Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3213/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3213/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 3213/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3213
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 23.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
JUDECĂTOR: P. A.-A.
GREFIER: I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta C. Ș. M. în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflate la dosarul cauzei (fila 9), nerăspunzând pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosarul cauzei referatele privind anchetele psihosociale efectuate de Autoritatea Tutelară sector 3 și Autoritatea Tutelară sector 5, reclamanta a depus prin serviciul registratură, la data de 18.03.2015, lista de martori, iar pârâtul a depus, la data de 20.03.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare și concluzii scrise.
În temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale.
Reclamanta, prin avocat, arată că instanța este competentă teritorial să soluționeze cauza, întrucât ultimul domiciliu al părților a fost în sectorul 2, iar în prezent pârâtul locuiește în același sector, deși reclamanta nu mai locuiește în acest sector.
Pârâtul, răspunzând ulterior la apel și fiind legitimat de grefierul de ședință, învederează instanței că nu mai locuiește pe raza sectorului 2.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare.
Reclamanta solicită respingerea excepției, ultimul domiciliu comun al părților fiind în sectorul 2 și acțiunea privind desfacerea căsătoriei a fost introdusă la Judecătoria sectorului 2.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 03.03.2015, sub nr._, reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorului C. R. – A., ns. La 18.06.2009, la reședința subsemnatei în București, .. 6, ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătată, în esență, că la data de 20.02.2015 a introdus împotriva pârâtului acțiune de divorț, solicitând, în principal, desfacerea căsătoriei acestora, formându-se, ca urmare, dosarul nr._/300/2015, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București în procedură administrativă, că, în subsidiar, în aceasta acțiune a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor C. A. – G., ns. la 13.04.2003, și C. R. – A., ns. la 18.06.2009, și stabilirea locuinței minorilor la mamă, la reședința din București, .. 6, ., ., sector 5, că, în condițiile în care până la soluționarea dosarului menționat mai este multă vreme, se impun măsuri provizorii pentru a nu fi prejudiciat interesul minorului C. R. – Andre.
Mai arată reclamantă că minorul C. R. – A. va împlini vârsta de 6 ani și trebuie înscris în clasa pregătitoare, că tatăl său, pârâtul, nu dispune de mijloacele necesare efectuării acestui demers, că interesul minorului ar fi grav afectat dacă instanța nu ar pronunța o hotărâre vremelnică în sensul celor solicitate de reclamantă, condițiile ordonanței președințiale fiind îndeplinite în speță.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 398 și urm. din C.civ., precum și disp. art. 996 și urm. din C.proc.civ.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu martori, înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
La data de 20.03.2015, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii întrucât nu îndeplinește condițiile de formă și de fond. Totodată, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București, deoarece domiciliul său și al minorilor este în sectorul 3 al capitalei, iar reclamanta are reședința în sectorul 5, astfel încât competența aparține Judecătoriei sectorului 3 București.
Pe fond, arată pârâtul că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, că acesta dispune de mijloacele necesare creșterii și educării minorului, printre care se numără o locuință spațioasă și un loc de muncă cu formalități legale care îi asigură un venit stabil, că nu există nicio urgență în cauză, că nu se prejudiciază în nici un copiii dacă aceștia sunt lăsați împreună la domiciliul său, cel conjugal, unde aceștia au crescut împreună, până la soluționarea cererii de divorț, că, din contră, i-ar afecta foarte mult dacă minorul ar fi mutat la altă locuință, străină lui, că reclamanta lucrează într-un cazinou, pe timp de noapte, iar acest lucru o împiedică să își asume responsabilitatea de a se ocupa de minor, că, totodată, ar fi o traumă profundă să fie despărțiți cei doi frați din domiciliul unde s-au născut și unde au crescut împreună, ruptură care ar cauza mari decepții ambilor copii.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform art. 6, alin. (4) din OUG nr. 80/2013.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, precum și, prin serviciul registratură, referatele de anchetă socială solicitate de instanță.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare:
Potrivit art. 997 din C.proc.civ., „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.”
Având în vedere că prin prezenta acțiune se tinde la stabilirea locuinței minorului C. R. – A. până la soluționarea procesului de divorț ce formează obiectul dosarului nr._/300/2015, dosar înregistrat pe rolul acestei instanțe și care se află în faza procedurii scrise, regula în materie de competență teritorială este cea stabilită de art. 914, alin. (1) din C.proc.civ., având în vedere că, potrivit art. 919 din același cod, „instanța (n.i. de divorț), poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanța președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familie.”
Astfel, conform art. 914, alin. (1) din C.proc.civ., competența teritorială în materie de divorț aparține „judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul […].”
Din anchetele sociale depuse la dosar, dar și din susținerile părților, instanța reține că soții au avut domiciliul conjugal în sectorul 2, însă, în prezent, niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția acestei instanțe. Astfel, reclamanta s-a mutat în București, .. 6, ., ., iar pârâtul, împreună cu minorii, locuiesc în prezent în București, ., nr. 2A, ., sector 3.
Prin urmare, în cauză este incidentă teza a II-a a art. 914, alin. (1) din C.proc.civ. (niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei unde se află cea din urmă locuință comună), competența teritorială aparținând instanței de la domiciliul pârâtului.
Chiar în cazul în care s-ar considera că în prezenta cauză stabilirea competenței ar trebui să se facă prin raportare la normele generale, concluzia nu poate fi alta, având în vedere că, potrivit art. 107, alin. (1) din C.proc.civ., „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 132, alin. (2) și (3) din C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocate de pârât, prin întâmpinare, și va declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 3 București, în circumscripția căreia domiciliază pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare.
Declină cauză având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta C. Ș. M., domiciliată în București, .. 31-37, scara 2, ., în contradictoriu cu pârâtul C. G., domiciliat în București, .. 2A, . ., spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
P. A.-A. I. V.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1863/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1173/2015. Judecătoria... → |
|---|
