartament nu o exonerează pe aceasta de răspundere. Pârâta nu a solicitat administrarea vreunei probe pentru contestarea stării de fapt prezentate de reclamantă și a cuantumului prejudiciului. Mai mult, pârâta a refuzat, în mod nejustificat, să se prezinte pentru a răspunde la întrebările formulate de reclamantă în interogatoriul încuviințat, împrejurare care, prin prisma dispozițiilor art. 358 C.proc.civ., va fi considerată de instanță, prin coroborare cu celelalte elemente antemenționate, ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Prin urmare, instanța constată că pârâta datorează reclamantei suma de 1.857 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de către aceasta asiguratului ei pentru remedierea avariilor suferite.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța reține că, potrivit art. 1535 alin. (1) C.civ. „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Având în vedere aceste dispoziții, cât și cele cuprinse în art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C.civ., instanța urmează a obliga pârâta la plata dobânzii legale, calculată potrivit O.G. nr. 13/2011, de la data introducerii cererii- 04.11.2015 (în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil) și până la data achitării integrale a despăgubirilor.
De asemenea, dat fiind că pârâta a căzut în pretenții, culpa sa procesuală fiind dovedită, în temeiul art. 451-453 C.proc.civ., instanța urmează a obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 878,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de 134,99 lei și onorariu de avocat de 744 lei (pe care instanța îl apreciază proporționat raportat la valoarea și complexitatea pricinii și volumul de muncă depus de apărătorul societății reclamante)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1 și cu sediul procesual ales la S.C.A. „I. și O.”, din București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta P. M., domiciliată în B., ..10, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- suma de 1.857 lei, reprezentând debit principal și
-dobânda legală penalizatoare calculată asupra debitului principal de la data de 04.11.2015 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 878,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată- taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. ConstantinescuAlexandra I. M.
Red. Jud. A.C./ Gref. A.I.M./ 02 martie 2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2532/2016. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3398/2016. Judecătoria... → |
|---|
