Contestaţie la executare. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 589/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestator AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM), în contradictoriu cu intimat N. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic cu delegație depusă în ședință, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, depunerea la dosar la data de 12.01.2015, prin Serviciul registratură, de către B.E.J.A. D. M. ȘI N. S. a dosarului de executare nr. 121/2013, după care:
La interpelarea instanței consilierul juridic al contestatoarei arată că nu are de formulat alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul pentru propunerile de probe.
Consilierul juridic al contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile depuse de contestatoare este pertinentă,concludentă și utilă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Consilierul juridic al contestatoarei a formulat concluzii în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și motivată, a anulării actului de executare contestat respectiv procesul verbal de sechestru din data de 16.09.2014. În cauză sunt incidente disp. O.U.G. nr. 71/2009, în temeiul cărora executarea silită este suspendată de drept în cursul termenului reglementat de art. 1 din ordonanță. Obligațiile de plată stabilite în cauză prin Sentința civilă nr. 127/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1173/2011 nu pot fi supuse executării silite. Depune la dosar practică judiciară. În ceea ce privește sursa de finanțare a bunurilor mobile, aceasta este reprezentată de bugetul asigurărilor pentru șomaj și de bugetul fondurilor externe nerambursabile. Prin urmare ele constituie fonduri publice. Procesul verbal contestat conține și aspecte contradictorii.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 20.01.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestator AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM), în contradictoriu cu intimat N. D..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
I. Sesizarea instanței și susținerile contestatorului
Prin contestația la executare formulată la data de 06.10. 2014 AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM) în contradictoriu cu intimat N. D. a solicitat instanței anularea procesului verbal de sechestru încheiat la data de 16.09.2014 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. M. și N. S..
În motivare contestatorul a arătat în esență faptul că prin sentința civilă nr. 127/2011 pronunțată de Tribunalul C. S. a fost obligată să plătească intimatei suma de_ lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.01._10, dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data plății efective, contribuțiile de asigurări sociale, a impozitului și a cheltuielilor de judecată în sumă de 45 lei, însă această sentință a fost modificată de Curtea de Apel Timișoara în sensul respingerii cererii de obligare la plata contribuțiilor individuale și a impozitului.
Criticile invocate în susținerea contestației la executare au vizat următoarele aspecte:
1.ANOFM este instituție publică iar în conformitate cu dispozițiile art. 861 alin. 1 cod civil bunurile proprietate publică nu pot fi executate silit.
2.Prin OUG 71/2009 s-a stabilit că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 se va realiza eșalonat iar pe durata termenului de plată stabilit procedura de executare este suspendată de drept.
3.O.G. 22/2002 creanțele stabilite în sarcina instituțiilor publice nu pot fi achitate din sumele destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare inclusiv a celor de personal.
4.Autoturismele la care se face referire în procesul verbal de sechestru încheiat la data de 16.09.2014 în dosarul nr. 121/2013 fac parte din proprietatea publică a statului astfel că nu pot fi executate silit.
5.Procesul verbal de sechestru cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că deși se consemnează că au fost formulate obiecțiuni în încheiere se arată că a fost semnat fără obiecțiuni.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea este scutită de obligația de plată a taxei de timbru conform art. 7 din O.G. 22/2002.
II. Întâmpinarea formulată de intimat și susținerile acestuia:
La data de 05.12.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat conexarea dosarului la dosarul nr._/300/2014, inadmisibilitatea contestației ca urmare a faptului că motivele invocate în susținerea contestației existau la data formulării contestațiilor anterioare care au făcut obiectul dosarelor nr._/300/2013 și_/300/2013.
De asemenea, a arătat că o parte a motivelor invocate au fost analizate de instanțele sesizate cu soluționarea contestațiilor la executare anterioare intrând sub incidența puterii de lucru judecat.
Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare arătând că în cazul intimatului nu erau aplicabile dispozițiile OUG 71/2009 întrucât, inițial acestea vizau hotărârile judecătorești devenite titluri executorii până la 31.12.2009iar modificarea acestui act normativ a intervenit la 10 luni după emiterea titlului executoriu. Totodată, s-a arătat că situația intimatului nu intră sub incidența OUG 71/2009 întrucât acest act normativ are în vedere sume datorate suplimentar față de salariu de încadrare și care nu au fost incluse în bugetele instituțiilor respective precum și faptul că dispozițiile actului normativ sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, aspect reținut și în cuprinsul deciziei 1/16.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la susținerea contestatorului care a arătat că bunurile sechestrate fac parte din proprietatea publică a statului intimatul susține că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea 202/2006 patrimoniul acestei instituții este constituit din bunuri aflate în proprietate publică și bunuri deținute în proprietate privată, bunurile aflate în proprietate publică fiind date în administrarea ANOFM astfel că aceasta avea obligația de a face dovada că autoturismele în cauză fac parte din domeniul public și i-au fost date în administrare.
Cu privire la pretinsele neconcordanțe din cuprinsul procesului verbal de sechestru intimatul a arătat că acestea nu sunt de natură a atrage nulitatea actului de executare.
III. Concluziile instanței
1.Situația de fapt:
Prin sentința civilă nr. 127/2011 pronunțată de Tribunalul C. S. a fost obligată să plătească intimatei suma de_ lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.01._10, dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data plății efective, contribuțiile de asigurări sociale, a impozitului și a cheltuielilor de judecată în sumă de 45 lei, însă această sentință a fost modificată de Curtea de Apel Timișoara în sensul respingerii cererii de obligare la plata contribuțiilor individuale și a impozitului.
În vederea executării debitului, intimatul a formulat cerere de executare silită înregistrată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. M. și N. S. sub nr. 121/2013.
La data de 16.09.2014 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal prin care a identificat un număr de 3 autoturisme care fac obiectul unor contracte de leasing, contestatorul obligându-se să comunice executorului judecătoresc date privind identificarea individuală a acestora urmând ca executarea să continue prin sechestrarea bunurilor mobile și scoaterea acestora la licitație în vederea recuperării debitului.
2.Analiza criticilor contestatorului:
În ceea ce privește faptul că executarea silită a fost realizată asupra unor bunuri aflate în proprietatea publică instanța reține în primul rând că astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal de sechestru nu a fost instituit în mod efectiv sechestrul asupra autoturismelor, o astfel de măsură urmând a fi aplicată în viitor după comunicare datelor de identificare ale autoturismelor în cauză.
Însă, chiar dacă s-ar considera că o astfel de măsură a fost instituită instanța reține ca fiind incidente următoarele dispoziții legale:
-art. 1 alin. din Legea 202/2006 ,, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, denumită în continuare Agenția Națională, este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Art. 9. din Legea 202/2006 (1)Patrimoniul Agenției Naționale este constituit din bunuri mobile și imobile aflate în proprietate publică sau deținute în proprietatea privată a acesteia.
(2) Bunurile mobile și imobile aflate în proprietate publică sunt date în administrarea Agenției Naționale, pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în condițiile legii.
(3) Bunurile mobile și imobile deținute în proprietatea privată a Agenției Naționale se constituie din surse proprii, donații sau din alte surse, potrivit legii.
Art. 20 din Legea 213/1998:
(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri.
Art. 861 Cod civil - (1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.
(3) În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate.
Reiese astfel din cuprinsul art. 9 din Legea 202/2006 faptul că patrimoniul contestatorului cuprinde atât bunuri aflate în proprietatea sa privată dar și dreptul de administrare a unor bunuri aflate în proprietate publică.
În cazul autoturismelor care fac obiectul contractelor de leasing menționate în cuprinsul procesului verbal de sechestru, contestatorul nu a făcut în niciun mod dovada faptului că acestea fac parte din domeniul public al statului și că i-au fost date în administrare, astfel încât să devină aplicabile dispozițiile art. 861 Cod civil.
În condițiile în care o astfel de dovadă nu a fost făcută iar regula o constituie proprietatea privată și nu cea publica instanța va respinge această critică formulată de contestator ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea contestatorului care a arătat că plata creanței intră sub incidența OUG 71/2009 instanța reține:
Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 26.06.2013.
La momentul respectiv dispozițiile art. 1 din OUG 71/2009 stabileau:
(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În cauză, hotărârea judecătorească a devenit executorie la data de 08.02.2011 (data pronunțării sentinței civile nr. 127, astfel că sub aspect temporal titlul executoriu intră sub incidența OUG 71/2009.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG 71/2009 prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (D. și alții împotriva României) instanța constată că prin decizia civilă nr. A326 din 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/300/2013 acest aspect a fost lămurit, intrând astfel sub puterea lucrului judecat.
Totodată, instanța constată că achitarea către intimat, în cursul anului 2014, a sumelor de 2340 lei prin ordinul de plată nr. 444 din 28.03.2014, 2354 lei prin ordinul de plată din 01.07.2014 și 2339 lei prin ordinul de plată din 02.10.2014 nu conduc la o altă concluzie decât cea reținută în cuprinsul deciziei A326 din 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, în condițiile în care, din înscrisurile depuse reiese că sumele achitate debitorului până în prezent sunt în cuantum total de_,9 lei. Or, în condițiile în care debitul datorat este de_ lei este evident că procentul executat din totalul debitului este sub nivelul celui din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar și după un interval de timp de aproape 4 ani de la data la care hotărârea a devenit executorie. În consecință instanța va respinge ca neîntemeiată această critică invocată de către contestator.
Cu privire la mențiunile contradictorii din cuprinsul procesului verbal de sechestru instanța constată că în cuprinsul acestuia se menționează pe de o parte faptul că ,,reprezentanții debitorului declară că au obiecțiuni față de concluzia din procesul verbal, în sensul că aceasta nu ar trebui menționată” în timp ce în partea finală a procesului verbal se menționează că procesul verbal a fost semnat de toți participanții fără obiecțiuni.
Instanța reține că aceste neconcordanțe din cuprinsul procesului verbal sunt rezultatul unei erori materiale și existența lor nu este de natură a atrage sancțiunea nulității în raport de dispozițiile art. 679 Cod proc. civ.
În consecință, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestator AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM), cu sediul în sector 4, București, .-22, în contradictoriu cu intimat N. D., cu domiciliul în CARANSEBEȘ, ., J. C. S., ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
4 ex./10.08.2015
| Obligaţie de a face. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
