Contestaţie la executare. Sentința nr. 8245/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8245/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 8245/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8245
Ședința publică din data de 13.08.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: P. V. L.
GREFIER: D. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare si suspendare executare, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimata Blijniți C..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 06.08.2015, care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța a amânat pronunțarea la data de 13.08.2015 conform art. 260 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12.03.2013, sub nr._, petenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimata Blijniți C. a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 114/2013 al B. Raportoru G., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea executarii potrivit art. 403 alin. 1 si 3 C.pr.civ. de la 1865, suspendarea popririi, anularea procesului-verbal încheiat la data de 05.03.2013 de catre executor si anularea executarii silite dispusa în dosarul nr. 114/2013 al B. Raportoru G. .
În motivarea cererii petenta a arătat că la data de 15.09.2006 s-a emis pe numele intimatei Hotărârea nr. 93 emisa de Comisia Judeteana Timis pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 535.941,16 lei, compensații bănești.
A aratat ca suma nu este exigibila în raport de OUG nr. 10/2013 care prevede ca plata transelor se face începand cu data de 01.01.2014, esalonarea fiind în acord si cu jurisprudenta curtii europene.
Petenta a solicitat desfiintarea popririi, aratand ca aceasta a fost înfiintata cu nerespectarea dispozitiilor OG nr. 22/2002 care stipuleaza expres procedura executarii obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv cu încalcarea prevederilor art. 2 care prevede un termen de 6 luni în care A. Națională pentru Restituirea Proprietăților avea obligatia sa întreprinda masuri în vederea executarii.
Petenta a aratat ca prin procesul-verbal de actualizare a sumei de 107.188,23 lei executorul Durian I. a actualizat cota de 1/3 din transa a II –a de 60% cu indicele de inflatie pe perioada decembrie 2006-ianuarie 2013 cu încalcarea art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.
A precizat ca executarea silita este nelegala, ca aceasta poate crea un prejudiciu bugetului de despagubiri al ANRP si implicit Statului R. prin nerespectarea esalonarii si ca ANRP se afla în imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 C.pr.civ. nou, neaplicabil în cauza, Legea nr. 290/2003, HG 1120/2006 și OUG 10/2013
S-au anexat în copie actele de executare contestate și dovada comunicării acestora.
La data de 09.10.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata.
A aratat ca Hotărârea nr. 93/2006 emisa de Comisia Judeteana Timis pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 reprezinta titlu executoriu si ca a fost nevoita sa promoveze executare silita datorita comportamentului petentei care a refuzat sa-si execute obligatiile.
Actualizarea creantei s-a facut legal, respectiv de la data emiterii hotararii si desi petenta vorbeste despre lipsa fondurilor si prejudiciul pe care l-ar creea executarea sumei de 150.620,90 lei si sumei de 8.449,98 lei, cheltuieli de executare, nu face dovada lipsei fondurilor. Arata ca suma trebuia achitata din anul 2006 si ca petenta nu a depus nicio diligenta pentru achitarea despagubirilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ. de la 1865.
A solicitat proba cu înscrisuri dar nu a anexat înscrisuri.
La data de 08.10.2013 executorul a comunicat dosarul de executare nr. 114/2013.
Prin sentina civila nr._/11.10.2013 s-a admis contestatia la executare, s-a respins cererea de suspendare executare ca ramasa fara obiect, fiind anulata executarea silita efectuata de B. Raportoru G. în dosarul nr. 114/2013, instanta retinand incidenta OUG nr. 10/2013 si implicit caracterul neexigibil al creantei.
Intimata a formulat recurs.
Prin decizia civila nr. 2912R/26.09.2014 Tribunalul Bucuresti a admis recursul, a casat în tot sentina civila nr._/11.10.2013 si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Sector 2 Bucuresti, retinand ca OUG nr. 10/2013 a fost declarata neconstitutionala, ca solutia primei instante a devenit lipsita de fundament legal si ca se impune ca prima instanta sa analizeze si celelalte motive invocate de petenta in sustinerea contestatiei, respectiv faptul ca nu s-ar fi respectat prevederile OG nr. 22/2002 precum si imprejurarea ca executarea silita i-ar cauza petentei prejudicii importante.
În rejudecare cauza a avut prim termen la 06.08.2015 cand s-a administrat proba cu înscrisuri.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului instanța reține că prin Hotărârea nr. 93/2006 emisa de Comisia Judeteana Timis pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 – titlu executoriu- s-a stabilit pentru intimata si alte doua persoane o despăgubire de 535.941,16 lei .
La data de 08.02.2013 intimata a formulat cerere de executare silită pentru suma de 107.188,23 lei ( suma reprezentand cota de 1/3 din cea de-a doa transa de 60% care trebuia achitata pana la data de 15.09.2007) la B. Raportoru G. unde s-a format dosarul de executare nr. 114/2013.
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea pronunțată la data de 14.02.2013 în dosarul nr._ .
La data de 05.03.2013 s-a emis proces verbal cheltuieli de executare, somație de plată, proces verbal privind stabilirea sumei actualizata, înființare poprire pentru suma de 159.070,88 lei si înștiințare petentă despre înființarea popririi.
Petenta contesta procesul-verbal de actualizare a sumei de 107.188,23 lei, aratand ca executorul a actualizat suma cu incalcarea art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.
Cum OUG nr. 10/2013 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 528/2014 publicata in MO nr. 63/24.01.2014 rezulta ca aceasta critica este nefondata, neputand fi primita nicio critica din persepectiva unei ordonante declarata neconstitutionala.
Prin procesul verbal emis de executor la data de 05.03.2013 în dosarul de executare nr. 114/2013 s-a actualizat suma de 107.188,23 lei lei pentru perioada decembrie 2006-ianuarie 2013 cu indicele de inflatie de 40,52% conform I.N.S.S.E., respectiv cu suma de 43.432,67 lei.
Conform art. 371 indice 2 alin. 3 C.proc.civ. de la 1865, organul de executare, la cererea creditorului va proceda la actualizare în funcție de rata inflației de la data cand creanța a devenit exigibila și pana la data plații elective a obligației.
In speta, actualizarea creantei a fost facuta cu respectarea Deciziei nr.XXI/19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie iar diferentele reprezentand devalorizarea cuantumului compensatiilor executate silit ca urmare a nerespectarii termenului de plata prevazut de lege trebuie suportata de cel care nu respecta termenul si nu de cel care are dreptul la despagubiri în termen .
Cu privire la incidența dispozițiilor OG 22/2002 se reține că acestea au fost respectate întrucat petenta a fost somată pentru plată la data de 05.03.2013, deși titlul executoriu pentru transa a doua trebuia executat cel mai tarziu la data de 15.09.2007.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002 este doar un beneficiu acordat statului în sensul că dacă executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersuri în sensul obținerii sumei ce trebuie executată. Deci A. poate invoca acest termen doar pentru lipsă de fonduri. În speța dedusă judecății nu se poate reține că nu existau fonduri întrucat petenta nu a făcut o astfel de dovadă iar creanta a fost executata integral.
Instanța consideră că oricum debitoarea nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni pentru a executa creanța stabilită în sarcina sa pana la data de 15.09.2007 din moment ce cererea de executare silită au fost formulată abia la data de 08.02.2013 iar adresa de înființare poprire a fost emisă la data de 05.03.2015.
Raportarea la sumele alocate de la buget, respectiv cu o anume destinație, invocată de petenta, nu pot de asemenea justifica neexecutarea titlurilor executorii.
Instanta notează statuările Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (a se vedea hotărârile Burdov împotriva Rusiei, par. 34, din 7 mai 2002; Immobiliare Saffi împotriva Italiei par. 63 și 66, Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Ruianu împotriva României, 17 iunie 2003, A. c. României, par. 32, 15 iunie 2006). Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor.
Statuările Curții Europene sunt în sensul că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, instanta reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26, 7 aprilie 2005).
Prin urmare, instanta constată că nu poate primi motivul vizând lipsa disponibilităților bănești invocate de ANRP, câtă vreme acesta din urmă nu a făcut dovada cu acte a imposibilității absolute și obiective de plată a creantei în perioada 15.09.2007 ( data cand cea de-a doua transa trebuia achitata) – 08.02.2013 ( data formularii cererii de executare silita).
Față de cele reține se constată că cererea petentei este neîntemeiata și urmează a fi respinsa în consecință.
Potrivit art. 403 alin. 1 C.pr.civ de la 1865, pana la solutionarea contestatiei la executare instanta poate suspenda executarea. Cum prin prezenta hotarare s-a solutionat contestatia, se va respinge cererea de suspendare executare ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată în baza art. 403 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, ca rămasă fără obiect.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1 în contradictoriu cu intimata Blijniți C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în Timisoara, ., ., ., judetul Timis, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Judecatoria Sector 2 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. D. N.
Red. Jud.PVL
4 ex. 17.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8426/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8288/2015.... → |
|---|
