Pretenţii. Sentința nr. 6078/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6078/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 6078/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6078
Ședința publică din data de: 29.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de proprietari . cu pârâtul G. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reprezentată de doamna avocat B. A. C., cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, și pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul procesual, după care:
Apărătorul reclamantei insistă în cererea formulată privind decăderea pârâtului din proba cu expertiză contabilă, având în vedere că acesta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar și nici nu a făcut dovada achitării onorariului de expert.
Pârâtul arată că are dreptul să beneficieze de ajutor public și că a formulat recurs.
Instanța dispune decăderea pârâtului din proba cu expertiză contabilă având în vedere că nu a făcut dovada achitării onorariului de expert stabilit în sarcina sa.
Pârâtul arată instanței faptul că a formulat o cerere prin care a invocat excepția de conexitate.
Instanța aduce la cunoștință pârâtului faptul că excepția de conexitate a fost respinsă prin încheierea de ședință pronunțată la data de 03.10.2014, iar dispozițiile art. 962 din H.C.S.M. nr. 387/2005 nu sunt aplicabile în speță.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru formularea concluziilor privind fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei totale de 578,79 lei, învederând instanței faptul că pârâtul este în permanență datornic. În ceea ce privește cota indiviză, arată că în contractul de vânzare-cumpărare această cotă nu este specificată și nici nu are legătură cu părțile comune, ea referindu-se doar la suprafața de teren. Totodată, arată că fondul de rulment nu face obiectul cauzei. Solicită instanței respingerea susținerilor formulate de pârât întrucât nu au legătură cu cauza. Cu cheltuieli de judecată în dovedirea cărora depune la dosar, în original, chitanța nr. 295/20.11.2013 ce atestă achitarea onorariului de avocat.
Pârâtul consideră că cererea formulată de reclamantă este exagerată în condițiile în care aceasta i-a adus prejudicii apartamentului său. Menționează că mai mult de un an nu a putut locui în apartament din cauza mirosului foarte urât, însă nu a fost despăgubit niciodată.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2013, reclamanta Asociația de Proprietari . în judecată pe pârâtul G. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 440,47 lei reprezentând cote de contribuție restante la cheltuielile comune aferente perioadei martie 2013 – mai 2013, la plata sumei de 82,50 lei reprezentând penalități aplicate de asociație aferente perioadei martie 2013 – mai 2013, precum și la plata sumei de 55,82 lei reprezentând restanțe la fondul de reparații pe perioade martie 2013 – mai 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile legale cu privire la contribuția la cheltuielile comune ale asociației de proprietari acumulând datorii în cuantumul și pentru perioada anterior indicată, termenul prevăzut de art.49 alin.2 din Legea 230/2007 fiind depășit. A mai arătat reclamanta că la acest debit a calculat penalități conform art. 0,2% pe zi de întârziere.
În drept s-au invocat prevederile Legii 230/2007, HG 1588/2007.
În susținerea acțiunii, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, reclamanta a depus înscrisuri, filele 6-33.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de neexecutare și excepția de conexitate având în vedere dosarele nr._/300/2011 și nr._ .
În motivare, pârâtul a arătat că există o relație conflictuală între părți și că are de recuperat echivalentul a 2.000 euro despăgubiri de la reclamantă, datorate pentru distrugerile repetate aduse apartamentului său și pentru prejudicii aduse imaginii sale. A mai arătat că sumele solicitate nu au fost corect calculate sens în care se impune efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din 03.10.2014 instanța a calificat excepția de neexecutare ca apărare de fond și a respins excepția de conexitate.
Sub aspectul probatoriu instanța a încuviințat și administrat în cauză ambelor părți proba cu înscrisuri, iar pârâtului i-a încuviințat și proba cu expertiză contabilă, respingând proba testimonială.
În condițiile în care pârâtul nu a achitat onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei acesta a fost decăzut din proba încuviințată.
Analizând lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din listele de plată ale cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul G. A., având calitatea de proprietar al apartamentului nr. 14, situat în București, .. 1-27, ., ., conform contractului de vânzare cumpărare nr._/25.11.1994 (fila 10), nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru perioada martie 2013 – mai 2013, în sumă de 440,47 lei, calculându-se de către asociația de proprietari și penalități de întârziere, în cuantum de 82,50 lei, aferente perioadei martie 2013 – mai 2013, potrivit procesului verbal din data de 05.06.2011 (filele nr. 20 - 23).
Potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, s-a stabilit obligația fiecărui proprietar din condominium de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației în termenul maxim de 20 zile de la data afișării listei de plată, asociația de proprietari putând calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 al. 1 din Legea nr. 230/2007, suma acestora neputând depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
De asemenea, potrivit art.49 al.1 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, penalizările neputând fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și aplicându-se numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Totodată, instanța reține obligația pârâtului de a achita suma solicitată cu titlul de fond de reparații, aspect care rezultă din prevederile art. 46 din Legea 230/2007 potrivit cărora „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.” Or, prin procesul verbal din data de 08.07.2012 (f. 17-19) Asociația a stabilit fondul de reparații în discuție.
În ceea ce privește criticile formulate de pârât referitoare la nelegalitatea hotărârilor adunării generale ale asociației, instanța constată că acestea nu pot fi avute în vedere, atât timp cât pârâtul nu le-a contestat și anulat în condițiile legii.
Referitor la faptul că reclamanta ar datora pârâtului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat apartamentului său și pentru atingeri aduse imaginii sale, se constată că aceste afirmații, în condițiile în care nu sunt materializate printr-o obligație certă, lichidă și exigibilă, care să determine o compensație a creanțelor reciproce, sunt complet irelevante în cauză și nu-l exonerează pe pârât de plata obligațiilor legale anterior menționate. În acest context, instanța mai reține că pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională în cauză prin care să solicite recunoașterea drepturilor pretinse.
Se mai reține că părțile nu sunt într-o relație contractuală care să nască obligații reciproce și interdependente, ce ar permite pârâtului să invoce excepția de neexecutare pentru a determina partea adversă să-și îndeplinească propriile obligații, această apărare de fond nefiind aplicabilă în cauză.
De asemenea, se mai reține că, deși pârâtul a susținut că sumele solicitate nu sunt datorate, fiind greșit calculate, o asemenea apărare putea fi analizată numai prin efectuarea în cauză a unei expertize contabile, sarcina probei revenindu-i pârâtului în condițiile în care reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă obligația plății sumelor solicitate, iar acestea, aparent, îndeplinesc condițiile legii. Cum pârâtul nu a achitat onorariul stabilit în sarcina sa, în condițiile în care cererea de acordare a ajutorului public sub acest aspect a fost respinsă, instanța are în vedere sumele rezultate din listele de plată depuse la dosar.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate, situația constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune, procesele verbale din data de 05.06.2011 și din data de 08.07.2012 prin care s-a stabilit perceperea de penalități pe zi de întârziere și respectiv fond de reparații, instanța reține obligația pârâtului de a plăti reclamantei suma de 440,47 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei martie 2013 – mai 2013, suma de 82,50 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei martie 2013 – mai 2013 și suma de 55,82 lei reprezentând restanțe la fondul de reparații aferente perioadei martie 2013 – mai 2013.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtului, instanța va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. 295/20.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ..I.F._, cu sediul în București, .. 1-27, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul G. A., având C.N.P._, cu domiciliul în București, .. 123-135, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 440,47 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei 03.2013 – 05.2013, a sumei de 82,50 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 03.2013 – 05.2013, precum și la plata sumei de 55,82 lei reprezentând fond de reparații aferent perioadei 03.2013 – 05.2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./29.06.2015/4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6091/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6093/2015. Judecătoria... → |
|---|
