Acţiune în constatare. Sentința nr. 280/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 280/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 280/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 280

Ședința publică de la 12.01.2015

Instanța constituită din:

Președinte: L. M.-V.

Grefier: F.-G. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei de față, având ca obiect acțiune în constatare, nulitate absolută contract de vânzare - cumpărare, privind pe reclamanta S. E. M. în contradictoriu cu pârâții S. C. și O. A..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorii părților, cu împuternicirile avocațiale depuse la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, arată că prin Serviciul Registratură, la data de 27.11.2014, reclamanta a depus dovada achitării ratei lunare, în cuantum de 462 lei (chitanța nr.2630/27.11.2014), la data de 02.12.2014 a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta O. A.. Prin același serviciu, apărătorul pârâtului S. C. a depus înscrisuri, după care:

Apărătorul reclamantei depune precizări ale obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul că se solicită să se constate calitatea de coproprietar cu o cotă de ½ asupra imobilului, respectiv să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, în limita cotei de ½.

Apărătorul pârâtei consideră că de fapt precizarea reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, inițial solicitându-se nulitatea contractului. Dacă instanța apreciază că s-a respectat termenul de formulare respectiv depunere a modificării urmează să ia act de aceasta.

Apărătorul reclamantei susține că s-a solicitat anularea contractului în limita cotei de ½, respectiv constatarea calității de coproprietar în limita a ½.

Instanța, având în vedere precizările formulate de apărătorul reclamantei, constată că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată s-a dispus consemnarea timbrajului corespunzător celor două capete de cerere.

Apărătorul pârâtului depune înscrisurile comunicate prin fax.

Instanța procedează la comunicarea răspunsului la întâmpinare apărătorilor pârâților, respectiv înscrisurilor comunicate, prin fax, de pârât apărătorilor reclamantei și pârâtei.

Apărătorul pârâtei arată că nu mai susține excepția tardivității. Solicită discutarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Apărătorul pârâtei arată că partea adversă nu are calitate referitor la constatarea nulității absolute a cotei de ½ pentru că este vorba de un interes privat. Analizând textul de lege ce reglementează această instituție, acțiunea nu poate fi demarată de o persoană contractantă.

Susține că, nefăcând dovada faptului că reclamanta a fost victima dolului, atrage după sine lipsa calității procesuale.

Solicită respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere.

Apărătorul pârâtului solicită admiterea excepției, pe ambele capete de cerere. Arată că din întreg materialul probator, respectiv înscrisurile depuse, nu reiese calitatea reclamantei de coproprietar. Deși se pretinde calitatea de coproprietar, nu s-a depus măcar un început de dovadă care să dovedească susținerile din cererea de chemare în judecată.

Apărătorul pârâtei susține că în conformitate cu susținerile inserate în întâmpinare, filele 156-165, a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de natura juridică a nulității invocate.

Susține că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului prin care pârâta a dobândit imobilul, invocând calitatea sa de coproprietar și motive care ar atrage, cel mult, nulitatea relativă, în situația în care ar fi reale și dovedite.

Apărătorul reclamantei pune concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesuale active. Susține că prin cererea de chemare în judecată se solicită valorificarea unui drept real. Apreciază că pentru justa soluționare a cauzei se impune administrarea probelor, probatoriu care este comun și cu fondul cauzei.

În raport de această situație, solicită unea excepției cu fondul cauzei.

Apărătorul pârâtei susține că partea adversă a invocat un drept particular și că nu există dovada din care să rezulte calitatea de coproprietar.

Apărătorul reclamantei susține că apartamentul a fost dobândit de părți în perioada de concubinaj, reclamanta fiind cea care a dat mare parte din bani.

Apărătorul pârâtului arată că cel mult reclamanta poate solicita constatarea unui drept de creanță iar nu calitatea de coproprietar, având în vedere că nu există dovadă că a existat acest drept.

Apărătorul pârâtei susține că nu pot fi primite susținerile reclamantei, prin apărător, având în vedere că aceasta era elevă.

Instanța reține spre soluționare excepțiile invocate și acordă cuvântul pentru propunerea probatoriului pe capătul doi al cererii de chemare în judecată.

Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, testimonială și interogatoriu pârâtului. Prin administrarea probei cu martori și înscrisuri urmează să se demonstreze că reclamanta a contribuit cu venituri la achitarea apartamentului, că a lucrat în acea perioadă obținând venituri și că de fapt contribuția acesteia a fost mult mai marte decât a pârâtului.

Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și declarația martorului G. G., astfel cum a solicitat în cuprinsul întâmpinării.

Apărătorul pârâtei se opune probei testimoniale. Nu se opune interogatoriului pârâtului.

Instanța, în baza art. 258 C.pr.civ., încuviințează, în ceea ce privește capătul doi al cererii de chemare în judecată, proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei, solicitată de părți. Respinge celelalte probe solicitate, ca inutile față de obiectul cererii.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei pune concluzii de admitere a capătului nr. 2 al cererii, să se constate calitatea reclamantei de coproprietar.

Apărătorul pârâtului solicită respingerea capătului 2 al cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu s-au probat susținerile. Apreciază că acțiunea este inadmisibilă. Solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea capătului 2 al cererii de chemare în judecată ca nedovedit și neîntemeiat. Din întregul material probator nu rezultă presupusa calitate de coproprietar. Nu există adeverință de venit al reclamantei, cu atât mai mult cu cât era elevă de liceu.

Referitor la cheltuielile de judecată, precizează că urmează să fie solicitate pe cale separată.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 16.04.2014, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 590/2013, încheiat de pârâți, precum și se constate calitatea sa de coproprietar asupra cotei de ½ din imobilul situat în București, ., ., ., sectorul 2.

În motivare, a arătat că a avut o relație de prietenie, ulterior concubinaj și ulterior căsătorie cu pârâtul S. C..

De asemenea, că în luna septembrie 2009, după nașterea, în luna februarie a aceluiași an, a copilului lor, a achiziționat, împreună cu pârâtul, imobilul în discuție, dar că actul a fost semnat doar de către acesta.

A precizat că pârâtul s-a ocupat de formalități, întrucât ea era ocupată cu creșterea copilului, dar că achiziția s-a făcut în principal cu banii ei.

A menționat că la data de 26.04.2013, pârâtul a vândut imobilul, fără a-i aduce la cunoștință această intenție și declarând în fals că este necăsătorit.

A invocat și manevre dolosive ale pârâtului în sensul ascunderii datei cumpărării.

În drept, a invocat art. 555, art. 1179, art. 1214, art. 1227 C.civ.

A anexat înscrisuri.

Pârâtul S. C. a depus întâmpinare. A invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

A arătat că sancțiunea pentru vânzarea lucrului altuia ar fi nulitatea relativă, nu nulitatea absolută și că acțiunea ar putea fi pornită doar de către una din părțile contractante.

A mai arătat că în anul 2007 reclamanta era elevă de liceu și că în anul 2009 aceasta nu avea nici o ocupație.

A precizat că a cumpărat garsoniera în discuție cu banii pe care îi primise de la fratele său în urma dezbaterii succesiunii părinților.

A anexat înscrisuri.

Pârâta O. A. a depus întâmpinare. A invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

A arătat că nu rezultă din nici un document calitatea de coproprietar a reclamantei.

De asemenea, că din toate actele rezultă că apartamentul era bun propriu al pârâtului S. C..

A arătat că, deși reclamanta s-a referit la nulitate absolută, ea a invocat motive de nulitate relativă, ce ar putea fi ridicate doar de părțile contractului.

Totodată, a arătat că reclamanta ar putea să invoce, cel mult, un drept de creanță față de pârât.

A anexat înscrisuri.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate, instanța reține:

La data de 10.09.2009, pârâtul S. C. a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., . (f.13-16).

La acea dată, pârâtul era necăsătorit, el și reclamanta căsătorindu-se ulterior, în anul 2012 (f.32).

Reclamanta invocă faptul că o parte din banii plătiți pentru apartament au provenit de la ea și că faptul că doar pârâtul S. C. a semnat contractul în calitate de cumpărător s-a datorat, pe de o parte, situației că ea trebuia să se ocupe de creșterea copilului născut în același an și, pe de altă parte, manevrelor dolosive ale pârâtului, care nu a informat-o cu privire la data încheierii contractului.

Reținem că, față de obiectul capătului nr. 2 al cererii de chemare în judecată, nu este necesar a se administra probe cu privire la realitatea afirmației reclamantei, în sensul că a contribuit cu bani la cumpărarea bunului.

Astfel, chiar dacă s-ar dovedi că aceste susțineri sunt întemeiate, acest fapt tot nu ar conduce la concluzia că reclamanta este coproprietar.

Dreptul de proprietate, conform art. 644 și 645 C.civ.1864 (aplicabil în anul 2009), se dobândea prin moștenire, prin convenție, prin tradițiune, prin accesiune, prin uzucapiune, prin lege sau prin ocupațiune.

Reclamanta nu a invocat nici un mod prevăzut de lege de dobândire a dreptului de proprietate.

Faptul de a da o sumă de bani unei persoane care ulterior cumpără un imobil nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate.

D. soții, prin efectul legii, indiferent dacă figurau sau nu în contract, deveneau coproprietari, însă nu aceeași era situația concubinilor.

Prin urmare, în situația în care s-ar dovedi că reclamanta a dat pârâtului o sumă de bani (acest aspect nefiind relevant, însă, în prezenta cauză), ar trebui să se stabilească titlul cu care au fost dați banii (ex., donație sau împrumut) și, în funcție de aceasta, care sunt eventualele consecințe juridice (ex., existența unui drept de creanță al reclamantei față de pârât).

În concluzie, cu privire la capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, reținem că reclamanta nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, pârâtul S. C. devenind, în anul 2009, unic proprietar, prin contract.

Reclamanta a formulat capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată considerându-se, la data încheierii contractului între pârâți, coproprietar al imobilului.

Această susținere, așa cum am arătat, este neîntemeiată.

Prin urmare, capătul nr. 1 al cererii este formulat de reclamantă din calitatea reală de terț față de contractul încheiat de pârâți.

Acest contract, fiind încheiat în anul 2013, este supus regulilor prevăzute de Noul Cod Civil.

Cu privire la vânzarea unui bun aflat în coproprietate de către un singur coproprietar, noul Cod a clarificat controversele existente în doctrină și practică sub imperiul vechii reglementări.

Astfel, conform art. 1683 alin. 5 C.civ., atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună și ulterior nu asigură transmiterea proprietății întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluțiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi proprietatea întregului bun.

Prin urmare, optând pentru una din soluțiile propuse și anterior în doctrină, legiuitorul a stabilit că sancțiunea pentru vânzarea unui bun aflat în coproprietate de către un singur coproprietar nu este nulitatea, absolută sau relativă, ci rezoluțiunea sau reducerea prețului, aceste acțiuni putând fi introduse, însă, numai de cumpărător.

Așadar, coproprietarul ignorat la încheierea actului juridic nu are la îndemână vreo acțiune referitoare la contractul în sine. El este terț față de contract, iar acesta nu îi creează drepturi sau obligații. Astfel, teoretic, el ar putea introduce o acțiune de partaj în contradictoriu cu dobânditorul, acesta, prin ipoteză, neputând dobândi decât cota vânzătorului.

În concluzie, cum nici un adevărat coproprietar nu ar avea la îndemână o acțiune în nulitate absolută pentru situația din cauză, cu atât mai puțin reclamanta, care nu este coproprietar, nu poate promova o astfel de cerere.

Reclamanta nu are calitate procesuală activă și din altă perspectivă.

Conform art. 1247 alin. 2 C.civ., nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sa de excepție.

Or, reclamanta nu este persoană interesată, pentru că eventuala admitere a acțiunii în nulitate nu i-ar putea aduce nici un folos practic, dreptul de coproprietate nefăcând parte niciodată din patrimoniul său.

Reținem și că nu se pune problema ca pârâta să fi fost de rea-credință la încheierea actului, în sensul de a fi știut că și reclamanta este coproprietar.

În primul rând, reclamanta nu a fost coproprietar.

În al doilea rând, chiar dacă aceasta ar fi fost, pârâta nu ar fi avut ce alte verificări să facă decât cuprinsul cărții funciare, din care reieșea că pârâtul este unic proprietar.

Mențiunea din contract în sensul că pârâtul este necăsătorit, deși eronată, nu are nici o consecință juridică, fiind vorba despre un bun propriu al acestuia.

În concluzie, cu privire la capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, reținem că reclamanta este terț desăvârșit față de contractul încheiat de pârâți și că ea nu are calitate pentru a introduce nici un fel de acțiune față de acest act.

Reclamanta a invocat și un presupus dol din partea pârâtului la momentul la care acesta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit imobilul. Cum în raport cu acest contract nu s-a formulat nici un capăt de cerere, rezultă că aceste susțineri nu au legătură cu obiectul cauzei.

În temeiul art. 453 alin. 1 C., reclamanta, căzută în pretenții, va plăti pârâtului S. C. suma de 4000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. E. M. (CNP_), cu domiciliul ales la SCA D. și ASOCIAȚII, cu sediul în București, Calea Moșilor nr. 225, .. A, ., sector 2 și respinge capătul nr. 1 al cererii formulate în contradictoriu cu pârâții S. C. (CNP_), cu domiciliul ales la C.. Av. Z. I., în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 41, județul Dâmbovița și O. A. (CNP_), cu domiciliul ales la Av. L. D. Pirciu din București, ., ., ., sector 3, pentru lipsa calității procesuale active.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtul S. C. a sumei de 4000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.01.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red/dact – L.M.-V.

5 ex. – 19.01.15

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 280/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI