Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 21-01-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 598/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 14.01.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:P. V. L.
GREFIER:B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect exercitare autoritate parinteasca, formulată de reclamanta Gaeș I. -L. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș.-C. și A. T. - Primăria Sectorului 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta personal si asistata de aparator ales avand imputernicirea avocatiala . nr._/2014, paratul personal si asistat de aparator ales avand imputernicirea avocatiala . nr._/2014, lipsă fiind reprezentantul legal al Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța identifica partile conform art. 219 alin. 1 C.pr.civ. si, in baza art. 131 C.pr.civ., dupa ascultarea aparatorilor partilor, constată că este competenta sa solutioneze cauza in baza art. 94 pct. 1 lit.a coroborat cu art. 107 alin. 1 C.pr.civ. in referire la art. 265 cod civil .
Instanța, in baza art. 238 alin. 1 C.pr.civ., dupa ascultarea partilor, estimeaza durata cercetarii procesului la 10 zile si pune in discutie probele formulate.
Reclamanta prin aparator solicita incuviintarea probei cu inscrisuri .
Paratul prin aparator solicita incuviintarea probei cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei.
Reclamanta prin aparator se opune la proba cu interogatoriu intrucat pozitia reclamantei a fost exprimata prin raspunsul dat la intampinare, respectiv intampinarea la cererea reconventionala.
Instanța, apreciind că proba cu inscrisuri este pertinenta, concludenta și utila soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alin. 1 C.pr.civ., o încuviințează ca fiind utila soluționării cauzei si dispune administrarea acesteia conform art. 260 alin. 2 C.pr.civ. la termenul de azi. Respinge proba cu interogatoriul reclamantei ca neutila solutionarii cauzei data fiind pozitia acesteia exprimata in intampinarea la cererea reconventionala.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat, instanța, in baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile si acorda partilor cuvantul pe fondul cauzei.
Reclamanta prin aparator, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata si admiterea cererii reconventionale in parte, in sensul celor aratate prin intampinarea la aceasta cerere. F. cheltuieli de judecata.
Paratul prin aparator, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata si admiterea cererii reconventionale in totalitate. Este in interesul minorei sa pastreze legaturi cu tatal sau iar programul de vizita solicitat prin cererea reconventionala este unul rezonabil. Tatal a fost preocupat de cresterea minorei, inclusiv dupa ce reclamanta si minora s-au mutat in alt domiciliu. F. cheltuieli de judecata.
În baza art. 394 C.pr.civ. instanța declara dezbaterile inchise si reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.01.2015 conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. B. F.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.598
Ședința publică din data de 21.01.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: P. V. L.
GREFIER: B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect exercitare autoritate parinteasca, formulată de reclamanta Gaeș I. -L. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș.-C. și A. T. - Primăria Sectorului 2 București.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 14.01.2015, care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 08.08.2014, sub nr._, reclamanta Gaeș I.-L. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș.-C. și A. T. - Primăria Sectorului 2 București a solicitat ca exercitarea autoritatii parintesti pentru minora T. E., nascuta la data de 22.09.2009 sa revina ambilor parintilor si sa se stabileasca domiciliul minorei la mama.
F. cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a avut o relatie cu paratul din care a rezultat minora T. E., nascuta la data de 22.09.2009 . Au ajuns la concluzia ca aceasta relatie nu mai poate continua datorita opiniilor divergente in ceea ce priveste viata de familie si modalitatea de crestere a minorei. Se impune ca minora sa locuiasca cu mama in interesul superior al acesteia. A precizat ca paratul se preocupa de nevoile minorei insa are o viziune diferita fata de ea cu privire la copil.
In drept au fost invocate dispozitiile Codului familiei, in prezent abrogat.
Cererea a fost legal timbrata.
S-a solicitat proba cu inscrisuri, fiind anexate in copie certificat de nastere . nr._ emis de Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, adeverinta venituri emisa de ING Lease Romania SA, contract vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1558/17.04.2003 la BNPA L.Lese, E. C. si carte identitate reclamanta.
La solicitarea instantei, cu adresa nr. 1117HR/19.09.2014, ING Asigurari de Viata SA a comunicat veniturile paratului, acesta avand un venit net cu caracter permanent de 5.471 lei lunar.
Paratul, la data de 10.10.2014, a depus intampinare si cerere reconventionala .
A solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si stabilirea urmatorului program de vizita: in week-end-urile aferente saptamanilor pare din an, de miercuri, orele 18,00 pana duminca, orele 18,30, in saptamanile impare din an, in zilele de marti si joi, de la orele 18,00 pana la orele 20,30, cu posibilitatea preluarii minorii de la gradinta/scoala, in fiecare an, ziua de nastere a tatalui - 20 decembrie- incepand cu ziua anterioara evenimentului, de la orele 18,00 si pana in ziua evenimentului, orele 20,00, in anii impari vacanta de iarna si de primavara, in anii pari, vacanta de toamna, in fiecare an jumatate din vacanta de vara, cu perioade cuprinse intre 2-4 saptamani si posibilitatea de a vizita copilul in cel putin 2 zile in fiecare saptamana pe care o petrece cu mama ( programul de vara urmand a fi stabilit de parinti cu cel putin o luna inainte de vacanta), in anii pari - vacanta de Paste si saptamana din vacanta de iarna care cuprinde Revelionul, in anii impari saptamana care cuprinde Craciunul, vizitarea minorei in mod nelimitat la gradinita/scoala, participarea la toate evenimentele importante, sa poata parasi tara impreuna cu minora cu acordul mamei, obligarea reclamantei sa-i furnizeze toate informatiile prevazute de art. 15 lit. f din Legea nr. 272/2004, sa-i comunice imediat eventualele accidente sau situatii medicale cu risc asupra sanatatii minorei, sa nu schimbe locuinta minorei in alta localitate fara acordul sau, sa nu paraseasca tara impreuna cu minora fara acordul sau si atunci cand va avea acordul sau sa respecte durata si destinatia convenita, sarbatorile legale, zilele de 1 Mai, ziua de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, Sfantul A., 1 Decembrie, 6 Decembrie, incepand cu preziua evenimentului, orele 18,00 si pana in ziua evenimentului, orele 20,30. F. cheltuieli de judecata.
A aratat ca este in interesul superior al minorei sa pastreze relatii personale cu tatal sau dupa programul solicitat, ca s-a preocupat intotdeauna de minora si ca in acest sens este si jurisprudenta CEDO.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 401 alin. 1 Cod civil si art. 496 alin. 5 Cod civil.
A solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei si orice proba utila solutionarii cauzei.
A anexat in copie contract de comodat din 03.10.2014 incheiat cu S. C. A. si adeverinta venituri.
S-a efectuat ancheta psiho-sociala la domiciliul reclamantei, fiind depus referatul nr._/13.10.2014 intocmit de A. Tutelara sector 2 Bucuresti si la domiciliul paratului, fiind depus referatul nr._/21.11.2014 intocmit de A. Tutelara sector 2 Bucuresti.
La data de 17.11.2014 reclamanta a depus intampinare la cererea reconventionala aratand ca este de acord cu urmatorul program de vizita: in week-end-urile aferente saptamanilor pare din an, de joi, orele 18,00 pana duminca, orele 18,30, in saptamanile impare din an, in zilele de luni si joi, de la orele 18,00 pana la orele 20,30, cu posibilitatea preluarii minorii de la gradinta/scoala si aducerea acesteia in domiciliul mamei la terminarea programului, o luna in vacanta de vara si vacantele de Paste si de C., alternativ.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 C.pr.civ.
S-a solicitat proba cu inscrisuri.
S-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Părțile au avut o relatie de concubinaj din care a rezultat minora T. E., nascuta la data de 22.09.2009, potrivit certificatului de naștere . nr._ emis de Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti.
In prezent partile nu mai locuiesc impreuna iar minora locuieste cu mama.
Reclamanta si minora ocupa un apartament cu 3 camere pe raza sectorului 2 Bucuresti iar paratul un apartament cu 4 camere pe raza sectorului 3 Bucuresti.
Reclamanta are un venit net lunar de aproximativ 10.000 lei lunar iar paratul un venit de 5.471 lei.
Potrivit art. 505 alin. 2 din Codul Civil, daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
Potrivit art. 397 Cod Civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afara cazului în care instanța decide altfel iar potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Părinții vor exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl vor asocia pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
A. părintească se va exercita până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori.
Cu încuviințarea instanței de tutela, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectatinteresul superior al acestuia.
Este in interesul minorului ca ambii parinti sa ia parte la procesul de decizie cu privire la toate deciziile importante pentru copii. Aceste decizii trebuie comunicate copilului doar daca parintii s-au inteles si sub nici o forma copilul nu trebuie sa asiste la neantelegerile parintilor in procesul decizional .
Copilul are dreptul de a avea doi parinti pe care trebuie sa fie lasat sa ii iubeasca fara frica sau fara a se simti vinovat fata de celalat parinte, de a dezvolta in mod independent o relatie de calitate cu fiecare dintre cei doi parinti, de a nu fi expus la discutiile in contradictoriu purtate de parinti, respectiv de a nu fi pus sa aleaga care dintre cei doi parinti are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui parinte cu privire la celalt parinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celalat parinte, precum si de atitudini care desconsidera pe celalalt parinte, de a nu fi obligat sa povesteasca despre activitatile pe care le desfasoara cu celalalt parinte, respectiv de a fi obligat sa spioneze pe celalalt parinte sau noua familiei a celuilalt parinte.
Având în vedere înțelegerea părților si interesul superior al minorei, instanța va încuviința ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți conform art. 397 din Codul civil și ca locuința minorei, să fie la mamă, în Bucuresti, conform art. 400 alin. 1 din Codul Civil.
Mama nu va putea schimba domiciliul minorei in alta localitate sau in strainatate decât cu încuviințarea tatalui sau, în cazul în care nu există acord, aceasta se va adresa instanței de tutelă.
Astfel cum prevede art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești, iar în conformitate cu art. 31 alin. 1 și 2 din același act normativ, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situațiile lor materiale, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, iar aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că mama poate oferi minorei condiții bune de creștere, locuieste . trei camere si dependinte, realizează venituri in cuantum de 10.000 lei lunar și este ajutata la îngrijirea minorei.
Totodată având în vedere și dorința tatalui de fi stabilită locuința minorei la domiciliul mamei si vârsta copilului, acesta avand nevoie de stabilitate, instanța va încuviința ca minora să locuiască cu mama.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. 2, art. 31, art. 32 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța reține că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cu aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați. În același sens sunt și dispozițiile art. 487 din Codul Civil, potrivit cărora părinții sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui.
Obligația legală de întreținere dintre părinți și copii este instituită cu caracter general prin dispozițiile art. 499 alin. 1 din Codul Civil, iar copilul minor este întreținut de părinții săi, obiectul întreținerii constând în asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor și suportarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale acestuia.
Reținând dispozițiile art. 529 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, precum și dispozițiile art. 525 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru acordarea pensiei de întreținere atât în persoana creditorului cât și în persoana debitorului acestei obligații legale.
În ceea ce privește starea de nevoie a minorului, aceasta este prezumată de lege, iar existența mijloacelor materiale ale partilor a fost stabilită din actele depuse la dosarul cauzei, neexistând o altă persoană obligată cu prioritate înaintea lor la executarea obligației de întreținere în favoarea minorei
Având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 2 din Codul Civil, potrivit cărora pensia poate fi stabilită până la o pătrime din venituri atunci când este datorată pentru un copil precum și veniturile partilor instanța, în raport de prevederile art. 402 alin. 1 coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul Civil, constata ca se impune ca parintii sa contribuie la intretinerea minorei cu 25% din veniturile nete obtinute.
Instanta retine ca executarea în natură a obligației de întreținere este reglementată de art. 530 din Codul civil, ca executarea în natură a obligației de întreținere reprezintă regula, și nu excepția, această concluzie riesind modul de redactare a art. 530 Cod Civil, care, în primul alineat arată cum se execută obligația de întreținere (în natură), iar, în alineatul al doilea, arată că numai dacă nu se realizează de bunăvoie executarea acestei obligații în natură, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Prin urmare, stabilirea unei pensii de întreținere în bani reprezintă o situație de excepție, care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligația de întreținere.
Această situație este fundamental diferită față de cea existentă sub imperiul fostului Cod al familiei, unde executarea în natură se situa pe aceeași treaptă cu plata unei pensii în bani, dând posibilitatea instanței să aleagă oricare dintre aceste variante.
În al doilea rând, se impune și o precizare de ordin terminologic. Astfel, anterior Codului Civil, terminologia folosită s-a subsumat exclusiv noțiunii de “pensie de întreținere”, dat fiind faptul că regula stabilită în mod practic de către instanțe a fost executarea obligației de întreținere prin plata unei pensii în bani. Sub imperiul Noului cod civil, o asemenea terminologie nu mai poate fi folosită exclusiv, impunându-se o anumită distincție, pornind de la modalitățile de executare a obligație de întreținere. Astfel, pe de o parte, noțiunea de “pensie de întreținere” va trebui folosită numai atunci când obligația de întreținere se execută prin plata unei pensii stabilite în bani, așa cum, de altfel, este preconizat și de alineatul 2 al articolului 530 . Pe de altă parte, atunci când obligația de întreținere se execută în natură, terminologia folosită va trebui să exprime exact această idee, chiar dacă sintagma ce ar rezulta astfel (“executarea în natură a obligației de întreținere”) nu ar fi cea mai scurtă.
Executarea în natură a obligației de întreținere ar trebui să fie relativ simplă, în sensul că părinții obligați la întreținere ar trebui (i) să pună la dispoziția copilului minor cele necesare traiului și (ii) să suporte cheltuielile de educație, învățătură și pregătire profesională.
Schimbarea modalității de executare a obligației de întreținere este posibila atunci cand, pe parcursul prestării întreținerii, unul dintre părinți ajunge la concluzia că i-ar fi mai convenabilă o altă modalitate de executare a obligației decât cea stabilită inițial. Spre exemplu, un părinte “nerezident” ( parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic)care inițial a convenit să plătească o pensie de întreținere în bani, poate ajunge la concluzia că este mai bine atât pentru el cât și pentru copil să își execute obligația de întreținere în natură.
Singura situație în care s-ar putea refuza o asemenea schimbare a modalității de executare ar putea interveni doar atunci când pensia de întreținere plătibilă în bani a fost stabilită ca sancțiune pentru neexecutarea obligației în natură. Într-o asemenea situație, părintele în cauză este afectat de o prezumție că nu își execută obligația în natură și, de aceea, este în interesul copilului să se mențină plata pensiei de întreținere.
Desi stabilirea unui cuantum cu privire la executarea obligației în natură pare a nu fi compatibilă cu ideea de executare în natură a obligației de întreținere intrucat reglementarea din noul cod civil cu privire la executarea obligației de întreținere în natură este menită să asigure un grad ridicat de implicare a fiecărui părinte în viața copilului său, prin cunoașterea și aprecierea nevoilor acestuia și prin contribuția corespunzătoare la acoperirea acestor nevoi, totuși, stabilirea unui cuantum pentru executarea în natură a obligației de întreținere este de un real folos practic, pentru a se evita viziunile diferite ale părinților cu privire la nevoile efective ale copilului și neînțelegerile ce ar putea decurge din asemenea diferențe de opinii.
Se mai retine ca fiecare dintre cei doi părinți trebuie să pună la dispoziția copilului alimente și îmbrăcăminte, conform nevoilor rezonabile ale copilului în cuantumul impus de instanță. Cu siguranță, acest aspect va necesita o bună cooperare între părinți, în sensul de a conveni asupra celor necesare și a modului în care fiecare dintre ei urmează să le furnizeze. Din această perspectivă, se poate afirma că această modalitate de executare a obligației de întreținere “forțează” părinții să devină rezonabili și să coopereze. Astfel, manifestări extreme din partea unuia dintre părinți, precum solicitarea unor produse alimentare “exotice” sau a unor produse de îmbrăcăminte “scumpe” vor putea fi blocate de opoziția celuilalt părinte, însoțită de oferirea de către acesta a unor produse normale, fără ca prin acest mod de a proceda acest din urmă părinte să fie considerat a nu-și îndeplini, cu rea-credință, obligația de întreținere.
Pe de altă parte, va fi aspectul cheltuielilor de educare, învățătură și pregătire profesională (să le numim “de școlarizare”). Aici executarea în natură pare a implica un element bănesc. Problema devine importantă, atunci când pentru școlarizare este necesară plata unor taxe sau contribuții sau este necesară achiziționarea unor obiecte cu un preț ridicat. În rest, micile produse necesare în cadrul procesului de școlarizare (rechizite, uniformă) pot, la fel de bine, să se încadreze în sintagma de “asigurare a celor necesare traiului”.
Atunci însă când pentru școlarizare este necesară plata unor taxe sau contribuții sau este necesară achiziționarea unor obiecte cu un preț ridicat, se pune problema plății unor sume de bani, de către fiecare dintre părinții respectivi, fără ca prin aceasta să ne aflăm în prezența unei situații incompatibile cu executarea în natură sau de transformare implicită a executării în natură în pensie de întreținere în bani. Dimpotrivă, dincolo de acoperirea acestor cheltuieli, fiecare dintre părinți va continua să asigure cele necesare traiului în mod normal, în natură, ca și anterior respectivelor cheltuieli. In măsura în care părinții nu decid altfel, cheltuielile respective trebuie acoperite cu luarea în considerare a principiului proporționalității avut în vedere de art. 521 cod civil si posibilităților efective ale debitorului întreținerii (conform art. 527 cod civil coroborat cu art. 529 alin. (1) cod civil).
Cu siguranță, executarea în natură a obligație de întreținere este de natură, la prima vedere, a speria părinții: certitudinea primirii de către părintele “rezident” a unei sume lunare de bani este înlocuită cu aparenta incertitudine a primirii celor necesare traiului. Problema este una falsă. Dimpotrivă, executarea în natură a obligației de întreținere confera o . avantaje.
În primul rând, această modalitate de executare este în directă legătură cu autoritatea părintească în comun. Această nouă instituție, benefică fără îndoială copilului, presupune o mai strânsă cooperare între părinți, o echilibrare a rolului acestora în viața, creșterea și educarea copilului. Din această perspectivă, executarea în natură a obligației de întreținere nu face altceva decât să completeze în mod fericit această cooperare dintre părinți, determinând conștientizarea de către fiecare dintre ei a nevoilor reale ale copilului, cu efecte benefice asupra implicării și prezenței efective a părintelui în viața copilului.
În al doilea rând, executarea în natură a obligației de întreținere rezolvă și o . probleme practice ce apar atunci când se stabilește o pensie de întreținere în bani. Cel mai vizibil exemplu este cel al vacanței copilului sau al perioadelor în care copilul locuiește cu părintele “nerezident”: executarea în natură a obligației de întreținere nu va determina schimbarea comportamentului celor doi părinți, aceștia continuând ca și înainte să ofere copilului cele necesare traiului. Singura diferență, minoră, va fi o inversare a transportului, părintele “rezident” trebuind să aducă părintelui “nerezident” eventualele alimente și haine. Prin comparație, în cazul unei pensii de întreținere stabilită în bani, va exista întotdeauna o întrebare dacă părintele “nerezident” mai datorează pensia de întreținere pe perioada cât copilul locuiește cu el (mai ales dacă această perioadă este una mai lungă) sau dacă nu cumva părintele “rezident” ar trebui să plătească pensie părintelui “nerezident” în respectiva perioadă.
Un alt exemplu al beneficiilor este o echilibrare a poziției părinților și o eliminare a diverselor frustrări: este îndeobște cunoscut că, deși legea folosește sintagma “până la 25%/o treime/o jumătate din venitul net”, permițând și coborârea sub aceste limite, instanțele stabilesc întotdeauna pensia de întreținere în bani la maximul prevăzut de lege. În multe cazuri, acest maxim este extrem de generos, astfel încât pensia de întreținere nu este atât în beneficiul copilului, cât al părintelui “rezident”. Adăugând la aceasta imposibilitatea părintelui plătitor al pensiei de a controla dacă suma pe care o plătește beneficiază exclusiv copilului, ne vom afla în prezența unei frustrări a părintelui plătitor, marcată uneori de dorința de a nu plăti o asemenea pensie. Din această perspectivă, executarea obligației de întreținere în natură ar elimina aceste dezechilibre iar, în același timp, prin sancțiunea pensiei în bani în caz de neexecutare, se va bucura și de o constrângere suficientă pentru părintele în cauză.
Prin urmare, executarea în natură a obligației de întreținere, dincolo de aparentele dezavantaje, este, în realitate, mult mai benefică atât în ce privește implicarea efectivă a fiecărui părinte în viața copilului, cât și din perspectiva relațiilor de cooperare dintre părinți, inclusiv în cadrul mai larg al autorități părintești în comun.
In aceste conditii, instanta va stabili ca parintii sa execute obligatia de intretinere in natura in limita a 25% din veniturile nete, fiecare.
Potrivit art. 401 alin. 1 din Codul Civil, parintele cu care copilul nu locuieste in mod statornic, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Conform art. 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor ceea ce arata ca acesta este determinant in stabilirea modalitatii in care parintele divortat caruia nu i-au fost incredintati copii urmeaza sa pastreze legaturile personale cu acestia.
Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la ecilibrul socio-afectiv si la viata de familie.
Tot astfel, potrivit art. 9 din Conventia cu privire la drepturile copilului ( ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990), statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai, decat daca aceasta separare este in interesul suprem al copilului iar limitarea exercitarii acestui drept se poate realiza in conditiile legii, daca exista motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu ambii parinti iar din acest text legal rezulta ca legiuitorul a consacrat atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie iar art. 22 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie.
Din probele dosarului rezulta ca tatal a fost preocupat de contactele sale cu minora iar legaturile personale cu minorii au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre parintele caruia nu i-au fost incredintati copii, pentru realizarea efectiva a acestei legaturi, trebuind sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi cu minorii, de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copiilor si de capacitatea acestora de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu tatal, specifica varstei si sexului.
In speta nu s-a dovedit ca legaturile personale viitoare dintre copil si tata ar dauna primului, fiind, deopotriva, de principiu, ca este in interesul copilului in principal sa mentina legaturi personale cu ambii parinti.
Oricum, se apreciaza ca, in spiritul bunei-credinte si al intelegerii, in interesul superior al copilului, principial ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat copilul sa se bucure de prezenta, afectiunea, de grija si de cresterea din partea ambilor parinti .
Modalitățile de exercitare a drepturilor părintești recunoscute aceluia dintre părinți căruia nu i-au fost încredințați copiii (dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, pe scurt, potrivit terminologiei curente, „dreptul de a avea legături personale cu copilul”) se stabilesc pe cale convențională de către părinții aflați în divorț sau divorțați și, numai în subsidiar, de către instanța de judecată, fie în cadrul procesului de divorț, fie în cadrul unei acțiuni ulterioare.
Ca forme concrete de înfăptuire, părintele poate vizita copilul la domiciliul părintelui în a cărui grijă se află, poate găzdui copilul la domiciliul său, inclusiv în perioada vacanțelor școlare. În principiu, faptul că părinții domiciliază în localități diferite nu are o semnificație deosebită, putându-se permite părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul să-l ia cu sine pentru scurte perioade de timp; totuși, o atare măsură nu poate fi dispusă dacă, indiferent din ce împrejurări (vârsta fragedă a copilului, starea precară a sănătății sale, etc.), ar contraveni interesului superior al copilului (art. 16 din Legea nr. 272/2004). De asemenea, părintele poate coresponda cu copilul sau poate stabili orice altă formă de comunicare, poate transmite informații copilului și este îndreptățit să primească informații privitoare la copil (inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare).
În orice caz, stabilirea practică a planului de legături personale dintre părinte și copil nu trebuie să lipsească demersul de orice finalitate. Exercitarea abuzivă de către părinte a drepturilor ce i-aufost conferite față de persoana copilului încredințat celuilalt soț,de natură a stânjeni sau periclita procesul de creștere, educare,instruire și formare a acestuia, îndreptățește instanța sesizată princererea celuilalt părinte să dispună limitarea, suspendarea sauchiar suprimarea acestui drept al părintelui, în funcție de natura șigravitatea abaterilor constatate.
Astfel, reclamanta va fi obligata sa permita paratului sa aiba legaturi personale cu minora dupa programul ce urmeaza a fi stabilit de instanta conform art. 401 alin. 2 din Codul Civil în interesul superior al copilului .
La stabilirea in concret a programului, instanta va avea in vedere relatia dintre tata si minora, varsta acesteia care impune stabilitate, disponibilitatea paratului dar si faptul ca minora trebuie sa petreaca un timp suficient cu tatal sau pentru o dezvoltare armonioasa.
In consecinta, se impune stabilirea unui program care sa nu o afecteze pe minora si cu respectarea statuarilor CEDO din cauzele Monory vs. Romania si Ungaria, Ignaccolo-Zenide vs Romania si Pini, Bertini, Manera si Atripaldi vs. Romania intrucat paratul si minora sa se poata bucura reciproc unul de compania celuilalt, fiind respectat astfel si dreptul la viata de familie prev. de art. 8 CEDO.
Accesul părintelui la informatii privitoare la minor este reglementat de către Legea nr. 272/2004 și reprezintă un drept fundamental al oricărui părinte fată de copiii săi. Acest drept nu poate fi restrictionat decât de către instanta de judecată atunci când furnizarea acestor informații către părintele în cauză ar contraveni interesului superior al copilului.
Astfel, parintele la care minorul nu locuieste in mod statornic are dreptul sa fie informat cu privire la schimbarea domiciliului minorului, nu doar cel în drept ci și cel faptic, cu privire la locatia unde copilul se află (în caz că aceasta este schimbată temporar, pentru mai mult de o zi, din orice motive inclusiv activităti de turism împreună cu părintele custodian), precum și detaliile de contact (număr de telefon, adresă poștală) unde acesta poate fi contactat la acea locatie, cu privire la bolile sau simptomele de boală apărute, data și ora programărilor la medic pentru consultatii (înainte de realizarea consultatiei), medicul care a realizat consultatia, tratamentele urmate, vaccinurile la care copilul va fi supus, situatia scolară a copilului, notele obtinute la scoală, concursurile sau competitiile scolare la care acesta ia parte, cu privire la evenimentele și festivitătile scolare la care copilul ia parte (serbări, festivităti de deschidere a anului scolar, de premiere, etc.), data și ora ședintelor cu părintii, a serbărilor sau a festivitătilor scolare, cu privire la înscrierea copilului la cercuri sau cluburi scolare, înscrierea copilului la diferite activităti extra-scolare (sportive, artistice, etc.), cu privire data și ora diferitelor petreceri la care copilul este invitat și/sau va participa, cu privire la persoanele cu care copilul intră în contact regulat sau cvasi-permanent: bone, baby-sitter, alte persoane din anturajul părintelui custodian, etc.
În consecinta, tatal poate vizita minora la gradinita, respectiv scoala in programul stabilit de institutia de invatamant si poate participa la sedintele cu parintii ori alte actiuni ale acestor institutii.
Minora va parasi tara insotita de unul dintre parinti cu acordul celuilalt parinte in conditiile legii.
Avand in vedere art. 451 C.pr.civ. ,in baza art. 453 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecatata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamanta reclamanta Gaeș I. -L., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, ., ., . la C.. av. A. M. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș.-C., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, ., . la C.. av. Genovia Braileanu și A. T. - Primăria Sectorului 2 București, cu sediul în București, .-13, sector 2.
Admite în parte cererea reconvenționala.
În baza art. 397 din Codul Civil, autoritatea părinteasca revine ambilor părinți.
În baza art. 400 alin.1 din Codul Civil stabilește domiciliul minorei T. E., nascuta la data de 22.09.2009, la mamă, în Bucuresti.
Mama nu poate schimba domiciliul minorului in alta localitate sau tara decât cu acordul scris al tatalui.
Stabilește program de vizită pentru tată: in prima si a treia saptamana din luna, de joi orele 18,00 pana duminica orele 18,00, in a doua si a patra saptamana din luna, luni si joi, intre orele 18,00 - 20,30, cu posibilitata preluarii minorei de la gradinita/scoala, in anii impari, prima si a doua zi de Paste si ziua de nastere a minorei, in anii pari, zilele de 1 si 2 Mai si zilele de 24,25 si 26 Decembrie, in anii impari perioada 27.12-05.01, in fiecare an, ziua de nastere a tatalui si o luna in vacanta de vara, respectiv perioada 1-15 iulie si 1-15 august, cu luarea minorei din domiciliul mamei.
Tatal poate vizita minora la grădiniță, respectiv școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ.
În cazul în care copilul suferă de o boala, mama este obligata să il anunțe pe tată in 24 ore din momentul in care a aflat iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate in cote egale.
Luarea deciziilor:
Problemele importante în legătură cu minora asupra cărora părinții decid împreună sunt: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții),starea de sănătate, grupul de prieteni si cele privind religia.
Deciziile în legătură cu problemele curente ce vor fi luate doar de mamă: rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentație, cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte)
Rezolvarea disputelor atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună – mediator.
Suportarea cheltuielilor privind obligatia de intretinere - parintii vor contribui in natura in limita a 25% din veniturile nete obtinute, începând cu data introducerii cererii – 08.08.2014 și până la majoratul minorei.
Schimbul de informații cu privire la copil – telefonic.
Ocazii și evenimente speciale – participarea ambilor părinți.
Activități extrașcolare – se ocupă mama.
Deplasarea minorei intre cele doua locuinte - se ocupa tata.
Menținerea contactului cu minora când acesta este cu celălalt părinte – prin telefon.
Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse- fara restrictii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Executorie de drept conform art. 448 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. pe capetele de cerere avand ca obiect stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorei si stabilirea obligatiei de intretinere.
Pronunțată în ședintă publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. B. F.
Red. Jud.PVL
5 ex. 22.01.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 572/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 833/2015. Judecătoria... → |
|---|
