Obligaţie de a face. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 587/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face” privind pe reclamanți B. A. S., B. O. T. în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin apărător ales cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 11 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității capătului 5 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul ales al reclamanților a formulat concluzii în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată. Consideră că sunt doar apărări de fond. Este întemeiată expunerea de argumente a pârâtei referitoare la faptul că o convenție legal încheiată între părți are putere de lege și doar părțile pot convenii asupra ei. Trebuie analizată din această perspectivă solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la perceperea unei dobânzi fixe. Posibilitatea de negociere a consumatorului consideră că nu există. Părțile se află într-o vădită disproporție raportată la puterea economică pe care o are pârâta. Prin prima legii nr. 193/2000 urmează a se constata caracterul abuziv al posibilității pârâtei de a revizui unilateral rata dobânzii curente în funcție de schimbări semnificative aflate pe piața monetară. Consideră că solicitarea reclamanților nu poate fi inadmisibilă, instanța nesubstituindu-se voinței părților și doar reduce abuzul de putere de care dă dovadă una din părți.
Instanța dispune unirea cu fondul a excepției inadmisibilității capătului 5 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul pentru propunerile de probe.
Apărătorul ales al reclamanților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile depuse de părți este pertinentă,concludentă și utilă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul ales al reclamanților solicită amânarea pronunțării pentru un termen de 7 zile pentru a depune la dosar concluzii scrise. A formulat concluzii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată. La încheierea celor două convenții de credit clauzele nu au fost negociate direct între părți. Condițiile speciale nu pot fi calificate ca și clauze negociate între părți. Ele au fost calificate ca și clauze speciale întrucât diferențiază cele 2 contracte între ele. Comisionul este abuziv. Potrivit art. 35 alin. 2 din O.G. nr. 20/2010 costurile aferente administrării celor două contracte nu ar trebui să depășească costurile efective ale pârâtei. Comisionul de risc este abuziv. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 998 C.civ. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Va depune la dosar concluzii scrise
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După reținerea cauzei în pronunțare se prezintă apărătorul ales al pârâtei căruia instanța îi face cunoscut faptul că a fost reținută cauza în pronunțare asupra fondului și că s-a solicitat amânarea pronunțării pentru un termen de 7 zile pentru a se depune la dosar concluzii scrise. Apărătorul ales al pârâtei solicită repunerea cauzei pe rol și depune la dosar înscrisuri. Arată că va depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 20.01.2015 pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 587
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face” privind pe reclamanți B. A. S., B. O. T. în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
I. Sesizarea instanței și susținerile reclamanților:
Prin cerere formulată la data de 06.05.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ reclamanții B. A. S. și B. O. T. în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A au solicitat instanței:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/FD/18.09.2007 și Convenția de credit nr._/19.09.2008 privitoare la comisionul de risc/administrare prevăzute la art. 5 lit. a din Condițiile speciale și 3.5 din condițiile generale
- declararea nulității absolute a clauzelor referitoare la comisionul de risc/administrare
- obligarea pârâtului să restituie toate sumele achitate în contul comisionului de risc/administrare ca plată nedatorată, din momentul încheierii convențiilor la zi, actualizate cu dobânda legală, în raport de fiecare plată până la momentul achitării efective
- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prev. la art. 3 lit. d din Condițiile speciale, art. 8.1 lit. c din Condițiile generale și a secțiunii 10 Costuri suplimentare din condițiile generale, toate clauzele antemenționate aflate în convenția de credit nr._/FD/18.09.2007 și Convenția de credit nr._/19.09.2008
- să fie obligată pârâta să respecte contractele inițiale și să perceapă pe întreaga perioadă a derulării o dobândă fixă de 3,99% pe an pentru contractul de credit în CHF și de 5,95% pe an pentru contractul de credit în euro, astfel cum a fost prevăzută la art. 3 lit. a din condițiile speciale ale convențiilor de credit
- să fie obligată pârâta la întocmirea unui nou scadențar care să nu mai includă comisionul de risc, de administrare sau alte comisioane suplimentare nelegale și necuprinse în ambele convenții de credit, cu revenirea la dobânda stabilită inițial, fixă astfel încât în cazul în care contractele vor mai fi în derulare să poată fi identificată suma scadentă lunar în sarcina reclamanților
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 2000CHF daune morale
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâtul convenția de credit nr._/FD/18.09.2007 pentru un credit în euro și Convenția de credit nr._/19.09.2008 pentru în credit în franci elvețieni.
La încheierea celor două convenții de credit clauzele acestora nu au fost negociate contractele fiind unele de adeziune. Deși pârâtul percepe un comision de risc de 0,22% și respectiv 0,06% prevăzut de dispozițiile art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale banca nu suportă în realitate nici un risc întrucât în vederea garantării restituirii sumelor împrumutate a fost constituită în favoarea ăârâtei o ipotecă de prim rang asupra unor imobile iar polițele de asigurare a imobilelor au fost cesionate către bancă, imobilele fiind asigurate pentru o sumă cel puțin egală cu valoarea acestuia, în condițiile în care suma împrumutată nu a depășit 75% din valoarea acestor imobile.
Riscul trebuie înțeles ca posibilitatea unei pierderi, este un element specific al contractelor aleatorii, însa contractul de credit nu are caracter aleatoriu, ci comutativ, iar întinderea si existenta obligațiilor asumate de părți sunt precis determinate, încă de la realizarea acordului de voință. Perceperea comisionului de risc lunar, este contrar principiului bunei credințe si creează un puternic dezechilibru contractual in detrimentul reclamanților.
Dezechilibrul contractual semnificativ intre drepturile si obligațiile parților este dat de disp. art. 4 alin 1 din legea 193/2000, „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturi si obligatii.
Prin situația enunțată se creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, fapt care contravine art. 1 si art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori. Totodată, potrivit art. 1, lit. g din Anexa Legii 193/2000, „este abuziva clauza care da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale”.
Terminologia folosita in cuprinsul celor doua clauze nu este explicata in cuprinsul Condițiilor Generale ale Convenției, pentru ca împrumutații sa fie in deplină cunoștință de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. Deși, comisionul de risc este unul abuziv si exista foarte multa practica asupra acestui aspect în continuare pârâta il menține sub forma îmbrăcată sau redenumită comision de administrare.
Pentru contractul in CHF acest comision este la o valoare cat dobânda, 103.81 CHF este dobanda iar comisionul de „risc” 80.42 CHF.
In situația nulității absolute a clauzelor antemenționate care se regăsesc in aceeași formulă in ambele contracte de credit și își găsesc aplicabilitatea atât principiul retroactivității deoarece nulitatea produce efecte atât ,,ex nunc” cat si „ex tunc”, încă din momentul încheierii actului juridic cat si principiul restabilirii situației anterioare – deoarece ceea ce s-a executat in baza unui act juridic sau a unei clauze anulate trebuie restituit.
Având in vedere ca este vorba despre un contract sinalamatic contract sinalagmatic, restituirea prestațiilor are la baza instituția plății nedatorate reglementată de art. 1092 C. Civ.
După cum se poate observa sunt întrunite condițiile impuse de art.l092 C. Civ. pentru a putea afirma ca temeiul de drept in baza căruia solicită restituirea este plata nedatorata, deoarece exista o plata – sumele achitate cu titlu de comision de administrare și risc, in vederea stingerii obligatiei prevazute de art. 5 a) din Conditiile Speciale ale Conventiilor iar datoria a carei stingere a fost urmarita prin plata nu exista.
Cu privire la 3 lit. d) din Conditiile Speciale ale Conventiilor, aceasta clauza ofera posibilitatea paratei de a revizui unilateral rata dobanzii curente in functie de „schimbarile semnificative de pe piata monetara”. Aceasta clauză prevazută în ambele contracte este abuzivă, deoarece nu a fost negociata de parți si creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile parților, iar creditorul are in orice moment posibilitatea de a modifica nivelul dobanzii, in condițiile in care nu există nici un criteriu specificat in mod transparent in contract, care sa precizeze in mod clar condițiile in care se impune modificarea dobânzii. Totodata art. 3 lit a) din Condițiile Speciale ale Conventiei nr._ prevede faptul ca rata dobanzii curente este de 3.99% pe an (fixa), iar la art. 3 lit. a) din Conditiile Speciale ale Conventiei nr._ este stipulata rata dobanzii curente ca tiind de 5,95% pe an (fixa).
In contractele de credit antemenționate, nu a fost prevazută posibilitatea ca nivelul dobanzii să varieze, dar cu toate acestea pârâta și-a rezervat in mod abuziv dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul apariției unor ” schimbari semnificative pe piata monetara” Aceasta clauza sub aspectul echilibrului contractual este abuzivă, in sensul ca oferă pârâtei dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar fi inștiințat despre noutate si eventual acesta sa o accepte pentru ca nu
are ce face, insa o clauza care da drept unilateral este abuziva cată vreme nu permite libertatea celeilalte parti de a rezilia contractul in cazul in care nu ii convine. Modificarea dobânzii nu este legată de un indicator determinat sau determinabil, precis sau individualizabil, fiind in opozitție totală cu art.llit. a) din Legea 193/2000.
In condițiile in care piața financiară evoluează in mod diferit, in funcție de indicele la care ne raportțm, banca ar putea invoca de fiecare datț alt indicator la care s-ar raporta pentru modificarea dobțnzii in funcție de interesele sale.
Prin art. 36 din O. G 50/2010, nu este considerat comisionul de risc drept pret al contractului, perceperea lui fiind exclusa.
Clauzele 8.1 lit. e) si d) din Conditiile Generale ale convențiilor de credit sunt de asemenea abuzive, deoarece conform acestor prevederi banca poate declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat in situația in care ar apărea o situație neprevăzută conform căreia, in opinia bancii, împrimutații nu își pot indeplini obligatiile sau tot in opinia bancii, creditul acordat nu mai este ga.rantat corespunzator” Sintagmele ,,situații neprevăzute „ opinia bancii”, „ face sa devina improbabil”, „ nu mai este garantat corespunzator” sunt neclare, si nu au în vedere criterii obiective de individualizare a acestor situații, lăsând băncii o libertate mult prea mare in privința declarării anticipate a scadenței soldului.
De altfel, potrivit lit. g) a Anexei la Legea or. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive prevederile contractuale care dau dreptul comerciantului de a interpreta aceste clauze contractuale.
Cu privire la secțiunea 10 reclamanții au invocat aceleași argumente in vederea dovedirii ideii de dezechilibru contractual semnificativ între drepturile si obligațiile părtilor si de poziția dominantă a pârâtei.
După cum se poate lesne observa și in acest caz se regasesc aceleasi formulari ambigue, neclare si nelegate de criterii precise. Aceste prevederi sunt in opoziție cu principiul solidarismului contractual, care are in vedere situația contractului pe termen lung sau a contractului cu prestații succesive, părțile fiind solidar obligate să asigure utilitatea contractului, fiecarei părți revenindu-i obligația de a pune cocontractantul in situația de a-si realiza interesele.
Potrivit principiului solidarismului contractual, părțile sunt adevarati parteneri la câștig, fiecare dintre parti urmarind un emolument din incheierea si executarea contractului, dar si parteneri la riscurile presupuse de executarea contractului, inclusiv la pierderile generate de existenta contractului.
Cu privire la sanctiunea incidenta in cazut constatarii caracterului abuziv al clauzelor mai sus indicate, din Conventiile de Credit, este cuprinsa in art. 6 din Legea 193/2000, „ clauzele abuzive cuprinse in contract si constata ( … ) prin intermediul persoanelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului”. Astfel, acest articol stabileste ca sanctiune nulitatea absolută a clauzelor abuzive, deoarece a fost nesocotita o norma juridica de interes general. Actiunea pornita sub aceste temei este imprescriptibila.
Cu privire la daunele morale solicitate reclamanții au arătat că au suferit un stres emotional major ca urmare a faptului ca au fost obligați la plata unui comision de risc, abuziv, prevazut in ambele conventii care avea un cuantum substantial, iar in acest fel veniturile familiei au avut de suferit. Reclamanții arată că s-au simțit amenințați de faptul că banca va declara scadența anticipată a creditului si vor fi pusi in situatia de a nu putea achita intregul debit si de a pierde imobilele cu care au garantat plata creditelor, dar si toate ratele platite.
In legatura cu angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, sunt intrunite conditiile legale necesare deoarece exista o fapta ilicita – banca a profitat de starea de nevoie in care ne aflam si a stipulat clauze abuzive in defavoarea noastra, obtinand sume de bani necuvenite ca urmare a incalcarii Legii 193/2000, exista un prejudiciu moral cert si nereparat constand in starea de anxietate si incertitudine cauzata de presiunea exercitata de catre banca in mod direct si indirect si existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si existenta prejudiciului moral. Este de subliniat faptul ca au suferit o trauma majora, relatiile familiale au avut de suferit datorita stresului cauza de aceasta situatie care dureaza deja de aproximativ 6 ani. Au incercat in repetate randuri remedierea acestei situatii pe cale amiabila, dar incercarile nu au avut nici un rezultat.
In dovedire au solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei si expertiza tehnica judiciara specialitatea contabilitate.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii 193/2000, art. 969. Art. 998, art. 999, art. 1092, art. art.1635 din cod civil din 1864 si dispozitiile din Conventiile de Credit.
II. Întâmpinarea depusă de pârât și susținerile acestuia:
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că modificările aduse convențiilor de credit respectă cerințele OUG 50/2010.
Cu privire la clauzele contractuale invocate d ereclamanți pârâtul a arătat că nu pot fi considerate abuzive nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 193/2000 . Astfel se arată că anterior încheieri convenției de credit au fost puse la dispoziția reclamanților condițiile contractuale, contractul de adeziune existând doar în privința condițiilor generale nu și a celor speciale, clauzele nu dau naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Posibilitatea părții de a rezilia contractul în cazul modificării dobânzii este prevăzut chiar de prevederile legale Acest motiv invocat de bancă pentru schimbarea ratei dobânzii curente este întemeiat in conditiile in care pentru a obține sumele de bani necesare pentru acordarea creditelor, banca se împrumută la rândul său pe piața interbancară, iar cursul pe această piață este supus fluctuațiilor. Atunci când banca se împrumută la un pret mai mare pe piata interbancară, va pretinde la rândul său propriilor clienți un pret (dobândă) superior pentru sumele de bani acordate cu titlu de imprumut.
Pe de altă parte detalierea notiunii de schimbare semnificativă este dificilă sau chiar imposibilă. câtă vreme variațiile prețului pe această piată nu se încadrează în anumite marje si în anumite circumstanțe sunt greu de anticipat. Este de remarcat și faptul că această clauză prin ea însăși permite schimbarea ratei dobânzii nu doar în detrimentul reclamanților Pretul unui contract este prindpalul element pe care un consumator trebuie să îl la in calcul atunci când încheie un contract.
Prin perceperea comisionului de risc nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în condițiile în care scopul comisionului rezultă din chiar denumirea sa și nu comportă cunoștințe de specialitate pentru a fi înțeleasă. În ceea ce privește definirea riscului de credit, aceasta este cel putin determinabilă având în vedere dispozitiile art. 2 lit. g din Norma BNR „17/ 18 decembrie 2003 și care definesc riscul de aedit ca fiind „riscul inregistrarii de pierderi sau a1 nerealizarii profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă aobligațiilor contractuale. Astfel, perceperea comisionului de rise este justificată având în vedere costurile pe care administrarea riscurilor le presupune, respectiv costuri ce privesc înființarea și organizarea de departamente ce se vor ocupa de gestionarea acestor riscuri, costuri cu salariații din cadrul acestor departamente, costuri legate de sistemul tehnologic (hardware și software) astfel incât este firesc ca aceste costuri să se regăsească în costul total al creditulul.
Comisionul de risc este unul din elementele esențiale ale prețului Băncii iar legiuitorul a reglementat excludererea clauzelor privind prețul contractului de la controlul de excesivitate prin art. 4 alin. 6 prin care au fost preluate în mod ciuntit prevederile art. 4 par. 1 al Directivei 93/13/CEE care ar trebui aplicată cu prioritate față de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României. Prin această dispoziție se urmărește evitarea ca un consumator să utilizeze legislația caluzelor abuzive pentru a contesta prețul.
Cu privire la clauzele referitoare la scadența anticipată a creditului pârâtul arată că acestea nu sunt abuzive întrucât se referă la apariția unor situații de fapt care fac improbabilă executarea obligațiilor contractuale, inclusiv cele cu privire la garantarea creditului. Rațiunea introducerii acestor clauze a fost determinată de interesul băncii de a declara scadența anticipată în anumite cazuri pentru a-și putea recupera sumele din garanțiile acordate. Împrumutații trebuie să fie solvabili nu numai la momentul acordării creditului ci și în orice moment,pe toată perioada contractuală. Totodată, se arată că prin aceste dispoziții legale se reiau regulile regăsite în Codul civil (art. 1025) sau codul de procedură civilă (art. 382 lit. d referitoare la decăderea debitorului din beneficiul termenului.
Cu privire la secțiunea 10 pârâtul a arătat că clauzele cuprinse în această secțiune nu sunt abuzive urmărind tocmai să asigure echilibrul contractual pentru întreaga perioadă a derulării convenției, debitorul suportând aceste costuri în calitate de beneficiar al sumei împrumutate. Criteriile care ar putea determina aplicarea clauzei prev. de art. 10.2 sunt crietrii obiective.
În privința daunelor morale pârâtul a solicitat respingerea acestora arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile acordării acestora.
De asemenea, cu privire la dobânda legală, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele acordării acesteia având în vedere că în conformitate cu dispozițiile
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-207 Cod proc. civ.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
III. Concluziile instanței:
Între reclamanți în calitate de împrumutați și pârât în calitate de împrumutător s-au încheiat convențiile de credit nr._/FD/18.09.2007 prin care reclamanții primeau cu titlu de împrumut suma de 45 000 euro și nr._/19.09.2008 prin care reclamanților li se împrumuta suma de_ CHF.
Pentru a se pronunța asupra caracterului abuziv al clauzelor criticate de reclamanți instanța va avea în vedere și va analiza dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Dispozițiile actului normativ menționat sunt incidente în cadrul raportului juridic dedus judecății întrucât reclamantul, în calitate de împrumutat, are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. 1, iar pârâta, în calitatea sa de împrumutător, acționează în calitate de profesionist, perfectând contractul de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din această lege.
Astfel, instanța reține că în prezenta cauză există premisele unui potențial dezechilibru, cel puțin din punct de vedere al puterii de negociere al părților.
Din această perspectivă, este firesc ca într-un contract, o parte care are calitatea de profesionist și își desfășoară activitatea în domeniul respectiv, în prezenta cauză domeniul bancar, să dețină o poziție de negociere în acest domeniu privilegiată față de un consumator ce intră în astfel de relații contractuale numai excepțional.
Tocmai acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să ofere un cadru legal pentru protecția consumatorilor, vulnerabili în aceste raporturi contractuale și să ofere prin intermediul Legii 193/2000 suficiente criterii pentru aprecierea caracterului abuziv al acestor contracte.
În cauza Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că ,,sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Astfel pentru a putea formula o concluzie corectă asupra clauzelor criticate de reclamant instanța va analiza dacă, în concret, pârâta în calitatea sa de profesionist, a abuzat de această poziție de negociere favorabilă și a introdus cu rea-credință, clauze contractuale vădit injuste pentru consumator, aplicând în acest scop criteriile stabilite de art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, pentru ca o clauză să fie abuzivă se cer a fi îndeplinite următoarele cerințe care rezultă din disp. art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000: clauza contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
A.. 2 al art. 4 din același act normativ definește, pe de o parte, noțiunea de clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul ca fiind clauza contractuală stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, iar, pe de altă parte, instituie o prezumție de calificare a clauzei ca nefiind negociată direct cu consumatorul, pentru ipoteza contractelor standard preformulate și a condițiilor generale de vânzare practicate de comerciant pe piața serviciului respectiv.
Prezumția menționată nu este absolută, ci dimpotrivă, susceptibilă de probă contrară, sarcina probei revenind potrivit art. 2 alin. 3 din lege, profesionistului care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul.
Un contract negociat presupune ca între părți să existe anumite dezbateri și concesii reciproce cu privire la toate clauzele ce formează contractul. Contractul de adeziune este un contract ale cărui clauze sunt, în tot sau în parte, prestabilite de una dintre părți, profesionistul ce se află pe o poziție de negociere stabilă, contract în privința căruia cealaltă parte are doar posibilitatea de a accepta sau nu încheierea contractului
Simpla prezentare, în faza precontractuală, a condițiilor generale și a condițiilor speciale ale convenției de credit și împrejurarea că unele elemente ale convenției de credit au făcut obiectul negocierii între părți, nu este de natură a conduce la concluzia negocierii directe a clauzelor contractuale contestate întrucât caracterul abuziv nu trebuie să privească întregul contract ci poate fi incident numai asupra uneia dintre clauzele contractului atâta timp cat aceasta este o clauză ce poate avea ca efect un dezechilibru între drepturile și obligațiile acestuia.
În concret, cu privire la caracterul abuziv al clauzei prev. de art. 5 lit. a din Condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale ale ambelor convenții de credit, instanța reține:
Simpla cunoaștere a clauzelor contractuale, în concordanță cu prescripțiile lit. b din anexa legii, fără posibilitatea modificării acestora de către reclamant, nu echivalează cu negocierea lor, acesta având numai dreptul de a le accepta sau nu prin semnarea contractului.
Mai mult decât atât, elementele specificate ca fiind negociate constituie în fapt cererea consumatorului de creditare raportat la care banca a prefigurat unilateral contractul de credit, fără a-i acorda reclamantului posibilitatea de modificare a clauzei vizând comisionul de risc respectiv administrare
Instanța reține că în privința clauzei contractuale referitoare la comisionul de risc/administrare pârâta nu a reușit să probeze ca aceasta a fost anterior sau chiar ulterior negociată efectiv. Astfel, instanța conchide că această clauză reprezintă o clauză standard preformulată, aspect ce atrage incidența art. 4 alin. 2 din legea nr. 193/2000.
În fine, analizând conținutul acestei clauze stabilite prin art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convențiilor de credit, banca are dreptul de a percepe un comision de risc aplicabil la soldul creditului care se plătește lunar pentru toată perioada creditului” instanța apreciază că această dispoziție nu are un caracter clar și precis.
Astfel, împrumutătorul a stabilit acest comision care ar acoperi un ”risc” ce nu este determinat sau determinabil. Instanța arată că acest contract, având natura juridică a unui contract bancar de împrumut, este prin natura sa un contract comutativ și nicidecum aleatoriu, nu are acel element de hazard specific contractelor aleatorii care ar putea justifica un astfel de comision. Părțile, își cunosc obligațiile și întinderea prestațiilor și singurul risc la care este expus împrumutătorul, dat fiind caracterul comutativ al contractului, este riscul ca împrumutatul să nu își execute obligațiile de restituire.
Instanța reține însă, că din acest punct de vedere, restituirea creditului acordat a fost asigurată prin instituirea unei ipoteci și astfel, constată ca perceperea acestui comision constituie în definitiv o dublă reparație pentru un eveniment deja asigurat și care, pe de altă parte, nici nu s-a produs, nici nu apare ca iminentă producerea lui.
În consecință, instanța constată că aceste clauze sunt de natură să creeze un dezechilibru nejustificat între drepturile și obligațiile părților, acest dezechilibru fiind provocat de împrumutător, profitând de poziția de negociere favorabilă prin încălcarea bunei credințe,în detrimentul împrumutatului.
Simpla redenumire a comisionului însoțită de o explicitare încă insuficient de concretă a riscurilor asigurate nu este de natură a determina instanța să considere că pârâtul a pus în acord dispozițiile contractuale cu prevederile OUG nr. 50/2010, aplicabilă contractului aflat în curs de derulare între părți, conform art. 95 din acest act normativ.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează să stabilească caracterul abuziv al clauzelor prev. de art. 5 lit. a din Condițiile speciale și art. 3.5 din Condițiile generale ale Convențiilor de credit și să dispună eliminarea lor din convenții.
Totodată, consecința constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate o reprezintă nulitatea absolută a acestora astfel că dispozițiile contractuale nu pot produce nici un efect.
O astfel de consecință reiese și din cuprinsul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene - Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino prin care s-a reținut: ,,Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.”
Cu privire la cererea de restituire a comisionului de risc instanța reține:
Reclamantul a efectuat plata sumelor evidențiate în scadențarele emise de pârâtă cu titlu de comision de risc, sumele fiind transferate în contul pârâtei cu titlu de plată.
Plata s-a efectuat de către reclamant din eroare, cu convingerea că este debitorul unei obligații care s-a dovedit inexistentă, deoarece clauzele ce instituiau comisionul de risc au caracter abuziv și nu pot produce nici un efect. Astfel, a dispărut fundamentul pentru executarea obligației de plată a comisionului de risc și este necesar a se acoperi prejudiciul suferit de reclamant și a se restabili situația anterioară, precum și a se înlătura toate consecințele patrimoniale produse de clauzele abuzive lovite de nulitate absolută.
În consecință, fiind întrunite cerințele cumulative pentru a se constata plata nedatorată, instanța va obliga pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc în temeiul celor două convenții de credit, de la data încheierii acestora la zi.
Cu privire la caracterul abuziv al dispozițiilor art. 3 lit. d din condițiile speciale, instanța reține:
Potrivit acestor clauze ”Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.” instanța va analiza în ce măsură această clauză se încadrează în coordonatele arătate de art. 4, coroborat cu dispozițiile art. 1 din Legea 193/2000 și de asemenea, va avea în vedere lista exemplificativă a clauzelor abuzive anexată la această lege.
Cu privire la negocierea prealabilă a acestei clauze, instanța reține că acesta face parte din clauzele de adeziune despre care s-a făcut referire cu prilejul analizării clauzei 5 lit a, considerentele arătate rămânând valabile și în privința acestei clauze, iar pârâtul nefăcând nici în acest caz proba contrară cu privire la negocierea directă a acestei clauze.
În privința dezechilibrului în detrimentul consumatorului și relei-credințe din partea profesionistului, instanța, va avea în vedere lit. a alin 1 din anexa ce cuprinde lista exemplificativă a clauzelor abuzive privită prin prisma criteriilor furnizate de art 4 alin (5).
Astfel, in primă fază, legea stabilește caracterul abuziv al unor clauze care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract însă în teza a II a stabilește că aceste nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare. Instanța mai arată incidența lit g din anexa exemplificativă a clauzelor abuzive la Legea 193/2000 care califica drept abuzivă o clauză care dă dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale.
În concluzie, existența caracterului abuziv al clauzei contestate de reclamantă va fi stabilită prin raportare și la dispozițiile art. 4 alin 5 din Legea 193/2000 și la lit g) din anexă, în funcție de existența motivului întemeiat prevăzut în contract pentru revizuirea ratei dobânzii.
Instanța reține că motivul arătat în cauza criticată ” schimbări semnificative pe piața monetară” este criticabil din cauza caracterului său mult prea general și discreționar. Având în vedere că natura ” semnificativă” a unei modificări pe plan monetar este lăsată la aprecierea profesionistului acesta va putea face aplicarea clauzei fără a acorda posibilitatea consumatorului, care de altfel nici nu deține informații specifice profesioniștilor din domeniul bancar, de a contesta acest caracter.
În consecință, modul în care această clauză este formulată este deficitară și contravine dispozițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) ce reclamă ca o clauză din contractele încheiate cu un consumator să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate încadrându-se astfel în exemplul prevăzut de lit. g) a anexei.
Instanța mai reține precizarea din anexa ce cuprinde lista exemplificativă a clauzelor abuzive ce stabilește în cazul modificării unilaterale a unor elemente din contract, dreptul de a solicita de îndată reziliere. Din coroborarea acestei precizări cu criteriile prev de art 4 alin. 5 li. a și b și anume, natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului și factorii care au determinat încheierea contractului instanța conchide că posibilitatea rezilierii nu este o soluție acceptabilă pentru situația specială a contractului bancar de împrumut.
Rezilierea contractului, dat fiind obiectul contractului, acordarea unui împrumut, ar presupune, drept urmare firească restituirea prestațiilor executate adică, scadența anticipată a sumei împrumutate, consecință greu de acceptat de către persoana împrumutată și care vine în contradicție cu înseși cauza contractului de împrumut prefigurată de împrumutat.
În concluzie, pentru toate considerentele arătate, instanța urmează a califica clauzele prev. la art. 3 lit. d din ambele contracte, drept abuzive, a constata nulitatea absolută a acestora și a dispune înlăturarea lor din contractele de credit nr._/FD/18.09.2007 și nr._/19.09.2008.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor prev. de art. 8 lit. c și d din condițiile generale instanța reține:
Conform art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale (pentru ambele convenții), în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției.
Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui, de asemenea, să descrie un motiv întemeiat, în sensul arătat anterior.
Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situație neprevăzută”, „în opinia băncii”, „să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. În realitate, aceste clauze oferă băncii dreptul exclusiv și discreționar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de măsuri să se poată pronunța într-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtului ca pe întreaga perioadă contractuală să perceapă dobânda fixă de 5,95% respectiv de 3,99% instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere următoarele:
Urmarea constatării caracterului abuziv al clauzelor privitoare la dobândă este lipsa oricări efecte ala cestora în privința consumatorului. Producerea unei astfel de consecințe constituie un element diferit de obligarea pârâtului să perceapă pe întreaga perioadă contractuală dobândă fixă.
Constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la dobândă nu determină o astfel de consecință. Chiar dacă un astfel de efect se va produce el nu va fi consecința unei obligații stabilite de instanță în acest sens, pentru care nu există un temei, ci va fi consecința înlăturării dispozițiilor contractuale care permiteau modificarea dobânzii în modalitatea descrisă mai sus, fără însă, a se exclude posibilitatea pârâtului ca fie în baza convenției părților, fie în temeiul unor dispoziții legale să perceapă altă dobândă decât cea fixă invocată de reclamanți.
Cu privire la caracterul abuziv al secțiunii 10 din Condițiile generale ale convențiilor de credit instanța reține:
Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” a Condițiilor generale ale convenției stabilește că, „referitor la convenție, pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile, care: a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu, în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind Capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite; c) al căror rezultat este: i) creșterea costurilor băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit; ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii, în baza convenției”, „în oricare dintre situațiile anterior menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul urmând să plătească acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.
Prin această secțiune se prevede preluarea de către împrumutat a obligației de plată a oricăror sume viitoare la care banca ar fi obligată cu orice titlu.
Astfel, deși banca percepe pentru întreaga perioadă contractuală un comision de risc prin secțiunea 10 din convenție transferă către client riscul privind nașterea oricărei obligații de plată viitoare în legătură directă sau indirectă cu contractele de credit.
Pentru argumentele expuse cu ocazia analizării caracterului abuziv al celorlalte clauze contractuale instanța reține că nici aceste clauze, cuprinse în condițiile generale nu au făcut obiectul unei negocieri reale fiind impuse clientului în cadrul contractului de adeziune.
Totodată, aceste clauze creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în temeiul acestor dispoziții, orice costuri viitoare, nedeterminate, în legătură cu creditul acordat fiind transferate în sarcina împrumutaților.
Dezechilibrul născut între drepturile și obligațiile părților este în același timp și semnificativ în condițiile în care sunt transferate în sarcina consumatorului orice costuri născute în legătură cu activitatea de creditare
Caracterul smenificativ al dezechilibrului nu poate fi apreciat exlusiv prin incidența concretă a vreunuia dintre cazurile prev. de secțiunea 10 fiind suficientă simpla posibilitate de producere a acestora, care, în baza clauzelor menționate ar urma să fie preluată de către consumator.
Cu referire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unui grafic de rambursare nou din care sa fie eliminate sumele reprezentând comision de risc, instanța reține următoarele:
Prin clauza cuprinsă la art. 7 pct. 2 lit. d din Condițiile Generale ale convențiilor menționate, având denumirea marginală „Obligațiile Băncii”. Astfel, prin convenția menționată Banca, pârâtă în prezenta, și-a asumat obligația de a pune la dispoziția Împrumutatului, la cerere, graficul de rambursare în vigoare la data solicitării.
Având în vedere soluția instanței de admitere a capătului de cerere vizând constatarea caracterul abuziv al clauzelor stipulate în cuprinsul convențiilor de credit nr._/FD/18.09.2007 și nr._/19.09.2008 și de declarare a nulității absolute a clauzelor menționate anterior, principiile quod nullum est, nullum producit effectum și al retroactivității efectelor nulității, în considerarea obligației contractuale asumate de pârâtă de a proceda la emiterea graficului de rambursare în vigoare la data solicitării la cererea împrumutatului, în temeiul disp. art. 969, 1073 și urm. Cod Civil, instanța urmează a dispune obligarea pârâtei la emiterea graficului de rambursare în sensul dispozițiilor instanței privind înlăturarea efectelor clauzelor abuzive prin eliminarea obligației reclamantului de plată a unor sume cu titlu de comision de risc/administrare.
Totodată, cu privire la cererea reclamanților de obligare a intimatului la emiterea unui grafic de rambursare care să nu mai conțină alte comisionae instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere caracterul nedeterminat al obligației. Astfel, este evident că în consițiile în care în temeiul legii sau al convenției părților vor exista alte comisioane acestea vor putea fi incluse de pârât în graficul de rambursare.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere următoarele:
Chiar dacă în privința daunelor morale suferite de o persoană nu pot fi administrate probe, nu se poate considera că atunci când se solicită astfel de daune este suficientă simpla afirmare a acestora. În acest caz, dovada indirectă a prejudiciilor de natură morală se poate face fie prin probarea consecințelor produse, atunci când acest lucru este posibil, fie prin stabilirea unei prezumții rezonabile de existență a acestor consecințe.
În cazul reclamanților, stresul emoțional aferent existenței obligației de restituire a unui credit, pentru care s-a adus ca garanție un imobil, invocat de aceștia nu a fost în mod considerabil sporit prin existența obligației de plată a comisionului de risc, la un nivel atât de ridicat care să justifice plata sumei de 2000 CHF.
Faptul că aceste clauze contractuale în privința cărora s-a constatat caracterul abuziv au produs efecte nu constituie un element suficient pentru a considera că au determinat consecințe negative importante asupra reclamanților. Totodată, trebuie avut în vedere că unele dintre acestea (secțunea 10) instituiau doar o posibilitate de a produce consecințe asupra pârâților.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul ar fi profitat de o stare de nevoie a reclamanților
În consecință, instanța consideră că simpla admitere a acțiunii urmată de restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive constituie o reparație suficientă.
Totodată, având în vedere cererea reclamantului și faptul că pârâtul a căzut în pretenții, în conformitate cu disp. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanți B. A. S., B. O. T., ambii cu domiciliul ales în sector 6, București, .. 20, .. A, ., în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A., cu sediul în sector 2, București, ., ..
Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din cuprinsul convenției de credit nr._/FD/18.09.2007:
- art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale
-art. 3 lit. d din Condițiile speciale și art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale
-secțiunea 10 din Condițiile generale
Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din cuprinsul convenției de credit nr._/FD/19.09.2008:
- art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale
-art. 3 lit. d din Condițiile speciale și art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale
-secțiunea 10 din Condițiile generale
Obligă pârâtul să restituie reclamantului toate sumele achitate cu titlu de comision de risc /administrare de la data încheierii fiecăreia dintre convenții până la zi.
Respinge cererea de obligare a pârâtului să perceapă pe întreaga perioadă contractuală dobânda fixă de 5,95% pe an respectiv 3,99% pe an ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul să întocmească pentru fiecare contract un nou grafic de rambursare care să nu mai includă comisionul de risc/administrare.
Respinge cererea de obligare a intimatului la întocmirea unui nou grafic de rambursare care să nu mai conțină alte comisioane.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțata în ședința publica azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
5 ex./10.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 552/2015.... → |
|---|
