Validare poprire. Sentința nr. 9171/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9171/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 9171/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA Nr. 9171/2016
Ședința publică din data de 20 Mai 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.-G.
GREFIER: L. S.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditorii S. S. și S. C. M., ambii cu domiciliul ales la AV. B. V. și pe debitoarea A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR - S. P. APLICAREA LEGII NR. 290/2003, terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.05.2016 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2015 sub nr._/4/2015 creditorii S. S. și S. C. M. au formulat în contradictoriu cu debitorul A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și cu T. MUN. BUCUREȘTI în calitate de terț poprit cerere de validare a popririi înființată în baza adresei din data de 03.09.2015 emisă de B. M. D. în dosarul de executare nr. 25/2013 comunicată la 03.09.2015 asupra conturilor debitoarea și obligarea Trezoreriei Mun. București să plătească suma de 1.026,56 lei, cu cheltuieli de judecată..
În motivare, creditoarea a arătat că terțul poprit nu și-a respectat obligațiile stabilite de art. 787 din C.p.civ. și nu a comunicat dacă în conturile debitoarei există sume de bani.
În drept au fost invocate prevederile art. 790 C.p.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței nr._/1/30.10.2015 (f. 13).
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât terțul poprit nu și-a încălcat obligațiile ce îi revin în legătură cu înființarea popririi, iar plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de Ministerul Finanțelor Publice.
La solicitarea instanței s-a depus la dosarul cauzei dosarul de executare.
Prin sentința civilă nr. 2249/29.02.2016 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza de față s-a înregistrat pe rolul instanței de față sub nr._ la data de 23.03.2016.
La termenul din 06.05.2016 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 238 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmând ca instanța să analizeze excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
Prin cererea depusă la data de 28.02.2013 intimatul S. S. a solicitat punerea în executare silită a Hotărârii nr. 65/10.04.2008 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii 290/2003 B. pentru suma de_ lei.
Prin încheierea din data de 08.03.2013 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului.
Conform art. 24. C. dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . iar art. 25 alin.1 C. dispune că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Conform art. 622 alin.2 C. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Raportat la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii de executare la executor – 28.02.2013, instanța apreciază că, în cauză, competența instanței de executare nu va fi determinată de efectele deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 pentru următoarele considerente:
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de executare la executor la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât aceasta produce efecte „numai pentru viitor” astfel cum rezultă din art. 147 alin.(4) din Constituție, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Dispozițiilor de drept tranzitoriu prevăzute de art. 24 și următoarele C. au ca scop asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau la data începerii executării silite, garantând astfel stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale. Noua concepție a legiuitorului a fost aceea de a abandona sistemul izolării actelor de procedură, legea aplicabilă fiind stabilită în raport de fiecare act de procedură în parte (tempus regit actum), fiind preferat sistemul aplicării unitare a legii noi prin raportare la fazele procesului civil (judecata, respectiv executarea silită).
Conform art. 24 C., în sensul aplicării legii noi doar judecăților și executărilor silite începute după ., sunt aplicabile deopotrivă normelor de organizare judecătorească, de competență și de procedură propriu-zisă întrucât legea nu distinge și, ca atare, nici interpretul nu trebuie să distingă. În ce privește normele de competență, s-a arătat că aplicarea imediată a acestora implică și un efect retroactiv al acestora, „întrucât are ca efect dezînvestirea instanței legal și valabil sesizate și revenirea ex post facto asupra efectelor juridice ale cererii introductive de instanță, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece, prin ipoteză, nu sunt puse în discuție valabilitatea sau efectele actelor de procedură deja făcute”.
Modalitatea de determinare a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite) este prevăzută de art. 24 C., cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai „incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși. În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum încuviințarea executării silite sau contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. (2) C..
Așa fiind, în cazul executărilor în curs ar fi nelegale eventuale soluții de declinare a competenței instanțelor de executare desemnate de art. 650 alin. (1) C., pe temeiul că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, întrucât s-ar ignora împrejurarea că efectele deciziilor Curții Constituționale sunt limitate la executările silite viitoare, nefiind mai energice decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) C.: în ambele cazuri, noua situație normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 24 și ale art. 25 alin.(1) C..
P. toate considerentele expuse mai sus, instanța va aprecia că instanța de executare va fi determinată conform normelor de procedură în vigoare la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Conform art. 790 alin. 1 C.p.c. ”dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi (...) creditorul (...) poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Astfel, la data de 28.02.2013, instanța de executare era determinată de art. 650 alin.1 C.proc.civ. fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ori în raport de faptul că biroul executorului judecătoresc este situat în sectorul 3, de altfel executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 București, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe creditorii S. S. și S. C. M., ambii cu domiciliul ales la C.. AV. B. V., situat în sector 3, București, . - 110, .. B, . cu debitoarea A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR - S. P. APLICAREA LEGII NR. 290/2003 cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, terțul poprit T. M. BUCUREȘTI cu sediul în sector 4, București, .. 6 - 8 în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2016.
PREȘEDINTE, D. A.-G. | GREFIER, L. S.-M. |
Red. D.A.G./Thred. L.S.
4 ex./26.05.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8597/2016. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9270/2016. Judecătoria... → |
|---|
